15,241 matches
-
l-a sărutat cu drag (katephilesen)35. Ce ne spune relevant acest episod? Despre Iuda avem informații neutre, seci, transmise cu un fel de obiectivitate, să o numim așa, jurnalistică. Iuda este prezentat ca „unul din cei doisprezece”, adică, trebuie insistat pe acest aspect!, ca unul dintre apostolii recrutați de Isus însuși, cu nimic mai prejos decât ceilalți unsprezece. Isus știe că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1-30). Dacă, în Evanghelia după Luca, lui Iuda nu i se acordă nici o atenție și dacă Marcu, deși sugerează ceva, nu dă absolut nici un nume, încercând parcă să pună în umbră lucrurile dezagreabile în această „seară de adio”, Ioan, dimpotrivă, insistă numai asupra acestor lucruri, cu un soi de plăcere sadică (cf. Ioan 13, 1-30). Reamintește că „diavolul pusese deja în inima/mintea (kardia are aici sens de „minte”) lui Iuda, fiul lui Iuda Iscariotul, șgândulț de a-L preda”. În timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până în ultima clipă. „El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței lui Iuda. De la Ioan citează informația, pe care o creditează sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să vindece, să alunge demonii, să predice. La Marcu, opoziția atinge apogeul. Până și duhurile necurate îl recunosc pe Isus drept Fiu al lui Dumnezeu, în vreme ce fariseii îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae Dei? În Omilia 71 totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până în ultima clipă a vieții. De aceea, nimeni nu trebuie judecat pripit, „înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară aceste evenimente nu se limitează la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
observarea semnelor timpurilor și calcule privind sfârșitul, ci chiar prin existența și publicarea apocalipselor, întrucât aceste cărți scrise de personaje importante ale trecutului nu au putut deveni publice decât la Sfârșitul Veacurilor”137. G. von Rad, în Teologia Vechiului Testament, insistă asupra „tipului nonistoric de gândire” al apocalipticienilor. Ieșirea imediată din istorie pare să fie idealul tuturor autorilor noștri. Doar în metafizica hinduistă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu atât mai surprinzător cu cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau al unui Origen. 7. Convorbirea avvei Serenus insistă, așa cum s-a văzut, asupra credinței în existența a două seminții de oameni - una perfectă și păstrătoare a virtuții și cealaltă rea - care își împart lumea încă de la origini. Omenirea perversă urcă până la Cain, cea virtuoasă până la Seth, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moravurile cetății pământene și se leapădă de cucernicia pe care o păstraseră în societatea sfântă (15,22). În opinia lui Augustin, fiii cetății cerești, acceptând dragostea profană a creaturilor, încalcă însăși regula virtuții, definită de el ca ordo amoris. Dar, insistă el, „îngerii, fiind pur și simplu spirite, pot oare întreține legături trupești cu femeile?”. În ceea ce-l privește, el refuză să creadă că îngerii sfinți ai lui Dumnezeu „pot atinge un asemenea grad de decădere”. Nu exclude totuși posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Radu la Paris ca să învețe ebraica și a cooptat un scriitor-preot de cert talent și aleasă reputație Gala Galaction. Întreprinderea grupului ar fi fost cu adevărat de excepție, dacă s-ar fi adoptat și o metodă consecventă, asupra căreia voi insista pe parcursul și mai ales în finalul acestui text. Așa însă, totul s-a încurcat și încurcat a rămas până astăzi. Septuaginta și textul masoretic Analiza mea va fi susținută de exemple. Voi începe cu un excurs istoric, al cărui scop
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu trebuie să exagerăm totuși influența pe care opera și personalitatea lui Crainic au putut s-o exercite asupra confratelui său mai tânăr. Dincolo de surse comune și asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu este locul să insist aici. Să spun doar că Stăniloae îl depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o abordare spirituală, care-i este proprie, în vreme ce Crainic propune o viziune hermeneutică mult mai cuprinzătoare și, aș spune, mai cultural-inteligentă, asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât citit în arabă. La fel se va fi întâmplat, la început, și cu Septuaginta. Unii evrei, nu puțini, vor fi contestat legitimitatea acestei traduceri. Tocmai de aceea, două secole mai târziu, cam pe vremea lui Isus, Philon din Alexandria insistă, ca nimeni altul, asupra caracterului inspirat, divin al traducerii însăși. Pentru autorul Scrisorii lui Pseudo-Aristeas, anterior lui Philon, acest lucru este secundar. Philon subliniază, insistă, descriind chiar și o sărbătoare sacră fondată în amintirea evenimentului. E drept, are și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tocmai de aceea, două secole mai târziu, cam pe vremea lui Isus, Philon din Alexandria insistă, ca nimeni altul, asupra caracterului inspirat, divin al traducerii însăși. Pentru autorul Scrisorii lui Pseudo-Aristeas, anterior lui Philon, acest lucru este secundar. Philon subliniază, insistă, descriind chiar și o sărbătoare sacră fondată în amintirea evenimentului. E drept, are și un interes personal, după mine. Dacă textul Septuagintei n-ar avea legitimitate sacră, atunci toată opera sa exegetică ar fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Înfrățiți În focul luptelor din primele linii, Toader Toaibă și Petrică Staniște, de doctorii Nicu Hliboceanu și Gruia Toaibă, În primul rând. De fapt, pe existența acestora se alcătuiește Întreaga poveste, care e una adevărată, trăită și nu născocită. Autorul insistă asupra traseului zbuciumat parcurs de acești oameni reali - În carne și oase, adică - din două principale motive, care se justifică prin actul creației În sine: portretizarea cât mai completă și mai veridică a personajelor și menținerea În memoria cititorilor de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vorba ceea: țara arde și baba se cheaptănă” - i-a replicat Gruia. „Ascultă-mă și tu măcar o dată și o să vezi că are să-ți meargă bine. Apropo! Știai că marele Brâncuși a modelat - pentru studiul Anatomiei - un asemenea mulaj?” - a insistat gândul de veghe. „Nu știam, dar mi se pare că propunerea ta n-ar fi lipsită de interes”. În timp ce formula acest răspuns, a luat din raftul bibliotecii ditai tratatul de Anatomie, cu figura de pe copertă puternic colorată. Cu o pâclă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-ți dau dreptate. Îmi Închipui că și eu sunt În atenția acestor nemernici. ― Ce este de făcut, domnule profesor? Cum Îi ținem departe de noi pe aparținătorii celui operat? De fapt, pe piranda lui, care va veni mereu să insiste „să-l lecuim cât mai repede”. ― Lasă-mă pe mine să pun treburile În ordine. Întâi, să-l pun la treabă serioasă pe acest filfizon „trimis de sus”. Apoi, să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei, Își ițea făptura „doctorașul”. ― Ei? Cum stăm cu pacienții operați? S-a ivit vreo problemă postoperatorie? Despina a prezentat pe fiecare pacient care a fost operat În ultimele două zile... Când a ajuns la patul unui pacient, Despina a insistat asupra cazului: ― Aici avem un bolnav În vârstă de șaizeci de ani, cu o colecistectomie efectuată cu două zile În urmă, dar care prezintă febră de 38 de grade Celsius și o secreție abundentă pe tubul de dren. ― Trimiteți laboratorului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
perspicace ca predecesorul său” - a intuit profesorul și a răspuns: ― Nimic deosebit. A fost nașul meu de cununie și... ― Și? „Uite cum mă grăbesc, neluând În seamă cine este În fața mea”... - l a străfulgerat gândul. Văzând ezitarea profesorului, securistul a insistat: ― Ce ai vrut să spui prin acel „Și”? ― Nu cred că vă interesează un asemenea amănunt... ― Amănuntele fac Întregul - a plusat securistul. ― Cum se obișnuiește În tradiția românească, nașul de cununie Îți botează și primul copil. Așa că au botezat-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru a fi construită altă casă în loc... Oricum, adăugă directorul, și într-un caz, și într-altul el ar fi fost obligat să mai scoată din buzunar încă mulți bani, pe care deocamdată nici nu îi avea. Fără să mai insiste, Stelian mulțumi pentru tratație și se ridică de la masă. Amabil și surâzător, directorul școlii îl conduse până la poartă și, strângându-i mâna, îi mai spuse că, dacă se răzgândea, el unul era dispus oricând să încheie afacerea. Cu toate că întrevederea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie! Poate, cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando închise și al doilea geamantan și-l puse pe jos lângă celălalt. Apoi se așezară cu toții la masă și închinară un pahar de "Campari" în cinstea fericitei lor revederi. Mafalda îsi privi lung fratele și își făcu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
râs. A, să nu-ți faci griji, sorella!... De data asta am de gând să stau la voi o lună!... Nici o zi mai puțin!... O să vă rugați ca să scăpați de mine!... Totuși eu te rog să ai grijă ce faci, insistă sora sa. Bineînțeles, sorella. Acum nu o să-mi mai poată face ei vânt!... Nu le mai merge!... În acel moment interveni în discuție și Victor, ca să-i amintească unchiului său de dorința lui mai veche de a veni la Torino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unde-am dispus să se construiască un liceu militar... Gheorghiu-Dej făcu o scurtă pauză, marcat evident de amintirile sale din tinerețe. Apoi își fixă interlocutorul cu o privire de om satisfăcut și mândru de ideile sale edilitare. Înțelegi dumneata, tovarășe?... insistă el. Un liceu militar mare cât o universitate! O investiție de milioane a guvernului, unde-am luat măsuri să fie trimiși sa lucreze cei mai buni ingineri și tehnicieni din țară!... Vorbise fără să ridice glasul, însă obrajii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]