1,953 matches
-
obținut un transfer de paturi și de lenjerie și am putut amenaja circa 60 de locuri de cazare pentru studenți. În incinta Stațiunii funcționa un bufet, așa că se putea servi și masa. Pentru a asigura condiții de spălare au fost improvizate niște dușuri afară, așa că am reușit ca în iunie 1990 să organizăm prima practică biologică, deși SERUN-ul și celelalte instituții continuau să funcționeze. La 29 iunie 1990 am obținut transferul Stațiunii. A fost o victorie pe care am sărbătorit
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna Barbara Ricca, vecina lor și nașa lui de botez, obligându-i să participe la serviciul liturgic. După recitarea rozariului, copilul imita gesturile preotului celebrant, pronunța multe „saeculorom“ și, mai ales, improviza predici solemne, proba evidentă a bunei sale memorii de a-și reaminti predica duminicală a parohului. Această pasiune religioasă și memorie solidă i-au pricinuit și unele consecințe triste, dat fiind că anumite experiențe neplăcute i-au rămas imprimate în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Eh, Calabria, ai venit tocmai la timp, acești băieți au nevoie de un cuvânt de încurajare». Iar clericul Calabria, după ce s-a umilit puțin, fără blocajul înroșirii obișnuite a feței, care îl condiționa la examene, cu dezinvoltură și fără încurcături, improviza o predicuță. Tinerii liceali îl ascultau cu atenție și respect. Și joculețul s-a repetat de mai multe ori. Prietenul don Pio Visentini ne spune că, într-o zi, profesorul Agostino Vedovi, aflându-se într-o stare de nervozitate, înainte de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în când». Capitolul XII Preoția «Am impresia că m-am născut preot» «Am impresia că m-am născut preot», spunea don Calabria religioșilor săi. Încă de copil s-a simțit atras de preoție și a încercat să imite gesturile celebrantului, improvizând predici și împărțind binecuvântări. În fața atâtor dificultăți întâlnite, nu a disperat niciodată că nu va ajunge într-o zi preot: moartea prematură a tatălui, sănătatea precară, sărăcia familiei, întreruperea studiilor, neînțelegerile. O știa bine sfânta sa mamă Angela; era sigur
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Păstrez amintirea primirii binevoitoare care mi-a fost rezervată de către rege, cît și atenția delicată față de mama mea (care îi amintea, îmi spunea el, "ținuta nobilă și gîndirea cuprinzătoare" a mamei sale, prințesa Clémentine, fiica regelui Louis-Philippe). Pentru ea a improvizat o sufragerie la parterul palatului ca să nu obosească urcînd scările și ei i-a înmînat ordinul Coburg cu briliante, iar mai tîrziu, după moarte, cerîndu-mi o reproducere a unui portret în creion, operă a prietenului nostru, maestrul Albert Besnard. Trebuie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în care puneau mii de cuie, șuruburi, piulițe, garnituri, șaibe. Cei mai dotați aveau oricînd la îndemînă freză, fierăstrău, mașină de găurit, rotopercutor. Orice individ care privea sub capota ridicată căpăta un aer doct, de consultant util, care oricînd poate improviza ceva să te scoată din necaz. Era ieftină, în interior ploile formau băltoace, tabla era subțire și se îndoia cu degetul, dar românii n aveau acces la altceva. Un lucru prost se poate vorbi oricît de rău, fără păcat. Dar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
dar, Ca falnicele corturi din Kedar. Romanul în două volume Purgatoriul e fără valoare. CINCINAT PAVELESCU Cincinat Pavelescu (1872-1934) a fost foarte reputat ca epigramist și improvizator. La banchete cineva îi da câteva rime: nefastă, nevastă, el, chel, și poetul improviza: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am luat pe el. Morală: Avantajul d-a fi chel! Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile sale nu sunt lipsite de grație și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
simte, și luîndu-și ca patron pe Alain Chartier ("En, moy n'est entendement ne sens / D'escrire, fors ainsi comme je sens"). Nu compune, ci-și alege temele din imediata experiență iar limba din conversație sau din cărți, cum se-ntîmplă, improvizând "cărți poștale", însemnări pe albumuri. Așezarea la o masă cu cantalupi, prune, nuci e prilej de poezie. De asemeni instalarea într-o casă, reocuparea locului obișnuit la bibliotecă: Ce farmec e-n biblioteca izolată! Plutesc în voia gândurilor line, Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fond ă acest strigăt îl scosese de mult dl Maiorescu î trebuie căutate în nesocotința cu care s-au umplut locurile de profesori cu tot felul de oameni. S-au fundat școli peste școli și profesorii au trebuit să fie improvizați." " În privința literară, vom critica producțiile. Vom fi foarte aspri în critica noastră, dar sperăm că și alții ne vor critica pe noi. Ar fi un bine necalculabil, când ar ști oricine că ceea ce s-ar scrie și publica nu va
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mănăstiri pe care călugării făceau culturi de legume, viță de vie sau pomăt. Cum călugării erau numiți de țărani „pochi”, aceste insule pe care viețuiau de primăvara până toamna, au fost numite „pochine” adică terenurile pochilor. Pe aceste „pochine”, călugării improvizau și unele construcții ușoare, folosite numai vara, pe timpul cât munceau pe pochină. Toamna, după ce strângeau recolta, pochina rămânea pustie până primă vara, când călugării reveneau pentru un nou sezon agricol. De la secularizarea averilor mănăstirești de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o cutezanță izvorâtă din disperare. Cu starea materială destul de precară, părinții abia au închegat, în vara în care s-au mutat, un fel de bucătărie de vară, în „satul” nou, bucătărie în care au și iernat câțiva ani și au improvizat un grajd și un staul pentru oi. În vreo trei-patru ani după mutarea părinților „peste apă” numărul celor strămutați ajunsese la zece gospodării. „Satul nou” nu mai făcea parte din comuna Domnița ci din comuna Râmnicelu de care era despărțit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat, uimit, peste douăzeci de strofe sonore, dar lipsite de sens și de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-o poezie frumoasă. Mi-aduc aminte că două vorbe: foc și aur reveneau mereu, mai în fiecare strofă. N-am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
copii precoce, care după o vârstă au devenit foarte obișnuiți. Acest lucru este datorat lipsei de efort și antrenament sau suprimarea condițiilor obiective care ar fi dus la progresul lor. De exemplu, Maria Brochard (născută în 1890) la 5 ani improviza magistral la pian, dar mai târziu nu s-a mai auzit nimic despre ea. talente deosebite în cadrul aceleiași familii, timp de mai multe generații. Exemple: * în muzică: familiile Strauss, Bach; * în literatură: familia Dumas; * în pictură: familiile Tizian, Holbein; * în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
națională” ș.a. Modest artizan al scrisului, începe prin a transpune din limba italiană librete de operă (Salvadore Commarano, Lucia de Lammermoor și Saffo, Antonio Ghislanzoni, Aida ș.a.), în 1870-1871 figurând și ca subdirector la „Eco musicale di Romania”. Tot acum improvizează comedii într-un act, 1 aprilie (1873), 1 mai (1874), Mărțișor („Revista contimporană”, 1875), piese facile, spumoase, cum sunt și altele, după 1900. Produce în colaborare cu Petre Grădișteanu, Mihail Zamphirescu, Ciru Oeconomu, Al. Lara și Oscar Eliot revista umoristică
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
nu este nici o galimatie pe fața pământului, în proză sau în versuri, pe care Convorbirile literare să nu se grăbească a le primi în sânul lor, cu singura condițiune esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
parte 10 000 de persoane; discursurile funebre au fost rostite de Petrache Poenaru, C. Esarcu, B.P. Hasdeu (am verificat citatul din discursul acestuia, reprodus de Bacalbașa, cu TRC., an. X, nr. 991, 18/30 mai 1872, p. 3: „Cuvânt funebru improvizat de d. Hâjdeu în numele presei române la înmormântarea lui I. Heliade Rădulescu“). 9. Pentru îndreptarea situației financiare deficitare a țării guvernul conservator a propus, printre altele, reînființarea monopolului tutunului (desființat în 1867), hotărâre aprobată de Cameră la 7/19 decembrie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vorbă de-a acestuia care contrazicea ipoteza, îmbrățișată de aproape toți ceilalți, a anticipării morții: „Mă, ce fel de poet sînt eu, dacă n-am nici o neliniște existențială?!” Neștiind cu ce să mai umple golul priveghiului, Sergiu a început să improvizeze ceva despre viitoarele necroloage, convins că o asemenea informație consolează familia. Afectat profund, Bălăiță a mărturisit că-și dă acum seama că Mișu îi era foarte apropiat, deși nu poate decît cu oarecari ezitări să-l numească „prieten”. Dincolo de „păcatele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
schițe de scrisori de dragoste, impresii în marginea lecturilor din Turgheniev (autorul favorit la acea vîrstă) și note despre amărăciunile mele din tabără. A doua sau a treia zi, au descoperit hoțul: un coleg de la cealaltă companie, care încercase să improvizeze un aparat de radio. Cu toate acestea, nimănui nu i-a păsat de emoțiile mele, nimănui nu i-a trecut prin cap că ar trebui să fiu consolat după ofensa și umilința care mi se făcuseră. Faptul că eram „nepot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Iulian Antonescu. Se plimba singur, curios față de cele din jur, ca printr-un oraș străin. Omul ăsta are mintea plină de anecdote istorice, potrivite pentru toate situațiile. Eu am început convorbirea, el a continuat-o. Cît ne-am întreținut, a improvizat zeci de analogii între situații actuale și situații din trecut, cu o ușurință stupefiantă: un du-te vino de la Alexandru cel Mare, mauri și spanioli, la Cernenko și Reagan. La urmă, mi a declarat că-i dezamăgit de unii din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrevăzut posibilitatea întoarcerii lui înainte de termen. Au fost, bineînțeles, și alte motive: de pildă, obligativitatea de a susține oral lucrarea. N-am vrut să fac figură de „cioară albă” între oameni care au exercițiul colocviilor și al șuetelor și pot improviza cu ușurință pe cele mai diverse teme. Ca provincial ce sînt, eu mi-am pregătit un text cu multe detalii, ceea ce pentru ei ar fi fost plicticos. Am revenit, apoi, la motivul principal și i am relatat cît de degradate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eroarea am resimțit o nu în fața unor erudiți, ci în a unor interlocutori de o relativă simplitate. Cîte un „cum?” și cîte un „de ce?” (naiv, fără intenție de șicană) m-au pus în dificultate. Anumite răspunsuri a trebuit să le improvizez, de fiecare dată „sub presiune”, cu un plus de efort și cu teama că n-ar fi cele mai bune. Într-un caz sau două, astfel de întrebări mi-au dat senzația, secunde lungi, de sufocare, ca atunci în liceu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la nivelul cel mai înalt: „Imposibil, are niște «surse», altminteri de unde a știut?”, ar fi zis ea. întrucît unele din semne și interpretări aveau corespondențe în realitate (de pildă „individul gras, fălcos”), vorbele ei m-au prins. Spre finalul „ședinței” (improvizată după un vernisaj), mi-am dat seama că crezutul meu „cap logic” se cam pierde în prezența cuiva care încearcă să-mi scormonească viitorul. *Iarăși a „erupt”: „Nu înțelegeți că aniversarea partidului înseamnă aniversarea tovarășilor?” Asta așa e, însă nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la liceul „N. Bălcescu” din Pitești, ca și directoarea liceului, d-na Rotăreasa, m-au invitat de pe acum ca „invitat de onoare” la sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimei” piteștene. Acolo domnește o cu totul altă atmosferă. Am rostit - improvizând - căci nu mă așteptam să fiu solicitat și, după cum ai citit și mata În „Secera și Ciocanul”, cuvântul meu a fost În special relevat, ca „emoționant” - 543 O Monografie a Liceului Nr. 2 nu am scris, pentru că nu mi-am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nouă), În care e și cuvântul meu la reînființarea - adică reluarea activității acestei societăți, care a jucat mare rol În viața școlară a acestui liceu (Articolul prezintă 939 multe greșeli, căci stenograful nu era prea abil. Cuvântul meu a fost improvizat, căci nu mă așteptam să fiu solicitat să vorbesc, neavând nimic scris spre a fi supus revizuirii forurilor În drept. Credeam că va fi ca la Flt. Abia am avut timpul necesar să-mi alcătuiesc câteva notițe. A fost, totuși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
beton, astfel că e rece ca afară! Vara, temperatura în casă depășește 35 de grade, iar iarna urcă doar cu foarte puțin peste cea de afară. Așa că... vii de afară și sări direct în pat. Cât privește bucătăria, ne-am improvizat în pod o semicameră din lemn unde soția mea încearcă să gătească, vara sub căldura insuportabilă a acoperișului, iar iarna îndurând capriciile necruțătoare ale frigului. Apa, când urcă la noi la mansardă, e un mare eveniment, lucru ce se întâmplă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]