1,589 matches
-
interviu, "Mintea e sufletul". Textul lui îl învață pe lector să mediteze cu acest suflet. Peter Ackroyd, The Plato Papers, 1999 (Vintage, 2000) 2.4. Martin Amis: Tehnica derulării inverse Săgeata timpului (1991), de Martin Amis e în primul rând incitantă prin tehnica ei. Romanul este construit pe tehnica derulării inverse. Începe cu bătrânețea ununui erou paralizat pe un pat de spital și se încheie cu momentul când acesta revine în pântecele mamei, pentru a se naște (din nou? Atenție, coșmarul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de un curcubeu de incidente, fragmente din alte povești lipite de cea centrală prin pure coincidențe. Analiza felului cum gândesc eroii este incitantă. Un erou cu adevărat interesant este Harry, adolescentul mânios, care e violent, încearcă un viol chiar, până ce-și găsește o prietenă și se liniștește. Descriindu-l, Lodge se alătură preocupării lui Lessing și Burgess pentru violența adolescentină (vezi A Clockwork
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Flaubert. LV. Câmpul tău de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ai vrea s-o ocrotești, dar o sfărâmi în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
m-a format pentru tot ce gândesc sau scriu acum. La început am studiat engleza, am trecut apoi la politică-filozofie-economie, fiindcă mi-am dat seama că nu mergeam destul de adânc pe calea ideilor. Eram îndrăgostită de critica literară universitară: era incitantă, îndrăzneață, dezinhibată. E un paradox, probabil esențial pentru mine: pe de o parte libertate și aventură, pe de alta disciplină și corectitudine. Ideile care mă interesau erau legate de rolul poeziei. Căutam un mod diferit de simțirea vagă recomandată de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care amenință Cartea doamnei dr. Cristina Ionescu este mai mult decât un manual destinat studenților mediciniști. Ea se adresează deopotrivă unui public larg, pentru a-l informa asupra trecutului artei vindecării și a-l îndemna să reflecteze asupra unor aspecte incitante ale științei medicale contemporane. Marile cerințe de idei, tehnologiile terapeutice de bază și personalitățile proeminente care, de-a lungul timpului, au ilustrat medicina teoretică și practică sunt prezentate sistematic și lămuritor în această scriere. Se insistă aici asupra aspectelor creatoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
căi spre viitorul unei medicine noi, edificată pe raportarea omului la natură și a universului la om, în care experimentul și laboratorul își vor spune cuvântul. Stilul său aforistic, pe alocuri amalgamat, datorită prea întinsului său orizont de cunoaștere este incitant și provocator. Ca medic al minerilor din Tirol și ca cercetător prin ateliere și alte locuri de muncă, Paracelsus a observat că muncitorii sufereau de maladii profesionale. Alți medici l-au confirmat ulterior (sec. XVII). După el „natura“ este cartea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
londoneză ce s-a afirmat în mediul artistic ca actriță și dansatoare. Băiețoasă, cu statură atletică, cu alură ușor vulgară și pusă mereu pe farse, Cora capta atenția publicului masculin, aparițiile pe scenă și în presă fiind scandaloase pentru unii, incitante și provocatoare pentru alții. În presă apăreau fie articole care o denigrau, descriind-o ca având cap de muncitoare, cap de clown, fie articole care o elogiau, de excentricitățile și farsele ei se amuzau mulți care gustau dezinhibițiile ei. Întrucât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
identități literare: Eusebiu Camilar, Vintilă Horia, Radu Boureanu, Lucia Demetrius, Pericle Martinescu, Ilarion Mateescu, Neagu Rădulescu ș.a. Ca în cazul poeziei, unii dintre tinerii debutanți, chiar premiați de R.l. (Alexandru Tzintzu, N. Ivanovici), nu au reușit să se impună ulterior. Incitantă și mereu la zi este secțiunea de publicistică, incluzând toată gama de texte posibile, de la nota polemică până la eseul de idei. O rubrică permanentă de cronică literară, „Pe margini de cărți”, este susținută cu competență mai întâi de Octav Șuluțiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului (operei) este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
o greșeală ca ele să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori cu reacții diferite?* 17 Pe de altă parte, se pune întrebarea: trebuie orice artă să fie cathartică ? Acestea sunt probleme care vor îi tratate la capitolele "Literatura și psihologia" și "Literatura și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
deschide un câmp de cercetare vast, aflat la îndemâna cercetătorului, și care ne poate conduce către o viziune mai coerentă nu doar asupra artei plastice simboliste românești, ci și asupra modernității românești în ansamblu, într-una din etapele sale cele mai incitante. Bibliografie I. Teoria și istoria artei (monografii, studii critice) Alexandrescu, Sorin: Figurative Art. Begining and End of the 20th century in Romania, Amsterdam, 1998. Arghezi, Tudor : Scrieri, vol. I, Editura pentru Literatură, București, 1962. Arghezi, Tudor: Opere III. Publicistică (1896-1913
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
5.1. Definirea problemei Alegerea problemei ce urmează a fi studiată constituie cea mai dificilă dintre etapele de realizare a unei cercetări, mai ales pentru debutanții în domeniu. Descrierea problemei centrale cu claritate și concizie, dar și într-o formă incitantă, atractivă pentru cititor poate fi însă chiar mai dificilă decît decizia inițială. Practic, raportul de cercetare trebuie să includă o secțiune introductivă redusă ca dimensiune, care să ilustreze relevanța problemei pentru cercetarea educațională și relațiile acesteia cu alte teme de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
obsesii ale fanteziei. Scriitorul cultivă amintirea și evocă fragmente de viață trăite inițial frenetic, topite în retorta unei altfel de înțelegeri a semnificațiilor atunci când le rescrie. Romanul este contrapunctic, cu episoade aparent autonome, în care narațiunea este alertă și imprevizibilă, incitantă. O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc, ca și celelalte pagini de proză, texte de observație și acțiune, „scrise într-un ritm viu, care se citesc pe nerăsuflate” (Sorin Titel). O nouă alcătuire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]