2,098 matches
-
cele mai proaste drumuri din Prahova). Urăsc Bucureștiul de cum intru în el. De la Otopeni, orașo-comună bizară, împânzită cu clădiri noi, acoperite de mari cearșafuri publicitare. Urăsc Bucureștiul și din zona Kiseleff, zona selectă. Urăsc și Piața Victoriei, cu circulația ei infernală și cu turnul BRD, unde zeci, sute de firmaci trebăluiesc zilnic la bunul mers al acțiunilor companiei pentru care poartă costume de firmă și serviete scumpe, la minimum 2 milioane bucata. Urăsc mai puțin Piața Romană și chiar ajung să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
hamacele confortabile din casă, arătările trebuie să se mute în pod. Mulți locuitori din Lizabo au murit deja asfixiați în somn, din cauza arătărilor lor din toate zilele pe care le trăiseră până atunci. Magii și florăresele caută soluții ca să oprească infernala mașinărie a sufocării, dar nici ei nu scapă de moartea care-i prinde exact în mijlocul visului. I-o fi plăcut lui Kubilai Han ce i-am povestit? N-o să știm niciodată, dar putem măcar să-i strecurăm sub pernă cartea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de la capătul lumii Publicată în anul 1962, O zi din viața lui Ivan Denisovici* este nuvela prin care Alexandr Soljenițân a deenit unul dintre scriitorii ce redefinesc deopotrivă experiența totalitarismului și a exilului. Cartea este în sine un prim cerc infernal, conturând geografia terifiantă a Arhipelagului Gulag și descinderea autorului în coșmarul istoriei. Autobiografia certifică autenticitatea dicursului și imprimă prozei un realism "rece", prin care literatura se legitimează ca mediator între confesiune și mărturia-document. Ziua lui Ivan Denisovici este, de fapt
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Drogurile Periculoase, intră în dialoguri delirante cu polițiștii participanți, fabrică pe loc povestioare nebunești, lansează zvonuri și creează panică, fiind, de fapt, factorii indispensabili reușitei unui astfel de eveniment. Hotelurile din Las Vegas în care locuiesc se transformă în bolgii infernale devastate de furia lor narcotică. Solidaritatea e erodată de isterii paroxistice, iar pariul neuronal cu drogurile devine motivație existențială. În fond, prin pupilele dilatate ale acestor aventurieri pătrund umbrele unui final de eră a experienței pure, a încercării de a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nici prin hrănire, nici prin mers și, în ultimă instanță, nici prin respirație, pentru că Merry, cu ajutorul fanatismului criminal, a descoperit spiritualitatea sinucigașă. Acum, când simte izul fetid al corpului ei blindat de texte jainiste și de jeg, când anulează distanța infernală a celor cinci ani exasperanți, Suedezul, ajuns la capătul ultim al disperării, deschide gura, dar nu o mai sărută, ci revarsă pe chipul fiicei sale întrebarea, sufocată în vomă, "Cine ești?" Cartea oferă scenariul absolut al eșecului nu doar într-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de tuberculoză și "predispus filosofării", se desfășoară într-un interval aparte, delimitat, în roman, prin două citate din autorii clasici Horațiu și Tibul. Câteva versuri din Carmen saeculare marchează începutul visului și amintesc de ludi saeculares, serbările antice dedicate zeilor infernali, ce aveau loc la începutul fiecărui nou veac roman. În 1914, însă, se împlinea un veac roman, adică 110 ani, de la eliberarea sârbilor de sub dominația turcească, în răscoala condusă de Karađorđe în 1804 (vezi și Postfața semnată de Ioan Radin
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ramses își povestește înmormântarea din postura unei prezențe/ absență: percepe tot, dar nu mai poate reacționa. Același mecanism care a făcut posibilă prezența unui pitic în rol de voce ("peltică" și "pițigăiată") a conștiinței, deturnează finalul romanului spre ultima zonă infernală a identității lui Ramses, viziunea incinerării sale. Arderea ultimă este semnul ce poate scurtcircuita cercul vicios al identității. "Mă vor împinge în cuptorul unde urmează să intru pe burtă, pentru că atunci când tendoanele se vor scurta din pricina căldurii, va trebui să
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și în descrierea universului ficțional, realizată cu lungi ocoluri și intertextualizări fericite cu tot parcursul literaturii române, de la Neagoe Basarab, Miron Costin și Cantemir până la autorii contemporani. În felul acesta bacovianismul devine, în spiritul "pro domo" al cărții, o dimensiune infernală a literaturii române. Bacovia este înscris într-un cerc foarte mare deși, evident, e un autor extrem de concentrat ca și Ion Barbu și, spre deosebire de Arghezi și Blaga, analitic, s-ar putea integra într-un cerc mult mai mic. Acum, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din oglindă al băcăuanului, iar fiindcă Bacovia este, prin excelență, poetul negativului stilistic, vom constata că basarabeanul este poetul pozitivului stilistic". Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, la a cărei copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile. Atât Vieru, cât și Bacovia se întorc la izvoare, numai că în direcții diametral opuse, unul e descendent, celălalt ascensional. Zeul bacovian (în cazul în care există) s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu structură antropologică asemănătoare". Potrivit lui Mihai Cimpoi "Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, a cărui copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile" (p. 339). Analizând cunoscutul poem al lui Grigore Vieru În limba ta, poem dedicat lui A. Mateevici, Th. Codreanu crede că poetul și-a făcut din harul și rațiunea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regândirea titlului, până la finalizare, cu toate speranțele și ezitările inerente procesului de creație: "l-am lucrat fără speranța de a-l vedea publicat". Notează el la un moment dat: "Poate va fi o capodoperă. Romanul meu va avea un ritm infernal, cu limpezimi strivitoare asupra timpului pe care-l trăim". Din acest motiv, deși terminat în 1975, deși a câștigat, patru ani mai târziu, concursul de debut al Editurii "Junimea", romanul Varvarienii va vedea lumina tiparului abia în 1998. Tot acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de an, la rândul lui, trebuia să fraternizeze cu organul de partid și de învățământ. Noi ceream armonizarea pe orizontală, ceea ce presupunea că profesorul nu avea situația studentului. Eu, ca asistent, am avut zile în care aveam și 8-10 ore. Infernal. Timpul liber al unui student era după ora 21.00. Mergea la cantină, stătea la coadă, după care venea la restul activităților, la cluburi, la sediile UASC-ului din universități. Noaptea, după ora 21.00. Eu nu introduceam activități lucrative
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
stația din Piazza Venezia ca să ne instalăm la hotel și să continuăm circuitul mai apoi cu unul din autobuzele următoare. Hotelul se afla pe straduța Cesare Pertini, colț cu Piazza Venezia, iar de la geamul camerei noastre nu vedeam numai circulația infernală care invada și sfâșia imensa suprafață a pieței din toate direcțiile, ci și, drept în fața noastră, complexul maiestuos de clădiri și statui închinat memoriei regelui Victor Emanuel, iar în diagonală, spre dreapta, un palat impresionant construit din cărămidă și marmură
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această prefață și pe ambasadorul Hassan, fost profesor universitar, care scria, ca și mine "Proză scurtă" (p. 526). Nu știu dacă avea succes sau nu în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gogoașa din fața ușii primarului, formată din oamenii veniți în audiență. Se scufundă și el în gogoașă și, încet-încet, simte că este golit de demnitate și de claritatea raționamentului. Nu mai poate reflecta la problemele care îl preocupă. În acel bruhaha infernal este golit de tot conținutul său de om cult, distins și demn. Unde te bagi, boșorogul dracului, țipă o nespălată cu bîrdihanul la gură. Îmi omori copilul, dobitocule! Nu el împingea gogoașa aceea monstruoasă spre ușă. Alții o făceau, simțind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ia o pauză după atîta efort, dar eu nu mă las să-mi fie furat rodul muncii mele creatoare. Pixul stă țapăn și așteaptă comanda cînd urechile tresar brusc și timpanele încep să vibreze nebunește, receptînd un motor care zbîrnîie infernal. Motorul nu zbîrnîia chiar fără rost. Acesta învîrtea o elice care arunca zăpada la vreo 5-6 m distanță. Întregul ansamblu era împins de un vecin harnic prin curtea lui și mai apoi și pe stradă. Această zbîrnîială determină amînarea omenirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dinspre Tîrgul Cucului vine vijelios celălalt șuvoi. Fetița se oprește, puțin speriată, pe linia continuă și așteaptă. Un șofer, ce minune, oprește și-i face semn să treacă. Fetița pornește, dar de pe cealaltă bandă apare un bolid într-un iureș infernal. Se oprește din nou, de data extrem de înspăimîntată. Stopul oprește nebunia și bietul copil reușește, în sfîrșit, să treacă strada. Eh, fiecare țară are oamenii săi, oftez resemnat. În tren este o căldură plăcută, fotoliile sînt comode și picioarele au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă nu tac și fac un tărăboi infernal, mai ceva ca în perioada alegerilor în România. Ne pornim spre Delphi, locul atît de căutat de toți cei care forțau viitorul. Trecem prin văi roditoare, cu lanuri de bumbac, porumb, tutun, legume și măslini. Coaste uscate hrănesc măslinii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
admiră măiastra lucrare, se roagă la Sfînt și lasă bilete pentru pomenirea lor veșnică sau pentru rugă la Cel de Sus, ca să-i ajute. Stau pe un scaun, îmi plec capul și încerc să mă apropii de El, Atotputernicul. Căldura infernală m-a lăsat fără voință și în răcoarea Catedralei încerc să-mi revin. Gîndurile sînt în ceață încă și mă las ușor în voința divină. După cîteva minute ridic ochii spre Sfîntul Andrei: Sfinte, ajută-mă să-mi fac ruga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a oprit la jumătatea drumului. Ambasadorul povestește cu patos. Soția mea prinde o mînă a doamnei Sikorski și o mîngîie cu compasiune. Venise cu surle și trîmbițe. Urcase în văzduh tot ce nu era bine priponit în pămînt. Zgomotul era infernal, dar viteza vîrtejului nu era prea mare la început. Destul de repede iureșul a început să se întețească. Am închis geamurile și am asigurat voleții. Pe aici, jaluzelele sînt din lemn tare și pot constitui, la o adică, un mic paravan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acuma! Mă scol și mă îndrept spre mașină. Cu pas decis, ferm. Cînd ajung la poartă, mă mai uit încă o dată la ușa aia mare, deschisă larg. Nervii sînt întinși la maximum. Intru în mașină. De fapt, într-un cuptor infernal. Volanul frige. Pielea de pe scaun frige. Maneta de viteze frige și ea. Deschid geamurile, dau drumul la aerul condiționat. La maximum. Motorul toarce impasibil. Întorc capul spre ușa aia mare. Fata Morgana. Pe ușă iese chelnerul, cu tava cu cafeluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui Narcis se naște după moarte floarea ce-i poartă numele (în tabloul lui Poussin, ea crește lîngă capul lui) : narcisa, în grecește narkissos, de la narke, care înseamnă „amorțire”. Aceasta era, într-adevăr, puterea atribuită narcisei, floare îndrăgită de divinitățile infernale, cărora li se ofereau coroane și ghirlande de narcise pentru că, se credea, Furiile își amorțeau victimele. Prin acest mijloc indirect, neînțelegerea vizuală, dacă îmi este îngăduit să spun așa, căreia îi cade pradă Narcis se aseamănă cu neînțelegerea auditivă imputabilă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
valabilă la el. Cât de tare se umflă În pene, vă spun eu că nu-i În stare să urmeze nici măcar clasa Întâia: a uitat tabla Înmulțirii, de când s’a dedulcit la rigla de calcul, iar apoi la mașinăria aia infernală de calculator. Cât despre adunare, se descurcă numai când e vorba de datorii. Iac’așa ar rămâne ca Bulă, repetent, Întru adeverirea lui „repetitio mater studiorum est“... De când cochetează cu biologia, și-a găsit o scuză: cică asta ar fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
I.O., 2002, p. 549. 7 Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, Traducere și note introductive Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, București, Editura Politică,1988, p. 50. 8 Ibidem, p. 15. 9 Ibidem, p. 47. 10 Pompiliu Crăciunescu, Eminescu paradisul infernal și transcosmologia, prefață de Basarab Nicolescu, Iași, Editura Junimea, 2000, p. 29. 11 Ibidem, 26. 12 Mihai Eminescu, Opere XVI, ed. cit., p. 48. 13 Ibidem. 14 Amado Alonso, op. cit., p. 123. 15 Ibidem, p. 123. 16 Ibidem, p. 122
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu la Nichita Stănescu, Timișoara, Editura Excelsior Art, 2002. * Cheie-Pantea, Iosif, Repere eminesciene, Timișoara, Editura Excelsior, 1999. * Cifor, Lucia, Mihai Eminescu prin câteva cuvinte-cheie, Iași, Editura Fides, 2000. * Cioran, Emil, Amurgul gândurilor, București, Editura Humanitas, 1991. * Crăciunescu, Pompiliu, Eminescu paradisul infernal și transcosmologia, Prefață de Basarab Nicolescu, Iași, Editura Junimea, 2000. * Crăciunescu, Pompiliu, Strategiile fractale, Iași, Editura Junimea, 2003. * Culianu, Ioan Petru, Studii românești. I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Nemira, 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]