9,031 matches
-
o cale de promovare a dialogului și schimburilor dintre Est și Vest. Grotele din Maijishan și Longmen din Luoyang Grota din Maijishan este localizată în muntele situat la 45 de km sud-est de orașul Tianshui, provincia Gansu din nord-vestul țării. Impresionanta construcție seminaturală are o înălțime de peste 150 m. Potrivit documentelor istorice, săparea acesteia a început din secolul al III-lea î.e.n., iar uriașele statui budiste de 30 și 70 m ce străjuiesc prăpastia au fost sculptate ulterior. Grotele sunt suprapuse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
set de clopote din bronz, de mari dimensiuni, găsite într-un mormânt nobiliar. Săpăturile au scos la iveală un mausoleu cu o lungime de 21 m și o lățime de 16 m. Deschizându-l, arheologii au dat de un catafalc impresionant, acoperit cu 47 de plăci din piatră. Mutându-le, cercetătorii nu au descoperit, așa cum se așteptau, podoabe sau alte obiecte prețioase, ci un bazin cu apă tulbure, adânc de aproape trei metri, pe suprafața căruia pluteau bucăți de lemn putred
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în spate, una în stânga și alta în dreapta. În sala din mijloc sunt trei tronuri din marmură. Cea mai importantă componentă a palatului subteran este sala din spate. Aici, pe o platformă sunt așezate trei sarcofage. Cel din mijloc, de dimensiuni impresionante, este al împăratului Zhu Yijun. Celelalte două, una din dreapta și una din stânga, sunt ale împărăteselor. De jur împrejurul acestora au fost așezate 26 de cufere, obiecte din jad și vase din porțelan. În timpul săpăturilor, au fost scoase peste 3.000 de obiecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și măiestrie, fiecare dintre ei apare într-o poziție diferită, iar mișcările pe care le sugerează îți dau impresia că tocmai au prins viață. Din păcate însă, în urma războaielor timpului, actualmente mai sunt doar 449 de arhați. O altă lucrare impresionantă este statuia lui Maitreya din Pavilionul Wanfu (Zece mii de fericiri), numit și Pavilionul cu statuia lui Buddha, fiind cel mai mare din templul Yonghe. Construit integral din lemn, Pavilionul Wanfu are o înălțime de peste 30 m, cu trei rânduri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este o lucrare care materializează talentul meșterilor din China antică în domeniul construcțiilor, mecanicii de rezistență, protecției împotriva descărcărilor electrice. Templul suspendat din Shanxi În apropierea orașului Datong, în provincia Shanxi din nordul Chinei se află una din cele mai impresionante construcții religioase ale lumii. Este vorba despre Templul Xuankong sau Templul suspendat, o construcție care pare să sfideze toate teoriile fizice, fiind "agățată" de o prăpastie abruptă. Construit în urmă cu 1400 de ani, templul este unic nu doar prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gânditor, dl Gigi Becali, care se ferește să citească niscai cărți, căci îl ia capul după 2-3 pagini, execută, așa cum i-a destăinuit, ca între intelectuali, dlui Emil Hurezeanu, activitatea de gândire pe o canapea din birou. Travaliul său cerebral impresionant a născut următorul răspuns la întrebarea „Cum v-ați îmbogățit?”: „Am bani pentru că eu sunt un om bun, am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu”. O să râdeți și pe urmă o să vă piară cheful când veți vedea câtă lume ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
camera În două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
altădată. Mi-era cumplit de dor de trecut, chiar și de părțile lui Îngrozitoare. Nu uit niciodată nimic din ce mi s-a Întîmplat și foarte rar uit ceva ce-am citit, așa că la acea dată stocasem deja un număr impresionant de amintiri. Creierul meu era ca un depozit uriaș - te puteai pierde În el, puteai pierde șirul timpului trăgînd cu ochiul În diverse lăzi și cutii, rătăcind, adîncit pînă la genunchi, În praf, fără să găsești drumul către ieșire zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ea, despre cineva într-o situație asemănătoare, părăsit/ă de iubit/ă. O mișca mai ales versul „and you give yourself away“. Cum se dăruise ea lui Bogdan, și cum se dăruise el, la rându-i, curviștinei blonde. Alt pasaj impresionant era: „My hands are tied, my body bruised, she’s got me with nothing to win and nothing left to lose“. Și, desigur, refrenul: „I can’t live with or without you“. Plângea din ce în ce mai tare, deși încet-încet obosise. O dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
OK, cineva o machiase destul de zdravăn, altcineva (poate o bunică) îi aranjase părul după o modă de mult trecută, dar care îi punea în evidență părțile mai interesante ale feței. După puțin small-talk am intrat în biserică. Ceremonia a fost impresionantă și plictisitoare. Către sfârșit i-am dat lui Yves inelul, el i l-a pus Ancăi pe deget, pe ea a podidit-o o lacrimă, i-a pus și ea lui un inel, s-au sărutat, preotul a zis ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl căină Mma Makutsi. Bietul om! Bietul om! — Da, poate, adăugă Mma Ramotswe, dar ține minte, la fiecare nevastă din Botswana care-și înșală soțul, sunt cinci sute cincizeci de bărbați care-și înșală nevestele. Mma Makutsi fluieră. — Ce cifră impresionantă, se minună ea. Unde-ați citit asta? — Nicăieri, chicoti Mma Ramotswe. Am inventat-o. Dar asta nu înseamnă că n-am dreptate. Mma Makutsi se simți în al nouălea cer când porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth Thomas este Manus. Manus m-a înșelat cu Evie, dar încă-l iubesc atât de tare c-o să-i strecor în mâncare o cantitate impresionantă de estrogen conjugat. Atât de tare că aș face orice să-l distrug. Ați crede că acum ar trebui să fiu mai deșteaptă după - câte? - o mie șase sute de credite universitare. Ar trebui să fiu mai deșteaptă. Aș putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i spună. Leonard Bîlbîie a zîmbit cu toată gura, îl cuprinse cumva pe după umeri, era destul de greu să faci un asemenea gest de apropiere cu Basarab Cantacuzino, nu doar că îți trebuia puțin curaj și impertinență, dar la statura lui impresionantă gestul comporta oarecare riscuri, "e minunat excelență, e minunat, înainte de toate e minunată ideea care ați avut-o, să-l invitați pe Balbo într-o asemenea companie, hm, cum să zic, mai puțin oficială. E atît de greu pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîinile la spate, ca orice militar care gîndește. Trebuia să le spună ceva care să-i bucure, să-i amețească, dar care să nu însemne în fapt mare lucru. S-a întors brusc, iluminat parcă. Atunci cînd voia putea fi impresionant. "Domnilor, vă luați o povară grea, foarte grea pe umeri! E un plan măreț și aproape imposibil de realizat. Cine ar putea să-și asume asemenea responsabilități?!" Rotofeiul Artur Stavri deschise gura, avea totul în gît, îi plăcuse gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dinții ascuțiți și gălbui, cu un mârâit care nu pe puțini îi făcu să se dea cu un pas înapoi, temându-se de o mușcătură. — Cine ești? întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la care Tapú Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu-ngreuneze vasul. Să văd ce pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea ta. Aceste date erau suficiente pentru că Tevé Salmón să se-apuce de treabă, căci, de vreme ce nu cunoștea scrisul, desenul sau calculele matematice, toată această tehnică impresionantă o păstra în memorie. Fiecare linie, fiecare piesă și fiecare joncțiune a carenei lua ființă în mintea Marelui Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se află în pântecele mamei lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o moștenire genetică, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
altminteri niciodată n-ar fi reușit să domneasca peste o întindere de apă de douăzeci de mii de kilometri lungime - din Singapore și până în Panama - și aproape tot atâta lățime, din Aleutine până în Insula Paștelui. Cu toate acestea, și în ciuda impresionantelor lor cunoștințe, pentru majoritatea navigatorilor polinezieni tot ce se găsea în acel întunecos Al Cincilea Cerc era considerat ca fiind aproape de neatins, cam așa cum era Marea Întunecoasa 1 pentru strămoșii noștri, care stabiliseră drept granița a lumii cunoscute insulele Canare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa, ca să se poată concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zorii zilei, Anuanúa se retrase din nou în ascunzătoarea ei, Navigatorul-Căpitan o urmă cu privirea și, încleștându-și degetele cu neobișnuită forță în brațul discipolului sau, îl ruga în șoaptă: Să nu-i permiți s-ajungă în Bora Bora! Era impresionant să vezi un om așa de integru atât de cuprins de teamă. Eu știu că n-am să sfârșesc aceasta calatorie, continuă. Dar, te rog, nu-i permite nici ei s-o termine, fiindcă, dacă vă debarca pe insulă, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
observa totuși că Miti Matái nu prea lua parte la entuziasmul general, căci, după puțin timp, se retrase într-un colț al plajei dinspre laguna, care strălucea ca si cum coralii ar fi reflectat înzecita lumina stelelor. Era un spectacol senin și impresionant, dar care, cu toate acestea, părea că mai degrabă tulbură sufletul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora. A doua zi dimineață, Miti Matái convoca un consiliu general și, când toți - cu excepția prințesei Anuanúa - luară loc pe nisip, le vorbi cu calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă că abia o zăreai printre ceilalți, le făcea pe toate cu o pasiune impresionantă. Emanuela nu înțelegea de ce mama Vanda nu o place. Dacă lui Dan îi ierta obrăzniciile și în unele situații chiar îl lăuda, Luana nu se bucurase vreodată de astfel de favoruri. Mătușa Sanda "beneficia" cam de același tratament. Când mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ar fi dat orice să aibă bunici la țară, să meargă, la rândul ei, gătită, în vizită. Poate, pentru ceilalți copii, peisajul din afara orașului era unul ca oricare altul. În ochii ei, multitudinea de forme neumbrite de blocuri căpătau contururi impresionante. Adâncul înflăcărat al ființei sale crea exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suferise nu-i dădea pace. Ceva, în adâncul sufletului, o făcea să se simtă vinovată. Nu-i putea uita privirea rătăcită, disperată și avidă de ea, cu care o condusese, atunci, până la ușă. Înmormântarea i-a golit sufletul. Un număr impresionant de tineri, foști și actuali colegi, l-au însoțit pe ultimul drum. Au curs râuri de lacrimi. Soția lui Rosti a frânt inimile tuturor cu disperarea pe care n-a reușit să și-o ascundă. Ținea de mână pe băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]