3,661 matches
-
al muncii unui mare număr de tineri aflați în conflict cu scenariul dotal. Prin ei se va prăbuși de altfel acest sistem. Rupți de familie, expuși exigențelor mereu nesatisfăcute ale familiei opuse, posedând din ce în ce mai mulți bani care îi închid în individualitatea lor, ei vor sfârși prin a se rupe în întregime de sistem și prin a respinge întregul aspect economic al relațiilor personale. Acest lucru se întâmplă în rândul categoriilor înalte ale funcționarilor citadini. Nu e vorba decât de reacții individuale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
manifestarea, ..., insula implică „stabilire fermă”, centrul În jurul căreia s a creat lumea Întreagă” () și tot aici, cu referire directă la dragostea dintre Cezara și Ieronim ei se Întâlnesc „Într-o perfectă nuditate, adică dezbrăcați de orice formă, eliberați de orice individualitate, reduși la arhetipuri, care pot cunoaște fără să devină ... reîntoarcerea la starea adamică de dinainte de cădere, care nu cunoștea experiența, nu avea istorie” (/159). Dacă am pune În legătură simbolurile de mai sus cu simbolismul latent din Șarpele, este limpede
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
individualistul luminat "trăiește din ce în ce mai mult ca un străin printre străini, mistuit de un dor deznădăjduit după un atașament pe care propria sa gândire l-a distrus" (Scruton, 2011, p. 44). Totodată, o comunitate se poate prăbuși în "praful și pulberea individualității", precum se exprima Ed. Burke în recunoscuta sa lucrare Reflecții asupra revoluției din Franța. Există o nevoie umană elementară de contact social, de relații cu cei asemeni nouă. Fiecare dintre noi scrie B. Rimé (2008) trăiește din atenția pe care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
alte necesități-valori, ca justiția, ordinea etc. Personalitatea matură, autoîmplinită, dezvoltată are nevoie de o înaltă organizare, de principii și de lege, de o armonie arhitectonică a echilibrului psihic, de corectitudine și de dreptate, de acceptare reciprocă și de integrare a individualității în grup. Ea are nevoie de o atmosferă reciproc suportivă bazată pe atitudini mutuale pozitive. Bogăția. Este valoarea care se referă la ridicata diferențiere și complexitate a ființei omenești. Nimic nu-i lipsește sau nimic nu se găsește în stadiul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
procesual, realizarea treptată a resurselor interioare, spontaneitatea, orientarea autoreglatoare, deplina funcționare a organismului, lipsa de fixitate, schimbarea continuă, dar în același timp și menținerea identității de sine, expresie variată de sine conform autenticității. Unicitatea. Reprezintă valoarea care conduce persoana la individualitate, la existența unei logici proprii și a unei măsuri proprii, la noutate absolută, la ireductibilitatea existenței umane la alte existențe, la noncomparabilitate și identitate perfectă de sine. Perfecțiunea. Este valoarea-necesitate atașată completitudinii, dezvoltării continue de sine. Simplicitatea. Este valoarea-necesitate care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înafară de francezi, o ființă virtuoasă, luminată, bogată, care poate și trebuie să verse asupra lor binefacerile ei? Nu înseamnă asta să presupunem, și bineînțeles în mod gratuit, că între Franța și francezi, între simpla denumire prescurtată, abstractă a tuturor individualităților și aceste individualități există raporturi de tată și fiu, de tutor și pupil, de profesor și școlar? Știu foarte bine că spunem uneori metaforic: Patria este o mamă tandră. Însă pentru a prinde în flagrant delict de deșărtăciune propoziția constituțională
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o ființă virtuoasă, luminată, bogată, care poate și trebuie să verse asupra lor binefacerile ei? Nu înseamnă asta să presupunem, și bineînțeles în mod gratuit, că între Franța și francezi, între simpla denumire prescurtată, abstractă a tuturor individualităților și aceste individualități există raporturi de tată și fiu, de tutor și pupil, de profesor și școlar? Știu foarte bine că spunem uneori metaforic: Patria este o mamă tandră. Însă pentru a prinde în flagrant delict de deșărtăciune propoziția constituțională este suficient să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nici nu se poate concepe e ca statul să dea publicului mai mult decât a luat. Este deci o nebunie că luăm în fața lui umila atitudine de cerșetori. Îi este radical imposibil de a conferi un avantaj particular unora dintre individualitățile care constituie comunitatea fără a aplica o pagubă superioară comunității în ansamblu. El se găsește deci plasat, datorită exigențelor noastre, într-un cerc vicios manifest. Dacă refuză binele pe care îl pretindem de la el, este acuzat de neputință, de rea-voință
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
violenței. Misiunea Legii este deci să impună respectul Proprietății. Nu Proprietatea este convențională, ci Legea. Să cercetăm acum originea sistemului opus. Toate constituțiile noastre trecute proclamă că Proprietatea este sacră, ceea ce pare să atribuie asocierii comune libera dezvoltare, atât a individualităților,cât și a asociațiilor particulare, prin muncă. Acest lucru implică faptul că Proprietatea este un drept anterior Legii, căci Legea nu ar avea alt obiect decât să garanteze Proprietatea. Mă întreb însă dacă această declarație n-a fost introdusă în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și să se bucure de rodul muncii lor în deplină siguranță și nicidecum să își pună facultățile și proprietățile la bunul plac al acestei forțe. Chiar și înaintea oricărei forme de guvernământ regulat, eu nu cred că se poate contesta individualităților dreptul de apărare, dreptul de a-și apăra persoanele, facultățile și bunurile lor. Fără a avea pretenția de a filosofa aici asupra originii și întinderii drepturilor guvernelor, un subiect vast în stare să îngrozească slăbiciunea mea, permiteți-mi să vă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este piatra de încercare pe baza căreia judec, de asemenea, între garantarea și ponderarea proprietăților de către stat. De ce statul are dreptul să garanteze, chiar și prin forță, fiecăruia Proprietatea sa? Deoarece acest drept preexistă în individ. Nu se poate contesta individualităților dreptul de apărare legitimă, dreptul de a folosi forța la nevoie pentru a respinge atingerile îndreptate împotriva persoanelor, facultăților și bunurilor lor. Se concepe că acest drept individual, deoarece rezidă în toți cetățenii, poate îmbrăca forma colectivă și legitima forța
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lucrurilor pe care nu noi le-am făcut nu înseamnă, desigur, a le înființa, ci a le consfinți și recunoaște ființa ca ființă distinctă. Numele izolează lucrul în ființa lui, îl de-limitează, îi confirmă hotarele, dîndu-i conturul inconfundabil al individualității sale. În acest sens, lucrul începe să fie de-abia din clipa în care este numit. Numele consacră limita lucrului. El este sigla naturii finite, este esența, exprimată, a finitului. Numele este de-finiția prescurtată a lucrului, ființa lui en
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lectura pioasă a cărților mari ale omenirii. Dar cultura nu era aici un simplu exercițiu de școală, nu viza faptul de "a deveni cult", ci reprezenta o formare și o transformare din adânc, era Bildung, paideia, naștere a eului, a individualității, a gândirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizării forțate și planificate. Ceea ce școlile și universitățile nu putuseră face, făcuse de unul singur un om. Alături sau dincolo de opera lui Noica, Jurnalul de la Păltiniș crea o legendă. (Asta nu înseamnă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umilire asupra națiunei românești. Aicea trebuia un protest energic {EminescuOpIX 89} și formal contra purtării neescusabile a unor deputați cari n-au respect de națiuni întrege; trebuia demisiunarea deputaților români dintr-o Dietă care nu se respectă, nerespectând neci chiar individualitatea celorlalte națiuni. Ce prezident e acela care lasă ca un insolent să insulte, nerevocat la ordine, o națiune întreagă? Un altul ni spune cumcă am face poate bine de a emigra în România, recte de a părăsi acest pământ, care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un cuvînt: legile unui popor, drepturile sale nu pot purcede decât din el însuși. Alt element, străin, esențial, diferit de al lui, nu-i poate impune nimica; și dacă-i impune, atuncea e numai prin superioritatea demnă de recunoscut a individualității sale, cum, d. es., au impus francezii românilor. E o influință pacinică, pre carea cel pasiv o primește cu bucurie, cu desprețul său propriu, fără de a judeca cumcă din asta poate să nască nenorocire pentru el. Al doilea mod de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bine garantată pentru a pune trei mari puteri la adăpost de-o izbire directă și a evita vicisitudini de orice natură provocate de agitații și perturbări de cari România nu trebuie să sufere nici într-un fel, având propria sa individualitate și o misiune civilizatoare de împlinit. [26 noiembrie 1876] {EminescuOpIX 271} GERMANIA ["LA PRÎNZUL PARLAMENTAR... "] La prânzul parlamentar ce a dat principele Bismarck acesta a profitat de ocaziune spre a se pronunța în Cestiunea Orientului. El a declarat că răzbelul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și de măsurile ulterioare la cari se va opri Rusia. [16 februarie 1877] PRELEGERILE JUNIMEI ["DUMINICA TRECUTĂ D. VASILE CONTA... "] Duminica trecută d. Vasile Conta a ținut prelegerea sa asupra fetișismului. După cum era ușor de prevăzut pentru cei cari cunosc individualitatea intelectuală a acestui scriitor, prelegerea sa a fost foarte interesantă și a ținut încordată atenția auzitorilor mai mult de o oară și jumătate. Precum nici se putea altfel, d. Conta a judecat despre fetișismul antic după asemănarea celui modern; arătând
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
corpului, nu asupra ideei unei poezii constituie naționalitatea ei. Momentul întîi - popoarele învață a cugeta; momentul al doilea - cugetă asupra sa însuși; al treilea - cugetă asupra lumei întregi și pentru lumea întreagă. Cel întîi e receptiv, cel al doilea emancipă individualitatea națională de sub sarcina recepțiunii, făcînd-o să cugete asupra sa însuși, al treilea în fine e floarea de aur ce lucește lumei întregi. De ce? Iată o întrebare ciudată. Nimica nu-i mai lesne decât ca să creezi mii de planuri și mii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o contradicțiune. {EminescuOpIX 456} 2) Societatea având de scop perfecționarea reciprocă pe terenul literar - național, aceasta prin espresiunile statutelor presupune o divergență între individe, căci dacă am avea fiecare din noi același cuprins sufletesc viața noastră ar fi repetarea aceleiași individualități în mai multe esemplare, iar nu o perfecționare reciprocă, o adițiune a aceluiași număr simplu, iar nu un complex. Apoi spiritul soțial nu se dezvoltă nici se alimentează prin esclusivism față cu ideile altuia, ci din contra ideile ce le
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zicem. Teatrul este artă și astfel fiind trebuie să tindă la caracterul tipic, la expresiune, la frumusețe. Când Moliere a creat pe Tartufe, a reprezentat ipocrizia cu formele potrivite ei în gradul cel mai energic; astfel că Tartufe, din simplă individualitate, s-a rădicat la un caracter hotărât. Trăsăturile acestui caracter însă fiind generale, neatârnate de timp și spațiu; în același timp fiind omenești ele nu mai sunt simple trăsături a unui caracter, ci formează însuși un tip al omului, tipul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
reprezintă o realitate ce nu poate și nu trebuie trecută cu vederea, dacă vrem să avem o imagine clară față de perioada și domeniul discutat. Este perioada grea pe care satele noastre o parcurg, timpul când documentele „ascund” numele de persoane, individualitățile sătești mai proeminente, sub genericul „răzeșii satelor” chiar și în unele dependente. Spre satisfacția noastră, instituția aceasta a reușit să se afirme. Urmașii, reprezentându-o, vor forma baza regenerării și reconstituirii armatei române din epoca modernă, aceea care ne va
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care sunt legați de grupuri și structuri sociale. În acest sens, vom încerca să arătăm pe parcursul întregii lucrări că chiar acele acte pe care noi le considerăm pur individuale, au o bază socială. Mai mult, cea mai mare parte a individualității noastre derivă din social, este socială. De aceea, sociologii se concentrează pe interacțiunea socială și pe relațiile sociale mai mult decât pe indivizi. Fiecare persoană este născută într-un grup particular dintr-o societate dată și viața ei devine o
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
vehicule de audiență sau ca sparing partners (parteneri de antrenament) pentru bărbații politicieni”. Autoarele și autorii studiilor incluse în volum își au propriile lor particularități, care variază de la preferințe teoretice la interese tematice și stilistica textului, trăsături care le conferă individualitate în cadrul acestui „întreg”, dar toți au dorit să aducă un plus de claritate asupra situației femeilor din România, determinată de reprezentarea intereselor lor, de discriminarea de gen care contribuie la construirea a ceea ce am numit metaforic partea leului. Gen și
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
proprietarul de succes a trei magazine. Dacă vă doriți într-adevăr să deveniți proprietarul unei francize, trebuie să puteți răspundeți la următoarele întrebări: Personalitatea dvs. vă permite să acceptați să vă conduceți afacerea după planurile altcuiva fără să simțiți că individualitatea vă este compromisă? Francizele la care vă gândiți au deja un nume de marcă identificabil și se bucură de fond comercial? Va fi franciza la care vă gândiți un loc pe care îl veți conduce cu plăcere și în care
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri sau alegorii. Donna angelicata, a cărei prezență sau importanță nu poate fi ignorată, tinde totuși să facă loc unei donna demonicata mai veridice, mai autentice și mult mai comice. Prin evidențierea unei percepții mai mult decât actuale a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]