3,001 matches
-
Ceva care să zguduie conștiințele și să trezeas că lumea din adormire. — Ei, nici chiar așa, am dat eu înapoi, încurcată. Nu am pretenții la lumea întreagă. Mă gândeam să fie ceva neașteptat, care să-l trezească pe Edo din inerție și să-l formeze, cumva... Deocamdată îmi pare teribil de imaterial și impresia pe care mi-o dă de fiecare dată când îl văd e că-și dorește mai presus de orice să coboare cu picioarele pe pământ și să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
datelor de plecare, (...) planificarea centralizată a fost un fiasco.” Acest diagnostic era cunoscut de către economiștii blocului sovietic de multă vreme. Dar cele câteva propuneri de reformă orientate către piață - până la venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov - au eșuat în fața inerției și rezistenței sistemului. De la începutul anilor 70, țările E.C.E. au cunoscut o decelerație a creșterii economice, a venitului național și a investițiilor. Productivitatea muncii (colectivizarea mijloacelor de producție și absența stimulentelor au antrenat o profundă demobilizare a forței de muncă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cu grijă s-o atace frontal, ascunzându-se, iarăși, în spatele unor sintagme precum "formarea primară", "formarea continuă" etc., formule pentru care, până să fie înțelese și mai ales aplicate, vorba ceea: "trece baba cu colaci". învățământul e un domeniu cu inerție mare. Până și comuniștilor le-au trebuit câțiva ani pentru a institui definitiv liceul sovietic. Pe de altă parte, această inerție a fost, atunci, dramul nostru de noroc în marea nenorocire care ne lovise. Cine și-a făcut studiile între
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
până să fie înțelese și mai ales aplicate, vorba ceea: "trece baba cu colaci". învățământul e un domeniu cu inerție mare. Până și comuniștilor le-au trebuit câțiva ani pentru a institui definitiv liceul sovietic. Pe de altă parte, această inerție a fost, atunci, dramul nostru de noroc în marea nenorocire care ne lovise. Cine și-a făcut studiile între anii '50-'60 ai veacului trecut știe că la Facultatea de filologie, de pildă, pe lângă Ion Vitner, Mitu Grosu și alții
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
al recentelor alegeri comunale din țara noastră, obligând preopinenții la realizarea de proiecte propagandistice originale, atractive, de natură să-l determine pe alegător înainte de toate să se prezinte la vot și, firește, să-și manifeste preferința pentru candidatul în chestiune, inerția, obstinata tendință a cetățeanului de a se deroba, spune ceva cronicarului. Firea sa sceptică, frecvent pățită, ar conchide că interesele nu coincid, luând, cum se citea într-o carte a vechiului meu profesor de logică Ion Zamfirescu, forma unei prăpăstii
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
cea urmată de statele-națiune din Vest". Teoriile dependenței de cale pun accent pe abordarea istoricistă, afirmînd că orizontul schimbării instituționale este limitat de ceea ce s-a întîmplat în trecut (Arthur, 1988). Odată ce se pornește pe o cale, instituțiile continuă din inerție; legistația moștenită face ca aceleași persoane să furnizeze aceleași programe de la un an la altul. Deoarece democratizarea este un proces, cea mai bună metodă ar fi un model de învățare pe termen lung, care să facă legătura dintre experiențele trecute
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
asemenea diferențe, este bine că percepția lor privind viitorul este una realistă. Promovarea tezelor cu subiect unic, pentru 80% dintre subiecți reprezintă un „pas înainte“ pentru viitor, 17,5% dintre subiecți nu sunt interesați cum le vor promova, ci, în virtutea inerției doresc să le promoveze fiindcă așa trebuie, iar 2,5% sunt încântați mai mult dacă atrag aprecierea celorlalți decât dacă progresează în viață prin acest succes. Insuccesul privind tezele cu subiect unic pentru 57,5% dintre preadolescenți atrage după sine
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
cu o mândrie vânjoasă, peste alea eu vreau să dau mai mult, mă! Și începe conflictul între eroul cu înalta sa conștiință patriotică (fiindcă predarea cotelor către stat era o datorie patriotică, iar el vroia să predea mai mult!) și inerția eternă a birocraților, conflict care se rezolvă în favoarea celui dintâi. Era, cumva, în publicarea acestor nuvele, ascunsă, ironia sarcastică a lui Ion Micu? Desigur, fiindcă nu puteam să-mi închipui că i-ar fi plăcut acești ilari continuatori ai lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unei primejdii nedefinite, dar iminente. Nu eram pregătit să-i fac față, fusesem fericit în această săptămână cât lipsise, îmi aminteam că totuși gândul la caietele mele, chiar dacă nu resuscitase în conștiința mea stinsele elanuri de altădată, o mișcare a inerției tot produsese, o vagă curiozitate de a le răsfoi, deși presimțeam că în clipa când ași face-o o greutate ca de plumb îmi va apăsa mâinile. Ceva îmi spunea însă că a doua oară s-ar putea ca această
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viziunea unei singurătăți fertile, trăind într-o odaie în mijlocul cărților și caietelor mele, îmbogățit de experiența totală a timpului în care trăiam, aproape că mă ameți și începui să mă plimb visător și pașnic prin hol. În sfârșit, muntele de inerție care mă strivise și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima îmi bătea iarăși cu puterea de altădată. În același timp murmuram ca într-un vis
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la masă". Nu era un reproș, și nici nu-i spusesem aceste cuvinte ca să-i sugerez vreo mâhnire din parte-mi, scontând un regret din partea ei. Încă de la această vârstă apar în noi stări psihice foarte coerente și de mare inerție, nu pot fi deplasate nici prin vorbe, nici prin amenințări și nici prin pedepse. Mâhnire însă simțeam și într-adevăr trebuia să plec dacă nu vroiam să-i fac ei și mai mare rău. Avea dreptate, locul meu nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a înțelege neînțelegerea. Neînțelegerea e inexistentul, ceva care nu se poate concepe cu atât mai... cu cât tot ceea ce e viu în noi participă... din ochi țâșnesc fulgere, din gură potop de cuvinte a căror violență smulge și lucrurile din inerția lor, scaunele se prăbușesc, candelabrul se clatină, obiectele zboară prin geamuri, trupurile se încleștează, capetele ating pământul... jos... mai în jos... spre el, să se deschidă și să-i înghită pe amândoi... Ce doresc unul de la altul? Ce vrea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
om care a suferit se va feri multă vreme să facă altora ceea ce i se făcuse lui cu vârf și îndesat? Multă vreme, și de ce nu niciodată? și nu neapărat că ar fi fost mai bun ca alții, ci din inerția ororii în care fusese aruncat mai înainte? să nu reînceapă să n-o pățească iar? Dar mama nu-l putuse lăsa pe-al ei, ea sperase, crezuse că nu se poate ca un bărbat, altfel bun, să nu fie în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu sânt trist, și nu trebuie să spun ca Faust: "clipă, oprește-te!". Dimpotrivă, fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniștite și senine, fiindcă ce altceva e suferința decât o oprire a ființei noastre, o uriașă inerție care face să apese asupra ei tot ce există? Când într-o zi avui un surâs, un surâs interior în jurul căruia clipele mele roiră asemeni albinelor și îl alungară victorioase, purtîndu-mă apoi din nou prin poieni, unde adesea mă culcam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plăcută." Și mă pregătii să închid. Dar ea continuă: "Parcă sînteți supărat de ziua dumneavoastră." "Da, zisei, sânt cam supărat..." " S-a întîmplat ceva?" "Asta n-are treabă", gândii, totuși îi spusei ceea ce n-ași fi vrut să spun, din inerție, oricum ca un răspuns la un semn colegial, că se gândise să mă felicite. Da, mi s-a întîmplat, azi-dimineață am vrut să golesc vaza de flori de pe biroul meu (în care ea continuase din ziua aceea să-mi pună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din acea curte și luară cu asalt gardul de care ea se rezemase, lătrând cu glasuri furioase, răgușite, ca la stână. Dacă n-ași fi fost atent ar fi mușcat-o de mâini; o trăsei cam brutal și mă uimi inerția greoaie a corpului ei, deloc imponderabil, cum îți lasă adesea această senzație unele fete (Căprioara era astfel). Plecarăm, dar ea cu regret vizibil, însă tot așa, parcă abstract, mai întoarse capul de vreo două ori până ne îndepărtarăm. Mă înșelasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uita la mine lung, dar cu privirea într-o parte. Mi-era greu să-mi dau seama dacă era sub puterea unei obsesii, dacă gândea cu intensitate, sau pur și simplu nu gândea nimic, ci era doar prizoniera unei apăsate inerții psihice. Mă îngrijorai: nici o stare de spirit nu seamănă cu alta în felul de a se manifesta, cum nici o frunză dintr-un arbore nu se mișcă la fel sub influența vântului, care nici ea nu e la fel, de la simpla
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spus o anecdotă reușită. Fiindcă nici ea, nici eu nu înțelegeam nimic din ceea ce se spunea. Auzeam cuvintele, dar sensul aluneca pe lângă noi, deveneam, fără să ne dăm seama, intangibili. Gândul la fapta noastră începea să formeze în noi marea inerție a tuturor culpabililor și să ne izoleze de ceea ce era real. Lumea nu mai era pentru noi firească. Noi săvârșiserăm, cu complicitatea ei naivă (ce era altceva fuga grupului decât gândirea generoasă că îndrăgostiții trebuiesc lăsați singuri?), un act de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tot ce mi-era mie drag și adresat, nu mișca un mușchi, nu-i simțeam respirația, nu răspundea privirii mele, parcă se evaporase, lăsând în urmă un manechin de pluș. Mă strecuram sub cearșaf și, abia când degetele ei părăseau inerția pentru a-mi pipăi sexul și, recunoscându-l, îl strângeau prietenește, știam pe cine am alături și de ce nu trebuie să mă tem. Simulam repede somnul, apoi fugeam pe balcon și din nou la computer. Îmi controlam florile ghiveci după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără ecou, s-au prelungit peste oameni, clădiri și ani până târziu, în decembrie ’89. La „Revoluție“, am stat cuminte acasă, ca toată lumea; se transmitea la televizor. Sau n-am stat, am ieșit pe bulevarde, m-am alăturat mulțimii din inerție și curiozitate, nu mult, vreo jumătate de oră, până au apărut tanchetele. În timpul ăsta, am strigat și eu niște lozinci, m-am lăsat pe vine și i-am strâns de braț pe cei de lângă mine. După ce-au băgat blindatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul motocicletei și-o pornea în direcții aleatorii, împins de inerție: vatmanul o lua într-o parte, eu cu bunicu’ Vitalian într-alta. Tramvaiul trecea pe lângă Parcul Tineretului și Crematoriu (nu-mi explicase niciodată cuvântul, încât mi se păruse întotdeauna că e-un uriaș chioșc cu răcoritoare al parcului), apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a dorit și Ceaușescu, în visele lui?“ „Nu atât de democratic.“, m-a corectat scriitorul. „Cine controlează memoria controlează istoria. Dumneata pari un om educat și ar trebui să știi. Raportul dintre acțiune și reflecție, adevăr și minciună, deplasare și inerție e flexibil și variabil, dar parametrii lui pot fi totuși controlați. Să dirijezi fluxurile de putere ale memoriei și realității cere timp și pricepere, dar nu e-un proces nerealizabil. Dimpotrivă. Cineva se află într-adevăr în spatele operațiunilor. Cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De la postcomunism la postnaționalism (după 1989) / 328 3.6.1. Cadrul politic / 328 3.6.2. Sistemul educațional / 335 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar / 339 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare / 345 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" / 370 Capitolul 4. Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei / 389 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
programe de antropomorfoză politică. Crearea "omului nou" (în specia homo sovieticus), un proiect urmărit și de filosofiile politice de extrema dreapta, a devenit noua finalitate a educației în spiritul marxism-leninismului. În fine, noua ordine politică postdecembristă, după un deceniu de inerție, s-au angajat din ce în ce mai ferm în direcția modelării lui homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]