1,822 matches
-
permită instalarea prezbiterianismului în Anglia. 27 Maurois, History of England, pp. 325-326. 28 CABAL era un acronim care însemna: Clifford, Arlington, Buckingham, Ashley-Cooper (Shaftesbury) și Lauderdale. 29 Tory (toryes) era denumirea dată briganzilor irlandezi dată de adversarii lor pentru a insinua că nu erau decât catolici deghizați. 30 Abreviere a cuvântului whigamores, care desemnează grupuri de țărani puritani din vestul Scoției, denumire dată de toryes. 31 Maurois, History of England, p. 330. 32 Ibidem, p. 331. 33 Ibidem, p. 330. 34
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este adevărul istoric!.... d) Alte forme de manifestare a moldovenismului Manualul de istorie integrată. Ultimii ani au înregistrat și încercarea autorităților comuniste de a înlocui materia de studiu și manualele de Istoria Românilor (nu Istoria României, a altui stat, așa cum insinua Vasile Stati, Vasile Vieru ș.a.) cu așa-zisele manuale de Istorie integrată. În impunerea acestor manuale unii dintre membrii aceluiași Partid al Comuniștilor afirmă că pornesc de la recomandările Consiliului Europei, de aliniere la standardele europene, care cer să se asigure
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pe care l-a produs În știința care studiază morbul sufletesc, este apariția unui personaj nou care, deși nu a atins dimensiunile unei boli psihice, a schimbat totuși efectiv infrastructura antropologică a psihiatriei: „Omul nou”, acest personaj care s-a insinuat În psihologia contemporană, Întinând-o În ultimele cincișase decenii atât de mult, Încât a creat o confuzie neliniștitoare privind și așa indecisa imagine a normalității mentale. Temă psihiatrică? Da, de vreme ce a produs o inflație a morbidului social, de vreme ce a inclus
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
au Înscris În inteligența lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât să șocheze, să acționeze ca o puternică traumă. (3) În acest cadru psihologic (al absurdului transformat În realitate) s-a insinuat firesc frica, mai Întâi o frică dispersată, ca notele organizând rețeaua unui leitmotiv al unei simfonii, apoi frica fizică, brută. Psihologia fricii Încă nu s-a scris „științific”. Literatura a transformat frica Într-o chestiune În sine, un paroxism În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
putere care primenesc energiile vitale. Cel care era în pragul colapsului existențial se trezește acum ridicat de o pneuma. E salvat. Și poate salva la rându-i pe cei care în locul scrisului au darul cititului. Între scriitor și cititor se insinuează o indicibilă complicitate și simbioză. Cititorul nu este un parazit al operei scriitorului, ci este un interpret al ei. Catharsisul livrat de literatură insului este o bună gură de oxigen în vreme de arșiță. Literatura însă nu salvează doar individualități
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
e spasmodică și incertă? Ce spectru al Americii vede el prin lentilele sale de român îndrăgostit de Timișoara lui și spăimântat de Bucureștiul capitală a patriei sale cu â din i cu â din a? În fața lentilelor unui scriitor se insinuează uneori silueta vagă a viitorului. Scriitorul are antene prin care captează undele neștiute ale vremii ce va să vină. E în 2001-2002, când economia americană funcționează. Munca americanilor este înspăimântătoare pentru esteuropeanul care o îndură cinsprezece ore pe zi. (Și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ce stau la baza cunoașterii. Cunoașterea se constituie în funcție de două elemente, dozate în proporții diverse: elementul "concret" și elementul "conceptual" sau, simplu spus, "intuiția" și "conceptul". Ele aparțin unor planuri diferite, dar întrețin o anumită corespondență. În această corespondență se insinuează un prim aspect paradoxal, prin faptul că elementul conceptual conține mai puțin și totodată mai mult decât concretul intuiției 166. Acest paradox este mai vizibil la conceptele categoriale. Intuițiile nu oferă o acoperire completă categoriilor. În corespondența conceptual intuitiv, la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
5%, iar topografia poate fi: mediastinul anterior (frecvent), compartimentul visceral sau șanțurile paravertebrale. Tumori vasculare tip I Hemangiomul Reprezintă 90% din tumorile vasculare mediastinale. Anatomopatologic se prezintă ca o tumoră moale, compresibilă, încapsulată sau ca o tumoră amorfă care se insinuează între structurile vasculare din compartimentul visceral (VCS); tumora din șanțul paravertebral se poate extinde în canalul medular [79]. Din punct de vedere histologic hemangiomul poate fi: capsular, cavernos (ambele reprezintă 90% din cazuri) sau venos (10%). Poate fi asimptomatic (1
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
boli asociate amintim:- limfoangiomatoza;- boala Gorham;- limfangiomiomatoza;- S. Klippel - Trenaunay;- varice limfatice. Topografia în mediastin este: 48% mediastinul anterior, 34% compartimentul visceral și 9% șanțurile paravertebrale [38]. Anatomopatologic se prezintă ca o tumoră încapsulată sau cu margini imprecise, ce se insinuează sau înglobează structurile adiacente. Tumora aderă la vase mari, nervi, pericard. Poate produce eroziuni costale și vertebrale. Conținutul este de chil limfatic. Morfologic există două tipuri de limfangioame: cystic hygroma și limfangiomul cavernos. Clinic poate fi asimptomatic sau simptomatic (compresiune
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
desenând stări existențiale neestetizate, la limita dintre viziunea plată - sărăcită - a desemnificării și experiența unei inițieri în misterul banalității 5. Ca atare frumosul izvorăște de altundeva, nu din ceea ce se spune, ci mai cu seamă din discreția învăluitoare a nespusului, insinuat între cuvinte, mereu cu fața întoarsă sau, în cel mai bun caz, cu desemnarea piezișă, oblică, a omisiunii. Aici imaginea se face nevăzută, a nimănui pentru nimeni, a nimicului care își arborează absența. Dar tot aici absența se vede, imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
eliberează de legăturile sale și resimte înrudirea cu sufletul. "Sunt singură" nu e starea închisă între "sunt mulți" și "e lună", zarea eclipsată a resemnării. Abia în mediul acestui interval sufletul formei iese la vedere, prin contrastul pe care îl insinuează evanescența însăși, în contratimpul unui "a fi" ce stă în trecere, stând în vedere. "Stolul de flori" nu e o imagine a naturii ci a sufletului surprins în îndoita sa stare, a zborului și a deschiderii. Este forma esențializată în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit" (Aproape Novembre, vol. Vineri, 1971, în op. cit., p. 308). 11 "Luminișul agonic" (Laude), "lumina tărâmului Necunoscut" (Ascultând cântecele), vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., pp. 158, 212. Deseori e o viziune-vedenie, așa cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o suporte, în vreme ce, pe deasupra lui, glisează furtiv centrul de greutate al unei sarcini cu mult mai mari, de-a lungul șenilei flexibile, preocupate să însumeze în ființa ei contribuțiile umile și multiple ale zalelor cu nepăsare de perceptor. Ea se insinuează precum o fundație artificială și efemeră între medii cu organizare eterogenă; flexibilitatea și rigiditatea se susțin una pe alta, părând a face concesii terenului înșelător numai spre a asigura avansul cât mai netulburat al unui ansamblu cu neputință de cuprins
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de dat și cine de primit în întrevederea cu pricina. Altfel spus, nu se cuvenea ca egalitarismul adresării să eclipseze adevărul ei mai profund, sau cel puțin considerat astfel de echipa de întemeietori. În cadrul domniei generale proclamate de adresare, se insinuau distincții deloc neglijabile, ce țineau de sfera funcționalului - nucleul dur și ireductibil, pe care lucrurile ar merge, chipurile, de la sine. Tocmai la astfel de nuanțări nomazii erau însă extrem de sensibili. Cât e de ușor să fii tu însuți, sincer cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sa tenteze irezistibil la integrare pe solicitanții lor, dar negocierile cu ei fuseseră dintotdeauna silite să accepte lipsa garanțiilor. Era deja încurajator că nevoia de schimbare se lăsa admisă ca atare, deși nu se putea spune cât de definitoriu se insinua ea într-un fel de-a fi îndelung învățat să o ignore, sau refuleze. Nimeni nu era atât de naiv încât să-și imagineze o rapidă convertire a nomazilor la sedentarismul majoritar, cu receptivitatea lui la dialog social indusă de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui scurte și cu atât mai posesive cu cât nu o puteau defel cuprinde pe de-a întregul. Între palmele sale micuțe rămânea mereu un interval matern neacoperit, în care o nouă revendicare rivală s-ar fi putut oricând, perfid, insinua. Nu-i plăceau corturile pentru că ridicau un obstacol mai mult în calea privirii decât într-a acțiunii: desfășurau de jur-împrejurul locatarului un ecran înșelător, îndărătul căruia pândea fără a putea fi pândită imensitatea vorace de dincolo, în loc să-i impună acesteia o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ci clintind zmeiește zidurile din temelii întru reașezarea lor - îi amenajase în ființă spații mult mai primitoare și promițătoare decât ar fi putut-o face singură, sau vreun altul oarecare. Adânc înăuntrul ei șerpuiau acum obscure culoare chemătoare și se insinuau răspântii. Între pulpele Marietei bifurcate relevant, roșu ca un ardei, Rică nu mai avea suflu cu care să-și trâmbițeze voia. Cu o aproximație grosolană, fața lui ar fi părut împurpurată de rușine și, împingând și mai departe efortul de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
povestea s-a risipit atunci, fragment cu fragment, pe la diferiți cunoscători parțiali, dintre care Rică nu era decât unul; și lumea poveștilor își are patimile ei. În orice caz, iată partea aflată în posesia lui - așa cum, maleabilă, ea s-a insinuat în memoria imaginativă a flăcăului în felul unui metal prețios devalorizat și de aceea întors, printr-o gură nouă de galerie apărută salutar în cale-i, la întunericul de obârșie al minei lui întru odihnă. După ieșirea din Casa di
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îl susținuse în ființă, îi reținuse pe ei dincolo, de partea neființei, împiedicându-i să țâșnească în deschiderea vitală de deasupra, alături de el. Dăruit cu ei la naștere, îi pierduse la tragica-i renaștere din botul stihiei; între ei se insinuase neînduplecat pielea cu solzi de țiglă a acoperișului, pe care de atunci continuase s-o poarte mereu lipită, pe sub haine, de-a lui, adaptându-se treptat la atrocea ei hipersensibilitate și crescând, practic, în și prin ea. Atingerea țiglăriei îi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
favoriza modelul organic al socialului - asta ca să nu mai vorbim de ranchiuna colonizaților împotriva colonizatorilor, ce transpare prin el fără perdea. E depășit. Vremurile noastre preferă diversitatea, eterogenitatea, conviețuirea multietnică "în paralel", aproape fără puncte de întâlnire. Ziduri virtuale se insinuează în spațiul social aparent nedistinct al prezentului. Cu atât mai bine pentru toți cei implicați! Dar Bart nu se lăsă: − Ne-om fi crezând noi mai flexibili și permeabili la alteritate decât strămoșii, dar ne-am meșterit și o platoșă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin toți porii, mai cu seamă că ea e din St. Petersburg. Trebuie să înțeleagă ceva din logica negurilor, care proclamă umanitatea profundă a erorii. − Sunt impresionat! Strategie de maestru: să banalizăm abaterea spre a ne ușura căderea în ea, insinuă cel lămurit. Bart simți nevoia unui bilanț concluziv al discuției: − Migrația asta multidirecțională în curs de generalizare îmi pare un fel de loterie globală obligatorie, ce ne condamnă la o sumedenie de întâlniri-surpriză - care mai bune, care mai rele. Dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
când țărmul se pierdea degrabă din priviri. Lighioana abisală contorsionată în jurul lui îi evoca adâncul ieșit la suprafață, lumea întoarsă pe dos: mâini și guri conectate înșelător se căscau, se întindeau, căutau, apucau, strângeau, se degajau, alunecau mai departe, se insinuau iarăși în desime, abandonau și reveneau, încropind o dantelă de umbră deasă în jurul ferfenițitelor limite umane. Ce șerpărie! Mare îi trebuise, mare găsise! Noroc cu femeia blondă ce-și înfășurase salvator în jurul lui pulpele a centură de lubricitate, ca altădată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu divulga apropierea de sfârșit a dimineții; părea rătăcită rău de timp. Cu bâzâitul lor discret, tuburile de neon din biroul lui Ian trăgeau trudnic obiectele afară din semiobscuritatea înconjurătoare, imputabilă condițiilor meteo. În ținuturile septentrionale, teatrul de umbre se insinuează în chiar textura realității, în loc să rămână doar o proiecție distantă și distinctă a ei. O lumină aproape razantă cu solul ridică umbrele de la pământ, emancipându-le de târâș, suprapunându-le peste reflexiile ei venite dimprejur și amestecându-le egalitar cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-a prinderea nomazilor în mrejele confortului, inițiatorii lui fuseseră ei înșiși prinși, deși nimeni n-ar fi putut spune cât de tenace anume înainte de acest sfârșit survenit inoportun. Însăși puterea de seducție a artei pe care-o stăpâneau se insinuase în miza lui. Pentru cei cinci era vorba de-a o exercita asupra unora dintre subiecții cei mai insensibili la tentațiile ei; ca-n orice luptă, măsura confruntării era dată de dârzenia oponentului. O artă se-nconjoară de un public
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor identitar e doar întărit; preluarea unei lovituri în locul destinatarului îl obligă implicit pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează cu o provocare: "ce se-ntâmplă cu mine odată ce rolul mi-e luat de altcineva?" Sudalma lui Rică viza această nesiguranță insinuată în lumea lui cu violența noutății absolute. Când înjură, omul dă glas neputinței, obiectivând-o, ancorând-o precar în realitatea mediului lingvistic. Înainte de orice altceva, o expresie constituie o formă de priză la realitate: atâta vreme cât mă exprim, investesc mediul cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]