KorAP: Find »[drukola/base=implora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...116 >

2,882 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

O lungă clipă se privesc În tăcere. Djahane se apropie, așază pe buzele lui Omar un sărut pe care-l dorește arzător, se lasă un moment În brațele lui. Dar el se Îndepărtează, acest rămas-bun Îi pare de nesuportat. O imploră pentru ultima oară: — Dacă mai prețuiești cât de puțin dragostea noastră, vino cu mine, Djahane, masa e pusă pe terasă, un vânt ușor adie dinspre Munții Galbeni, În două ceasuri vom fi beți, vom merge la culcare. Servitorilor le voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
stărui. La urma urmei, tocmai din pricina acelei cărți mă lăsasem târât În periplul meu persan. Numai că Șirin a scos un oftat de Îngrijorare. Nu știu nimic. Am să mă interesez. Lăsați-mi adresa, am să vă scriu. Dar, vă implor, feriți-vă să-mi răspundeți. Mâzgălind În grabă „Annapolis, Maryland”, am avut senzația că mă aflu deja departe, și chiar mă pătrunsese regretul că incursiunea mea În Persia va fi fost așa de scurtă și, dintru Început, așa de rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un surâs. Mi-a apărut, dintr-odată, istovit și Îmbătrânit, umerii Îi căzuseră, privirea aproape că implora. Conduc această misiune de cincisprezece ani, școala noastră e cea mai bună din oraș, Îndrăznesc să cred că opera noastră este și utilă, și creștină. Cei care contribuie la activitățile noastre pun suflet În progresul acestui ținut, dacă nu, credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Dacă ar trebui rezumată o prea lungă istorie, Aș spune că țâșnește din fundul oceanului, Apoi, dintr-odată, oceanul o Înghite din nou. Referirea la ocean mă amuza: am vrut să citesc din nou, mai rar. Șirin mă opri: — Te implor! Părea să se sufoce; o priveam În ochi, Îngrijorat. Știu acest rubai pe dinafară, spuse ea cu voce stinsă, și am, dintr-odată, impresia că-l aud pentru prima dată. E ca și cum... Dar renunță să-mi mai dea explicații, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
am Îndreptat spre el; nu-și pierduse nimic din jovialitate. — Mai Întâi femeile și copiii, spuse el, făcând haz de formulă. O prinsei pe Șirin de mână, vrând s-o trag spre ambarcațiuni, dar ea refuză să se clintească. Manuscrisul! implora ea. — Am risca să-l pierdem În Înghesuială! E mai bine protejat În seif! — N-am să plec fără el! — Nu e vorba de plecare, interveni stewardul, Îi Îndepărtăm pe pasageri doar pentru un ceas sau două. Dacă mă Întrebați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

de luciditate, Îi trecu prin minte și ideea că, dacă, cu toate acestea, chiar ar muri, asta ar Însemna că, În mod paradoxal, ar fi Învins moartea. Înflăcărat de o irezistibilă dorință de sacrificiu, era pe punctul de a-l implora pe dumnezeu să-i ia viața, dar n-a mai avut timp să-și cuvintele pună cuvintele Într-o ordine. Anestezia l-a scutit de supremul sacrilegiu de a dori să transfere puterea morții asupra unui dumnezeu cunoscut mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
persoană și am alerga gâfâind după ea, am cere altui taximetrist, dacă ar exista, Urmăriți mașina aceea, și ar fi inutil pentru că taxiul care o duce a dat deja colțul și nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe deplin să spunem că așa e viața și să dăm din umeri resemnați. Oricum, și asta să ne servească drept consolare, scrisoarea pe care moartea o are În geantă are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

îi spui, se aude numai pe el însuși, asmuțindu-se pe sine împotriva ta, iar eu m-aș fi încăpățânat, nu este cazul lui, mă iubește. Tocmai pentru că te iubește, îmi explică ea asemenea unei profesoare nerăbdătoare, iar eu o implor să îmi răspundă, ca și cum de ea ar depinde totul, dar de ce nu se poate să iubești pur și simplu și gata, să fim prieteni, de ce este totul atât de greu, iar ea tace, asta e realitatea, draga mea, și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu le pot citi, ăsta o fi oare un semn bun, nu? Mă uit către medic, se va face bine, nu-i așa? Dar el o examinează sceptic; ochii ei se închid din nou, iar eu încep din nou să implor, trezește-te, copila mea, nu știam pe atunci că așa voi implora zi după zi multă vreme înainte, uite că a început deja să meargă, uite că mănâncă, suntem salvați, trăim un miracol, se pare că începe să își revină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Mă uit către medic, se va face bine, nu-i așa? Dar el o examinează sceptic; ochii ei se închid din nou, iar eu încep din nou să implor, trezește-te, copila mea, nu știam pe atunci că așa voi implora zi după zi multă vreme înainte, uite că a început deja să meargă, uite că mănâncă, suntem salvați, trăim un miracol, se pare că începe să își revină, iar noi ședem alături de ea pe peluza din fața spitalului, cere înghețată, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Noghi, spun eu, hai să mâncăm ceva, dar ea se lipește de patul gol, eu rămân aici până când se întoarce tati, se prinde cu mâinile de cearșaf, așa cum se prindea cu pumnișorii de pătură atunci când era mică, și eu o implor, Noghi, mă sufoc aici, hai să luăm puțin aer, dar ea se încăpățânează, vom rămâne aici, pentru ca tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul, asta nu depinde de noi, cât de bine ar fi fost să fie așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
tine, nu le-a avut niciodată, are nevoie să învinovățească pe cineva, iar tu ai nevoie să fii învinovățită. Are dreptate, îmi spun mie însămi, nu îi voi mai permite de acum înainte să mă învinovățească, nu îl voi mai implora, mă desprind de trupul lui, nu este nevoie, spun eu și intru sub duș, dacă nu vrei să vii, voi pleca singură după ce îți vei reveni, apoi trag repede perdeaua, el îngheață în fața oglinzii, Anat cea înțeleaptă, ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
am stins boilerul, îi spun lui Udi, și alerg spre camera ei, privesc în jurul meu, o strig, camera ei este goală, dar cu toate acestea mi se pare că lăsăm în urma noastră, în casa încuiată, o ființă vie, fără salvare, implorându-ne ajutorul. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Dincolo de coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
regim, iar vara preluase puterea, și eu îi spun, hai să ne întoarcem la hotel, îți aduc apă și ceva de mâncare, el se ridică, se sprijină de mine cu toată greutatea și înălțimea, dar refuză să înainteze, eu îl implor, Udi, trebuie să bei ceva, îți va face bine, dar el murmură, îmi este interzis să mă întorc la hotel cu tine, așa cum îmi este interzis să beau sau să mănânc, iar eu spun, sigur, sigur, așa cum îi răspunzi unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
atunci îmi dau seama că aici nu mai este nici un alt șofer în afară de mine, și tot drumul acela amețitor, atârnând pe marginea prăpastiei, iar mie mi se cere să conduc, mie cu frica mea de înălțimi și de adâncuri. Îl implor din priviri să se însănătoșească și să mă salveze, dar el zace inconștient pe bancheta din spate, iar scaunul șoferului nu mă așteaptă decât pe mine, ca un coșmar care mă însoțește și dincolo de somn, conduc o mașină cu multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Hava și Anat mă mai trezeau la realitate din când în când, ce se întâmplă, Naama, ce îți faci, apoi pe dată apărea câte ceva mai important de făcut. Câteodată surprindeam privirea lui Anat întârziind plină de milă asupra mea, aproape implorându-mă, dar eu o ignoram, acum este rândul meu să o ignor, să nu îi aud gândurile urlând la mine, asurzindu-mi urechile, ar fi trebuit să îl părăsești cu ani în urmă, ce se va întâmpla de acum înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ca și când eu aș fi fost de vină că nu i-am dat nimic de făcut. De când îi dispăruse Tanahul, refuzase să mai deschidă vreo carte, iar eu, care încă din ziua următoare regretam ceea ce făcusem, sunasem la hotel și îi implorasem să îl găsească și să mi-l trimită, privesc tristă și vinovată noptiera goală de lângă patul lui, cum să furi așa ceva, cine ar fi fost interesat de un Tanah vechi și tocit, din ale cărui pagini curg firișoare de praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
de rece, care a trezit în mine o senzație plăcută, dintr-odată parcă totul mi se părea mult mai simplu, aveam impresia că rezolvarea este în mâinile mele, îi mângâi trupul uscat, insuflându-i viață, râd și plâng și îl implor, Udi, revino-ți, Udighi, fă-te bine, hai să facem dragoste, după aceea o să bem cafea pe terasă și luăm micul dejun, stă în puterea noastră, Udi, hai să ieșim din situația asta, mi se părea că trupul său începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
crâmpoțindu-se între coapsele mele, este prima dată când ni se întâmplă așa ceva, șoptesc eu, nu este nimic, Udi, încercăm altă dată, va fi bine, și am impresia că toate membrele și organele sale suspină sub membrele și organele mele, implorând ajutorul, iar eu râd de mine, de ce oare am încercat, de ce l-am forțat, i-am expus în felul acesta întreaga slăbiciune, orice încercare de a-l ajuta îi face doar rău, numai ceea ce va veni dinspre el îi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
întoarce ea lucrurile pe dos, de când a devenit boala un lucru bun, iar sănătatea, ceva rău, dintr-odată mi se pare monstruoasă, cu mutra ei triunghiulară, cu bărbia ieșită, de ce îi dădusem voie să intre în casa noastră, apoi o implor, ca și când totul ar depinde de asta, ascultă, Zohara, nu putem continua astfel, boala asta stranie ne distruge viața, fiica noastră este deprimată, eu am ajuns o epavă, nu mai pot sta pe picioare la serviciu, este imposibil să continuăm astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ziua ia locul nopții, iar eu îmi amintesc albastrul acela întunecat, rece, care m-a întâmpinat în clipa în care am ieșit pe terasă, prefer noaptea, soarele este prea agresiv pentru gusturile mele, spun eu. Ea mă privește serioasă, aproape implorându-mă, repede, se grăbește ea, înainte să se trezească restul, trebuie să mă asculți, iar atunci îmi amintesc și eu că, într-adevăr, toți ceilalți dorm, fetița ei, copila mea și Udi, ca într-o vrajă aruncată asupra casei, deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
suspiciune, iar pe figura ei apare imediat un zâmbet inocent, plin de speranță, tu ești doctorița lui, întreabă ea, sunt fericită că are o doctoriță, apoi cu graba ei copilărească, tata se va face bine? Eu o privesc pe Zohara implorând-o din priviri, numai de nu ar începe să îi povestească despre faptul că el încă nu și-a descoperit semnificația bolii, dar ea îi zâmbește, nu îți face griji, spune ea pe un ton liniștitor, sigur că se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mă tem că vor încerca să îmi influențeze decizia, îmi este frică și de celelalte fete, iar eu spun, Yael, chiar trebuie să plec, mai gândește-te câteva zile, și ea îmi întoarce o privire umedă, buzele ei sunt încordate implorându-mă, dar eu chiar nu mai pot rămâne, apăs clanța aceea bine cunoscută, poarta se deschide înaintea mea, și îi mai trimit un zâmbet preocupat, mă găsești aici dacă ai nevoie de mine. Privirea ei mă urmărește dezamăgită, și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
încep să devin conștientă de faptul că nu este decât vina mea, eu uitasem acolo un pui de pisică în urmă cu foarte mulți ani și, printr-un adevărat miracol, reușise să supraviețuiască până în ziua de astăzi, iar acum mă imploră cu ultimele sale puteri să îl eliberez de acolo, dar intru în panică și o iau la fugă din nou, îmi odihnesc mădularele pe poteca îngustă, mâna caută deja prin geantă, unde sunt cheile, vreau doar să intru în mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
un profet din păduri, ale cărui profeții catastrofale anunță slăbirea brațului poporului și a armatei, în ultimele luni ale regatului Iehuda, iar regele și oamenii lui vor să îl ucidă, dar el reușește să se salveze și scrie aceste scrisori, implorându-l pe Dumnezeu să împiedice dezastrul. Apa din jurul meu este deja rece, afară este atât de cald, însă eu tremur de frig în cadă, parcă aș fi înnebunit, îl întreb lipsită de orice interes, și ce s-a întâmplat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]