2,106 matches
-
poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci și pentru a-l face să tresalte, să-și ia zborul, atingîndu-și nivelul simbolic? Sigur că putem să botezăm acest gen de metaforizare paradox, În fond imaginile respective sînt insolite și contradictorii, dar schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face cu enunțurile și nu cu figurile de stil consacrate. Imaginile haiku-ului Îl pot accepta doar În accepția sa metaforică de ciudățenie, enormitate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Toti, dar absolut toti zice-vor : Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colt sfărâmat!” Lecția despre cub, așa se cheamă poemul, persiflează perfecțiunea ca ideal estetic, deodată cu eforturile excesive ale creatorului (tehnicile insolite preconizate sînt Însă, metaforic, extrem de sugestive). Idolatrizarea perfecțiunii este confirmată de sărutările unanime, dar gestul final, iconoclast, este acela de a leza cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fără margini și numai o stea Fluture scăpat Din plasa unui copil Zbor fără popas. Zile albastre. Sâmbete fără sfârșit flori de plumeria căzând Absența poate fi sugerată Însă și prin felul În care Întreaga Înscenare a poemului atestă prezențe insolite, nepotrivite În locul evocat, care se substituie celor la care ne-am fi așteptat: În lațul Întins pentru păsărele - soarele toamnei Liniște. În plasa păianjenului: luna, noaptea și eu la fel de bine, cum poate fi subînțeleasă din alte lipsuri sau urme ale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sale artistice" și, ispitit și el de o abordare comparativă, va insista asupra afinităților psiho-structurale și de formație literară dintre autorul Agatelor negre și Mateiu Caragiale, "ambii naturi lirice și fundamental pamfletare"94, dar se va focaliza asupra expresiei, a insolitului lexical în special. O remarcă privind scrisul publicistic arghezian ne certifică, încă o dată, faptul că grundul, vectorii și substanța cercetării noastre pot contribui la întregirea unui puzzle încă descompletat. Inserând-o, ne vom revendica de la (și, astfel, ralia la) o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poziție, reabilitată ulterior. Dacă acești doi "cititori" marcanți ai generației '30 resping, pe temei subiectiv, lipsit de argumente pertinente, creația argheziană, un tânăr și entuziast critic precum Șerban Cioculescu citește Bilete de papagal pentru deliciul zilnic al lecturii unui text insolit, bine scris, așteptat matinal cu nerăbdare, după cum însuși mărturisește. Iată doar două opinii, traducând percepții aflate la antipod, atitudini care pot stârni interesul oricărui cercetător. În fine, indiferent de unghiul de abordare, avem certitudinea că dincolo de hipnoza strict stilistică 109
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oricărui domeniu. Căutarea optimului informativ, numit și scoop, se dovedește singurul arbitru performant în arbitrariul general al "turbionului inovator perpetuu". Anything goes? Da, cu condiția să fie contrariul precedentului anything, altfel informația nu se va transmite. Imprimaturul se acordă numai insolitului, cu excepția ironiei de gradul al doilea la adresa cromolitografiei (care este omogenă, substituibilă și previzibilă). Se cunosc deja paradoxurile și impasurile specifice pentru ceea ce Octavio Paz numea "tradiția noului". Într-adevăr, ce se alege de distanțarea de normă în lipsa normei? Cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trecând dintr-o galerie în alta, învăluind într-o rumoare confuză și identică bizarerii uimitoare care se succed pe pereți cu toată viteza, fără să mai uimească pe nimeni: astfel se accelerează, de la un deceniu la altul, progresiva desuetudine a insolitului pictural. E drept că "locurile fierbinți" ale artei contemporane se suprapun peste rețelele dominante ale informației mondiale (nu se inovează în Nigeria, Birmania sau Peru). Dar, într-o lume în care refuzul tradiției a devenit singura tradiție, celebrarea automată a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-i orizonturile. Extraordinară a fost nu atât o Americă a cuvintelor cunoscută înainte de a fi văzută, cât acea scurtătură a privirii, care ne aduce marginile lumii în prag: Arcadia la capătul străzii sau Georgicele în Île-de-France sau în Toscana. Mai insolită și, fără îndoială, la fel de fecundă ca periplul lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trebuie să fie reprezentați"114. Cu diferența, dată de rotirea spiralei, că, descalificându-i pe tribunul tunător sau pe conducătorul carismatic, îndepărtând Furia, Rictusul sau Perioada în favoarea banalului și tonului calm, micul ecran promovează cam peste tot în lume acest cald-rece insolit: cezarismul comod sau intimismul autoritar. Se cunosc metastazele comunicării audiovizuale asupra limbii publice sau obligațiile francezei videosferice: fraze de mai puțin de opt cuvinte, polisilabicele sacrificate monosilabicului, prioritatea termenilor afectivi (prieten, iubire, sentiment etc.) și dinamici (construcție, progres etc.). Teleevanghelistul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
demonstrației, nivelul teoretic și metodologic principal necesar înțelegerii proceselor complexe ale nașterii, viețuirii și dispariției numelor de locuri în general și a celor romînești în particular. „Biografiile“ detaliate ale unor nume de locuri reprezentative dezvăluie însă amănunte specifice interesante, pitorești, insolite, curioase uneori, tăinuite în spatele unor forme aparent banale. Analizate în paralel, aceste biografii relevă asemănările, deosebirile, contrastele dintre parcursurile lor (cauzele și condițiile toponimizării, structura, tipologia, încadrarea în sistem, metamorfozele), interferențele și confluențele de natură istorico-geografică și lingvistică dintre ele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trecut într un spațiu lingvistic mult mai larg, spațiu în care coincidențele lexicale, și formale parțial, ale limbii române cu lexicul altor zone lingvistice marchează cu totul altceva decât sursa de împrumut a cuvintelor românești. Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o vagă întrezărire a continuității globale a materialului lingvistic. N. Densusianu lărgește viziunea asupra trecutului limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg, care s-a ramificat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ne aflăm prea departe de celebrul fel de mâncare numit bœuf Stroganoff. Meritul bucătarilor români constă în tonurile originale pe care le-au adus în tabloul tocanelor, mai ales în domeniul varietății ingredientelor utilizate: printre acestea își fac apariția elemente insolite precum varza murată, usturoiul, ardeii grași, prazul, cârnăciorii afumați, măruntaiele, ciupercile, mazărea, rubarba, rădăcinoasele (pătrunjel), mațele de porc ori de miel („tocană de mațe hăcuite“!). Carnea folosită este în genere aleasă din părțile mai grase, mai zgârcioase; cum bine zice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de asociere neglijate până la el, pe atotputernicia visului, pe jocul dezinteresat al gândirii." Foarte atenți la visele lor, suprarealiștii le notează toate traseele mnesice în poemele lor ca și în fanteziile lor dramatice. De aceea teatrul lor acordă primul loc insolitului. Prologul la Mamelele lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi calificată drept "suprarealistă" pentru că anunța un spirit nou, deși fusese
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
studii, cât și în timpul unei întâlniri a oamenilor de afaceri. A distanța înseamnă să transformi lucrul pe care vrei să-l faci înțeles, asupra căruia vrei să atragi atenția, dintr-un lucru banal, cunoscut, redat imediat, într-un lucru special, insolit, neașteptat. Ceea ce este de la sine înțeles este făcut să fie oarecum de neînțeles, dar numai cu scopul de a permite apoi o mai bună înțelegere. Pentru a trece de la un lucru cunoscut la cunoașterea clară a acestui lucru, trebuie să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește episodul Un harem model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în "Bătălia" Arghezi, grotescul este subsumat satirei bazată pe formula absurdului și domină numeroasele portrete-caricatură. Cel al Prezidentei, amintind de imaginea coanei Lucsița din La Moși, este printre cele mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale, deducem că membrii familiei lui Urmuz erau, dacă nu împătimiți ai textelor lui Caragiale, cel puțin familiarizați cu stilul și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi" sau "flanelă de Drăgășani" în loc de "vin"10 (Mitică), Urmuz, poznașul rebel Mitică, substituia formulele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale paralizate în stereotipii. Chiar și atunci când sensul pare să se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politice surprinzător de pricepute... Au soluții inteligente pentru toate situațiile, le etalează într-un compartiment de tren sau pe-o bancă din parc... E un tezaur neprețuit...35. În același roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
posturi: prin lucruri, prin limbaj și simultan prin amândouă și enumeră între elementele definitorii ale primului tip chiar parodia comică, dar și travestiurile, amestecul de evenimente importante cu unele banale, nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a se manifesta. Așa cum spunea și Victor Kernbach, "orice generație umană trece prin situații-limită pe care trebuie să le depășească spre a-și asigura supraviețuirea ca specie: mitul este singura pârtie pe care conștiința umană poate luneca, sub agresiunea împrejurărilor insolite, fără să se zdrobească. Omul, ca ins, își confecționează totdeauna, fără excepție, propria lui mitologie intimă (neimplicată într-o stare religioasă), din care transmite revelator ceea ce vrea, ceea ce poate sau ceea ce îl obligă anumite împrejurări speciale, fie obiective, fie subiective
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul memorial (prin care sunt reamintite faptele ancestrale, rezultatul impactului dintre un fenomen sau eveniment și inteligența umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai fumegă în aer, în schimb în autobuz începe să fie din ce în ce mai cald. Niciodată nu mi s-a întîmplat ceva într-adevăr spectaculos în călătorii. Alții povestesc fel de fel de lucruri, senzații tari, întîmplări neobișnuite, dramatice sau cel puțin insolite, în vreme ce călătoriile mele (dacă exclud cele trei accidente de avion prin care am trecut) decurg monoton, previzibil, cu detalii normale... lucrurile cele mai spectaculoase sunt o ploaie torențială, o pană de curent sau o încurcătură pasageră la recepția hotelului... Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce capitala imperiului urmărea amuzată acea insolită dispută familială, Augustus a declarat solemn: „Eu mă gândesc la Roma de-a lungul secolelor, nu la puținii ani ai vieților voastre“ - și la o asemenea declarație nu exista replică. Cu siguranță, puține ceremonii nupțiale au fost atât de funebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de acolo că romanul lui Mincu nu prezintă simple secvențe de viață, ca un jurnal obișnuit, ci un destin, nu un personaj comun, ci un creator de excepție. Problematica Însăși, mai mult decât inovația textuală, ne lasă un gust aparte, insolit, vizând cu precădere nașterea instinctului auctorial la un tânăr deosebit de Înzestrat. Pe alocuri, mai cochetează discret cu ideea romantică de geniu. Marin Preda credea că nimeni nu se naște pentru a fi scriitor. Eroul lui Mincu, un autentic alter ego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]