3,194 matches
-
spuneai: la patru treizeci. Am o întîlnire la patru treizeci!... Așa a fost, adăugă foarte încet. Așa a început... [1977] Mircea Eliade INCOGNITO LA BUCHENWALD Pentru Sibylle Se adunaseră toți în fața ferestrei. Tăceau, ca și cum s-ar fi silit să pară indiferenți, privind ninsoarea. Și deodată tresărind, Maria da Maria începu să șteargă geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la proiectul de atlas dialectal, neputându-și împiedica gândurile să se întoarcă mereu tot la ea. O tristă consolare că numai el o face să sufere, că ea pare să nici nu audă vorbele neconvenabile ale celor ce-i sunt indiferenți. De pildă, pare să nu fie afectată de lipsa de aten ție față de ea a musafirului ; pentru că, altfel, dacă absurdele presupuneri ce-l încearcă, uneori, în privința ei și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lux“. I l-a oferit ca pe un fel de privilegiu. Diane nu a rămas mult timp în „casă“, dar a început să simtă că nu mai poate da îndărăt. Să dea îndărăt, unde? Și începuse să nu mai fie indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele din alte țări, femei exotice închise în cuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lume în care nimeni nu credea că va mai exista, vreodată, un al doilea război mondial. Se poate ca asta să fi fost pricina. Pe de altă parte, cele două fete, într-un moment când simțeau cu îngrijorare mută că indiferenta bandă a timpului intra acum într-o fază cu totul nouă, primiseră o ciudată și neașteptată păsuire. Subit, totul devenise vesel, totul înflorise într-o tinerețe nebunatică, așa cum nu mai gustaseră niciodată până atunci. Brusc, Hattie se maturizase, în timp ce Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dau în vânt. Apoi adăugă: Noi trebuie să economisim banii. Această idee deschidea o altă perspectivă enervantă. — Noi? De fapt Pearl economisea, punea deoparte cea mai mare parte din salariul ei, și economisise și banii lui Hattie care, neobișnuit de indiferentă la rochii și „trai îmbelșugat“ nu se lăsa convinsă să cheltuiască. „Domnul Profesor“ (cum îi spunea Pearl) nu se interesa și Pearl nu socotea că-i de datoria ei să-l informeze că banii trimiși lui Hattie se adunau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul greșită. Într-un sens mai general, însă, pelerinajul supraviețuise pentru că devenise o deprindere de familie animată și menținută de sentimentalismul femeilor (adică Gabriel, Alex și Ruby): și de nerăbdarea copiilor (adică Adam și Zet). Alex se prefăcea a fi indiferentă, dar de fapt prețuia evenimentul ca pe un prilej în care-și putea afirma puterea matriarhală. — Ah, dac-ar fi fost și Stella cu noi, oftă Gabriel în timp ce întindea o pătură mare, cadrilată. Ar fi fost... (era gata să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-ți dezvălui cât de mult țin la tine. Ai fost un prețios sprijin și o mare consolare pentru mine, și am ajuns la concluzia că nu mă pot descurca fără de tine. Pot îndrăzni să sper că nu ți-e indiferentă soarta mea?“ Aceste cuvinte, rostite sau scrise de John Robert, făceau parte dintr-o fantezie pe care o țesea imaginația lui Pearl, în timpul discuției de mai sus, purtată cu Hattie. La sfârșit, John Robert se va întoarce spre ea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de puțin, dorințele ei erau atât de precare. Fără îndoială. Rozanov avea să fie rănit, deprimat, mânios. Asemenea lui Tom, Pearl nu împărtășea iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fizic și acum s-ar fi odihnit, reflectând distrat asupra altor probleme. — Dar încă nu a crescut mare, reluă Pearl. Și apoi are nevoie de mine, mă iubește, nu are pe nimeni altcineva... John Robert răspunse cu vocea lui crudă, indiferentă: A fost prea cocoloșită, a trăit prea mult în afara lumii, ai încurajat-o să fie dependentă... Am făcut numai ce ați dorit dumneavoastră. A devenit prea dependentă, prea influențabilă, prea slabă, și e timpul... Nu e nici influențabilă, nici slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o respinsese pe ea, ea îl respinsese pe el. Dar și acest lucru se petrecuse sub un semn rău. Ca să-l satisfacă pe bătrânul nebun, își spuseseră, politicos, bună ziua și la revedere, și trecuseră unul pe lângă celălalt, făcându-și un indiferent semn din mână. Totul se terminase înainte de izbucnirea de mânie a lui John Robert. Lucrul ăsta trebuia să-i fie foarte clar în minte, John Robert nu avea nici un amestec în despărțirea lor. Și totuși cum ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rațiune și simțuri este cel care permite înțelegerea formei noi pe care o ia o acordare la lume mai complexă. Un policulturalism cu forme mai vaste. Emergența unor moduri de viață și de gândire uimitoare. O accentuare a particularismelor înrădăcinate indiferente la universalismul schematic care prevalează în reprezentările monoteiste ale Occidentului. Fără să insistăm aici, se poate aminti că figura barocului poate fi un bun unghi de atac pentru a înțelege o astfel de polisemie la lucru. Iată, în sensul său
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acceptase în chipul cel mai firesc, nici nu se formaliza în privința rubedeniilor cu ștaif dispărute, de care făcea atâta caz mătușa Magdalena. Probabil nici n-avea știință de ele. Și, dacă totuși avea știință, cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu, de fiecare dată cernită, dându-i lacrimile la fiecare două, trei vorbe, cu simțământul că numai în casa aceea își putea afla mângâierea și liniștea, adică alături de surorile soțului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
microfon. Pe scăunel mai rămăsese un singur sul de hârtie legat cu panglică roșie. Rareș le vedea din spate pe cele două fete care chicoteau și-acuma una într-alta, în surdină. Dincolo de teren, în tribună, cei doi băiețandri priveau indiferenți. Rareș o vedea pe doamna Mușat vorbind la microfon. Dar ce tot spunea doamna Mușat? Ceva care stârnea fierbere în mulțime? Chiar lângă urechea sa îl auzea pe Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Vino încoace. Doamna Mușat deschidea o ușă și scotea din întunecimea unui dulap un teanc de foi strânse c-un elastic. Scotea elasticul c-un gest nervos și îi întindea lui Rareș foaia de deasupra în timp ce-l ațintea cu ochi indiferenți. Nu-i legal ceea ce fac, dar nu-mi place să fiu acuzată pe nedrept. Stai jos și citește. Asta-i lucrarea premiată. Citește și judecă singur. Sper să nu mă ții prea mult. Foaia avusese colțul din stânga-sus îndoit de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi dăduse apoi drumul s-o plesnească peste piele? Nu, cealaltă voce era tot feminină. Ba chiar, în chip straniu, desluși ce spunea cealaltă voce: Nu sta în dreptul ușii, Silvia!... Fata care fusese strigată Silvia aruncă o privire fugitivă și indiferentă de pe coridorul luminat spre fereastra dindărătul căreia pândea Dănilă. Îi răspunse vocii nevăzute: Stai liniștită, Petra, lumea doarme la ora asta... Lui Dănilă gâtul îi tremură de încordare când făcu ochii mari și se uită cu și mai multă atenție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o ea, care, cu farfurioarele în mână, probabil pândeau momentul când el și cu Geta aveau să elibereze masa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
printre străini. Deși dacă ai fi venit, ai fi văzut că erau foarte puțini pe care nu-i cunoșteai. Dragoș își simțea intimitatea amenințată. Poate chiar distrusă. Oricum însă, în plin oraș erau numai ei doi în mijlocul mulțimii anonime și indiferente și își puteau regla conturile de la distanță trimițându-și semnale de atracție și de respingere, neobservate de alții. Dar Viviana nu se mulțumea cu atât. Fâșneață, trecea pe trotuar, de partea cealaltă a gardului din plasă de sârmă care despărțea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acolo, rezemați cu spatele de pervaz, erau oarecum izolați de restul colegilor din sală și n-ar fi putut spune că asta nu-i făcea plăcere. Vă e frică? o auzi deodată pe Alexandra întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică de ce? Ea se întoarse cu fața spre fereastră și se sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prin limbajul trupului (limbajul trupului se continuă prin gesturi, ținută, poziția trupului și distanța menținută). Prin limbajul trupului se realizează astfel un domeniu al comunicării non-verbale. Segmentele publicului formate din suporteri în favoarea sau defavoarea unei echipe sau segmentul cu spectatori indiferenți presupune și o grupă socială a iubitorilor limitei, a acelora care trag tigrul de mustăți, precum apare aceea a participanților la sporturile extreme, sportivi și privitori alternativ, intrați într-o colectivitate, ce cunoaște linia subțire dintre viață și moarte, indivizi
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
simbolice, care preiau dimensiunea nobililor heraldică și -instrumentele sportive, care schimbă anatomia și antrenamentul; -afaceriștii; -aparatul de organizare; -asigurarea securității spectatorilor și sportivilor, publică sau privată, -ori pretențiile publicului: -sportiv, -finanțatori, -antrenori, -organizatori și -specialist în sporturi extreme sau -suporteri, indiferenți sau nu. Relația dintre nume și numere apare drept o bază de interpretare a analizelor simbolice în sport, exprimă deopotrivă cantități, idei și forțe, întrucât pentru mentalitatea tradițională numărul permite accesul la o reală înțelegere a ființelor și evenimentelor (sportivii
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dificultate când este în prezența altora, mai ales în prezența persoanelor de sex opus și emană o neîncredere de fond. De fapt, aceasta este caracteristica sa de bază: neîncrederea și nesiguranța, lucruri care îl conduc la însingurare. Persoana schizoidă este indiferentă la laude sau la critici și exprimă foarte puține emoții. La prima vedere, poate da impresia că totul este la locul său, dar, discutând cu ea, se poate observa că de fapt ceea ce spune nu este adevărat, ci chiar contrariul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și foițe căzute din paradis, care sprijină un Vis construit / pentru-a schimba lumea. Și, totuși, trăind într-un univers prozaic, sufocant, eul nu se lamentează, având drept subiect sinele, artiștii, în general, și nici cel puțin poezia, dimpotrivă, atitudinea indiferentă a celorlalți semeni o percepe ca benefică, fortifiantă: De aceea îți port recunoștință, / mulțime nepăsătoare, care te risipești generoasă / pe străzi (...), fiindcă indiferența aceasta e de bun augur, câtă vreme se reverberează, paradoxal, asupra creatorului de frumos, metamorfozată într-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și un avar. Echipa sa părea un stol de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule subiective Pe o răbdătoare coală de hârtie dansau șchiopătând niște cifre; se așezau într-un anume fel încât era de presupus că însemnau niște calcule. Asta se întâmpla într-o noapte, o noapte
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
cu ajutorul focului. Au apărut deșerturile tot ca un fel de autoigienă. Schimbările majore și dramatice de climă din ultima vreme (ultimii zeci de ani) ne arată că ea nu se simte prea bine. Faptul că avem, în general, această atitudine indiferentă față de mediu, pe care nu îl îngrijim, îl defrișăm, îl poluăm, ne batem joc de el duce la schimbările de climă și la aceste dezastre. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a intervenit în favoarea noastră la Tatăl Ceresc, căci altfel lucrurile ar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]