2,126 matches
-
impune cetățenilor un comportament individualist, care constă în atingerea predilectă a propriilor scopuri și în ignorarea nevoilor "celuilalt". în ceea ce privește identificarea caracteristicilor socioculturale legate de comportamentul de ajutorare, alături de forță economică, singura variabilă care mai proba corelații semnificative era gradul de individualism propriu fiecărui oraș în parte, constatîndu-se cum individualismul crescut inhibă tendința de ajutorare. Alți parametri studiați (numărul de locuitori ai orașului, respectiv viteza relativă de deplasare a subiectului în oraș) nu au corelat semnificativ cu scorul comportamentului de ajutorare. Ipoteza
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
atingerea predilectă a propriilor scopuri și în ignorarea nevoilor "celuilalt". în ceea ce privește identificarea caracteristicilor socioculturale legate de comportamentul de ajutorare, alături de forță economică, singura variabilă care mai proba corelații semnificative era gradul de individualism propriu fiecărui oraș în parte, constatîndu-se cum individualismul crescut inhibă tendința de ajutorare. Alți parametri studiați (numărul de locuitori ai orașului, respectiv viteza relativă de deplasare a subiectului în oraș) nu au corelat semnificativ cu scorul comportamentului de ajutorare. Ipoteza cea mai eficace testată în ultimii ani dovedește
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
studiu evidențiază că, într-un context colectivist, interacțiunile mamă copil sînt mai degrabă armonioase și cooperante. Un alt studiu tematic semnificativ a fost realizat de către C. Pilgrim și A. Rueda Riedle (2003), care a căutat să exploreze bazele culturale ale individualismului și colectivismului prin surprinderea comportamentului prosocial în două societăți considerate opuse din acest punct de vedere, anume cea columbiană (socotită tipic colectivistă) și cea nord-americană (tipic individualistă). Subiecții angrenați au fost 202 copii cu vîrsta medie de șapte ani, din
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
autismului social, dintr-o "biologie socială", printr-o "moștenire" transgenerațională a unui set de atitudini fundamentale și orientări valorice ale personalității, asumate tacit de către "țesutul societății", care cuprinde persoana "bolnavă" (în cazul nostru, simptomatologia cuprinde încredere interpersonală și instituțională deficientă, individualism autarhic, valori asistențiale, conservatorism, fatalism și dezangajare). Așadar, boala nu este individuală, ci rezultă din internalizarea unui set de prescripții comportamentale inhibante pentru inițiativele ce îndeamnă la asumarea pe scena socială a unor roluri active și responsabile și care, dacă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
registre ale comportamentului social, după cum urmează (vezi figura 1). Așa cum sugerează modelul evocat, "universalul" este mai evident pentru aspectele psihofiziologice și perceptive ale comportamentului; în schimb, variațiile culturale influențează în mai mare măsură aria personalității și registrul relațional. Oricum, polaritatea individualism vs colectivism s-a dovedit a întreține cel mai fertil set de concepte la nivel social, cu corespondentele lor interindividuale independență vs interdependență, iar examinarea și valorificarea multiplelor interrelații între aceste perechi conceptuale și diversele registre ale personalității vor constitui
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
creșterea individualității, climatul modernității vor naște, în plan teoretic, alte interogații cu privire la fenomenul îmbrăcămintei. 1.3. Etapa clasică (1890-1960) Perioada cuprinsă între anii 1890 și 1960 marchează nașterea unor preocupări cu privire la fenomenele constitutive ale modernității, explicate prin cauze precum: creșterea individualismului, "forța" mulțimilor, comportamentul maselor, pierderea tradițiilor, schimbările rapide ale modei. În acest context, vestimentația este analizată ca un fenomen caracteristic climatului modernității. Această etapă, pe care am denumit-o clasică, este cea mai prolifică din punct de vedere teoretic. Sociologi
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
După cum afirmă Georg Simmel (1911/1998, 34), fenomenele modernității au creat premize favorabile manifestării impulsurilor imitative, în societatea timpului său, moda resimțindu-se în cele mai diverse sectoare de activitate: politic, religios, științific, artistic, vestimentar etc. Chiar și socialismul și individualismul au fost chestiuni de modă, precizează autorul. Într-o astfel de ambianță, "moda a devenit mult mai amplă și mai agitată" (G. Simmel, 1911/1998, 53), tocmai pentru că modernitatea pune în scenă o tensiune între masele de jos, mai puțin
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
genera conflicte, dată fiind distribuția lor inegală. Pamela N. Danziger (2005, 8) consideră că anii '80 ai secolului trecut au marcat trecerea de la consumul ostentativ la consumul de lux, nu atât pentru valențele distinctive, cât mai ales ca expresie a individualismului egalitar. Activitatea de cumpărare, ca mod de viață și sursă de fericire, a fost pusă în evidență de o cercetare desfășurată pe teritoriul Statele Unite ale Americii de Pamela N. Danziger (2005, 277) în anul 2002 (N = 866) și respectiv 2003
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și evaluarea /176 Capitolul 12. Culturile organizaționale /179 1. Cultura: definiție și repere /180 1.1. Nivelul manifestărilor /180 1.2. Nivelul valorilor /180 1.3. Nivelul postulatelor de bază /181 2. Culturile naționale: lucrările lui Hofstede /181 2.1. Individualism vs. colectivism /182 2.2. Distanța ierarhică /182 2.3. Controlul incertitudinii /183 2.4. Masculinitate/feminitate /184 3. Cultura ca instrument de management /187 3.1. Selecția personalului /187 3.2. Formarea /187 3.3. Gestiunea simbolică /187 3
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
se caracterizează printr-un început de contestare a distincției între direcție și execuție. Se delimitează, astfel, de lărgirea și îmbogățirea sarcinilor. Unii autori (De Montmollin, 1874) consideră că lărgirea și îmbogățirea sarcinilor nu se rup cu adevărat de principiile taylorismului (individualism, productivism, refuzul conflictului, separație între direcție și execuție...). aceste noi forme se înrudesc așadar cu un neotaylorism. Fără îndoială, tocmai fiindcă se poziționează net în ruptură cu taylorismul, experiențele de grup au suscitat puternice rezerve la nivelul personalului de încadrare
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
răspunsuri care fuseseră obținute în multinațională. Hofstede a consultat apoi patruzeci de studii publicate. Similitudinea rezultatelor demonstrează că fenomenele observate nu depind de multinațională. Este vorba, într-adevăr, de culturi naționale. Această cultură este definită prin patru dimensiuni. 2.1. Individualism vs. colectivism În situația de individualism, societatea acordă o mare libertate membrilor ei. Legăturile sunt slabe, iar individul se preocupă mai ales de interesele personale. În contrast, în situațiile de colectivism puternic, fiecare este precupat de interesele grupului, iar individul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Hofstede a consultat apoi patruzeci de studii publicate. Similitudinea rezultatelor demonstrează că fenomenele observate nu depind de multinațională. Este vorba, într-adevăr, de culturi naționale. Această cultură este definită prin patru dimensiuni. 2.1. Individualism vs. colectivism În situația de individualism, societatea acordă o mare libertate membrilor ei. Legăturile sunt slabe, iar individul se preocupă mai ales de interesele personale. În contrast, în situațiile de colectivism puternic, fiecare este precupat de interesele grupului, iar individul adoptă pozițiile acestuia. Se constată că
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
o mare libertate membrilor ei. Legăturile sunt slabe, iar individul se preocupă mai ales de interesele personale. În contrast, în situațiile de colectivism puternic, fiecare este precupat de interesele grupului, iar individul adoptă pozițiile acestuia. Se constată că gradul de individualism este, statistic, legat de bogăție. Țările colectiviste sunt cele mai sărace. 2.2. Distanța ierarhică Această dimensiune se definește prin modul în care sunt tratate inegalitățile (acceptare vs. atenuare). Putem poziționa deja câteva țări pe dimensiunile deja definite (individualism și
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de individualism este, statistic, legat de bogăție. Țările colectiviste sunt cele mai sărace. 2.2. Distanța ierarhică Această dimensiune se definește prin modul în care sunt tratate inegalitățile (acceptare vs. atenuare). Putem poziționa deja câteva țări pe dimensiunile deja definite (individualism și distanță ierarhică). Țările din nordul Europei, precum și țările anglo-saxone au un individualism puternic. Diferențele ierarhice nu sunt acceptate. Franța se singularizează net față de aceste țări, acceptând inegalitățile de putere și neîncercând să le reducă. Ea se apropie de ele
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
2.2. Distanța ierarhică Această dimensiune se definește prin modul în care sunt tratate inegalitățile (acceptare vs. atenuare). Putem poziționa deja câteva țări pe dimensiunile deja definite (individualism și distanță ierarhică). Țările din nordul Europei, precum și țările anglo-saxone au un individualism puternic. Diferențele ierarhice nu sunt acceptate. Franța se singularizează net față de aceste țări, acceptând inegalitățile de putere și neîncercând să le reducă. Ea se apropie de ele pe planul individualismului. 2.3. Controlul incertitudinii Viitorul este, prin definiție, necunoscu, îi
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ierarhică). Țările din nordul Europei, precum și țările anglo-saxone au un individualism puternic. Diferențele ierarhice nu sunt acceptate. Franța se singularizează net față de aceste țări, acceptând inegalitățile de putere și neîncercând să le reducă. Ea se apropie de ele pe planul individualismului. 2.3. Controlul incertitudinii Viitorul este, prin definiție, necunoscu, îi face pe indivizi să simtă incertitudini. Unele societăți își condiționează membrii să accepte această incertitudine. Altele, care vor fi numite societăți "cu un control puternic al incertitudinii", caută să creeze
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
caută să creeze siguranță. Sunt utilizate mai multe mijloace: tehnologia care protejează de pericolele naturii și ale războiului; legea, regulile și instituțiile care le permit să facă față imprevizibilității oamenilor; în fine, religia și ideologiile. Figura 11. Situarea țărilor în raport cu individualismul și distanța ierarhică Graficul din figura 12 poziționează diferite țări pe două dimensiuni: controlul incertitudinii și distanța față de puterea ierarhică. Țările latine din Europa și din America, precum și țările mediteraneene se caracterizează printr-o mare distanță față de puterea ierarhică. Ele
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
devine foarte semnificativă problema posibilității de a implanta această gândire în alte contexte culturale. Hofstede ilustrează dificultățile oricărei transpuneri dând mai multe exemple: • la nivelul comportamentului responsabililor: consultând figura 11, vedem că SUA au o notă mare în materie de individualism: individul își urmărește în primul rând propriul interes. El nu are obligații față de ceilalți. Or, în societățile colective, direcția este o problemă de grup; în plus, loialitatea subordonaților rămâne legată de loialitatea angajatorului. Această dimensiune nu este integrată în modelele
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
unde religious travel, spiritual journey and tourism au devenit paradigma dominantă a studiului întregului fenomen al pelerinajelor. În acest moment istoric precis, pelerinajele din lumea occidentală sunt influențate de un complex de factori sociali și culturali, între care predomină încurajarea individualismului axat pe „dezvoltarea personală” și exacerbarea sinelui. După cum observa antropologul britanic John Eade : „Clasa de mijloc, educată și cultivată, este foarte entuziastă la ideea de a alege și a mixa după gust elemente aparținând diferitelor culturi religioase, fiind foarte atrasă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Făcându-și autocritica, Pătrășcanu admite că a greșit, afirmând că a ținut respectivul discurs în baza unor notițe, "fără un text revizuit de Secretariat", ceea ce i-a conferit un caracter improvizat. Apoi recunoaște că îi este imputabilă și acuza de "individualism", deoarece a făcut unele afirmații în nume personal și nu în numele partidului, așa cum ar trebui să procedeze orice comunist responsabil (Constantiniu: 2001, 167). Nu era însă suficient. În ședința Comitetului Central a partidului din iulie 1946, care a avut loc
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în frâu și chiar create de state centralizate puternice, absente în Europa de Est (Fischer: 1989, 9-34; Gilberg: 1990, 1-16). De asemenea, în Balcani și mai ales în teritoriile care au intrat în componența României, colectivismul social a fost mai puternic decât individualismul (Shafir: 1985, 132-139), aspect care a potențat la rândul său fenomenul naționalist. O analiză interesantă asupra naționalismului conținut în leninismul romantic apare la Mary Ellen Fischer (Fischer în Nelson: 1983: 189-220). Utilizând aceeași distincție pe care Gilberg o face între
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revoluționar, pornind de la premisa că umanismul nu este o noțiune abstractă, imuabilă, ci că sensurile și conținutul său se modifică corespunzător diferitelor etape de dezvoltare istorică a societății. Esența umanismului revoluționar spre deosebire de cea a umanismului burghez, care cultivă instinctul egoist, individualismul, lupta pentru bunăstarea personală în dauna bunăstării semenilor constă în situarea omului în centrul întregii preocupări și activități a societății și, în același timp, în stabilirea unor raporturi armonioase, organice între individ și colectivitate. Umanismul revoluționar concepe afirmarea și dezvoltarea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avansată a gândirii umaniste, expresia realistă, nu utopică, a înfăptuirii idealului de dreptate și egalitate pe Pământ. Propaganda noastră trebuie să desfășoare o luptă continuă, la un înalt nivel de combativitate, împotriva mentalităților anacronice, burgheze și mic-burgheze, împotriva egoismului și individualismului, propriu claselor exploatatoare (Ceaușescu: 1979b, 33). În timp ce, în societățile capitaliste, structurate de "clase antagonice", drepturile umane sunt trăite individual, fiind astfel sărăcite și izolate de contextul social care le articulează, concepția leninismului romantic asupra drepturilor omului implică plasarea acestora într-
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
romantic asupra drepturilor omului implică plasarea acestora într-un univers comunitar "tangibil" și colectiv determinat. Din acest punct de vedere, propaganda PCR nu ezita să aducă în prim plan "antiumanismul" existent în societățile occidentale, caracterizate de un pragmatism îngust și individualism exacerbat, având efecte atomizante asupra ansamblului social ("Umanismul..." în Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 385-393). "Formarea personalității umane multilateral dezvoltate", pentru a finaliza argumentul, nu era nici inteligibilă și nici fezabilă decât în cadrul ideologic al leninismului romantic, înțeles aici prin
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
muncitorilor: "Intelectualii sunt preocupați de menținerea propriilor drepturi asupra expresiei creative; există o gelozie printre intelectuali față de salariile muncitorilor și printre muncitori față de privilegiile intelectualilor" scrie Sampson (1983, 143; vezi și Shafir: 1984, 435-459). În final, conchide pertinent Sampson, datorită individualismului populației române, dar și a gradului său de pasivitate crescut, "o mișcare de tip Solidaritatea este improbabil să apară în România" (Sampson: 1983, 144). S-a dovedit că antropologul american a avut dreptate. Mult mai bine consolidat politic și organizațional
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]