2,113 matches
-
șansa să realizezi ceva măreț“. După aurul obținut la proba de 1 000 de metri, Davis a mai înregistrat o altă performanță, obținând marți încă o medalie, de această dată de argint, în proba de 1 500 de metri. Poreclele - insolita probă a Jocurilor Olimpice Câțiva dintre sportivii prezenți la Jocurile din acest an concurează într-o disciplină insolită: aceea a celor mai deosebite porecle. Șanse mari de a se impune le au „Tomata zburătoare“ - Shaun White și „Cârnatul rapid“ - Georg Hackl
Agenda2006-08-06-torino1 () [Corola-journal/Journalistic/284785_a_286114]
-
mai înregistrat o altă performanță, obținând marți încă o medalie, de această dată de argint, în proba de 1 500 de metri. Poreclele - insolita probă a Jocurilor Olimpice Câțiva dintre sportivii prezenți la Jocurile din acest an concurează într-o disciplină insolită: aceea a celor mai deosebite porecle. Șanse mari de a se impune le au „Tomata zburătoare“ - Shaun White și „Cârnatul rapid“ - Georg Hackl. La capitolul clișeelor excelează Stephane Lambiel, cunoscut drept „Micul prinț al gheții“. Americanul Shaun White, campionul olimpic
Agenda2006-08-06-torino1 () [Corola-journal/Journalistic/284785_a_286114]
-
germanul Georg Hackl, cel care nu a reușit să-și apere titlul în proba individuală la sanie, terminând în acest an doar pe locul al șaptelea, sunt candidații cu mari șanse de a se impune într-una din cele mai insolite discipline prezente la Jocurile Olimpice de la Torino: originalitatea poreclelor. Primul este cunoscut sub apelativul de „Tomata zburătoare“, din cauza pletelor sale roșcate și a salturilor impresionante, în timp ce al doilea se mândrește cu numele de „Cârnatul rapid“, datorită vitezei cu care a cucerit
Agenda2006-08-06-torino1 () [Corola-journal/Journalistic/284785_a_286114]
-
războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum ar fi zeii sau istoria. Criticul
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Când scrie pe larg despre lucrările unor importanți scriitori moderni, Radu Petrescu pare să aibă mereu în vedere și legăturile acestora cu operele emblematice ale Antichității. El remarcă similitudini de detaliu sau de substanță și stabilește filiații, de multe ori insolite. Notează astfel reluarea motivului horațian al vieții ca ambarcațiune purtată pe valurile potrivnice ale pasiunilor la Petrarca, Baudelaire, Rimbaud, Poe sau Mallarmé (pp. 98-99). Surprinde suprapunerea imaginilor finale din Eneida și din Orlando furioso, poeme epice în care sufletul celui
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
puținele momente în care se vorbește despre aceste cărți, ele sunt date ca exemplu menit să ilustreze un caz de vanitate exacerbată prin care un om, altminteri onorabil, ajunge să se pună într-o situație destul de ridicolă. Cel puțin la fel de insolită se arată, la prima vedere, ambiția fostului ministru de Justiție Valeriu Stoica de a publica un volum de poezie. Ecartul dintre reputația de om pragmatic până la limita cinismului a fostului președinte al Partidului Național Liberal și ideea de poezie aduce
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
notorietatea omului politic și avocatului Valeriu Stoica de astăzi. Pentru că, în anul 2006, poezia este departe de impactul social pe care îl avea în urmă cu două-trei decenii. Istorii duminicale este o carte agreabilă care dezvăluie o față cu totul insolită a lui Valeriu Stoica, unul dintre politicienii reper de după căderea regimului comunist.
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
prin fluența ei neîntreruptă. Recitind Accidentul, m-am lăsat dus de ușurința aceasta agreabilă și egală de a scrie pînă spre jumătatea cărții, mai precis pînă la paragraful al treilea al capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat atenția. Mai întîi e anunțat motivul: „Era o lumină grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
grea, care se depunea pe lucruri, ca o pojghiță de metal. Brazii se stingeau într-o umbră plumburie, care cădea fără plutire“. Prozatorul nu mai e deloc „amabil“, nu mai evită să stăruie, ci apasă pe pedala laitmotivelor ce, prin insolitul lor, surprind ca niște disonanțe cu bătaie lungă: „De undeva, de sus, venea un foșnet metalic, un freamăt de arme, o fîlfîire grăbită de aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu- și aripile, crengile“. Într-
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Așa că nu-i de mirare că Gunther, adolescentul care psalmodiază versurile lui Trakl - poetul tînăr, „mort în război“ - a căpătat, între timp, în jurnal, și un nume de familie: Grodeck. De ce și de unde apare tocmai acest nume familial îndestul de insolit? Înainte de a răspunde, să observ încă o dată că aici se vede foarte bine apatia hermeneutică a monografilor lui Sebastian. Căci, spre deosebire de cronicarii literari, monografii săi - oricît de satisfăcuți și de înduioșați ar fi fost de consacrata imagine edulcorată, în care
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Acest insolit demers ecologist a fost întreprins pentru a-i face pe fumători să realizeze că, în ciuda mărimii sale, mucul de țigară reprezintă totuși o sursă de poluare atât din punct de vedere vizual, cât și din punct de vedere ecologic. Întotdeauna
O tânără din Paris a creat o rochie din mucuri de ţigară - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/70063_a_71388]
-
filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit de Fundația Gifford, al cărei întemeietor, lordul Gifford, spirit teist cu vederi liberale, și-a pus averea în slujba culturii, gest insolit dată fiind indolența magnaților față de eficiența spiritului. Acelor prelegeri Blackburn le-a adăugat textul altor conferințe, rezultatul fiind o carte sprințară, pe alocuri ironică, al cărei stil vorbit împrumută rîndurilor o curgere alertă. Dacă trecem peste subtitlul nefericit ales în
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
fost atât de multe la număr, aceste sintagme ininteligibile, aceste bolboroseli esoterice oricând confundabile, din nefericire, cu simulacrul de mister din textele unor poeți fără vocație, ar fi fost absorbite în diluviul de trăire neagră al poeziei Angelei Marinescu. Combinație insolita de suprarealism și expresionism, estetică Angelei Marinescu permite asemenea blocaje semantice intermitențe, ca pe niște momente de rupere a corzilor. Din cauza însă că prea des și pentru prea mult timp se suspendă comunicarea dintre poet și cititor, se ajunge la
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
era o noțiune abstractă, ci o dimensiune reală a lumii: trebuiau folosite toate resursele artei pentru a revela inimii acea „slăbiciune” secretă pe care o întrezărea în om și în lucruri. La vremea aceea era o încercare de-a dreptul insolită; era imposibil să se inspire din vreo modă, din vreun model: pe cât mă șocase gândirea lui Sartre prin maturitatea ei, pe atât de surprinsă am fost de stângăcia cu care o exprima; pentru a-i sublinia adevărul unic, recursese la
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
concert înlocuiește dezvoltarea (tranzitorie prin definiție) cu o secțiune expozitivă (e drept, precedată și urmată de tranziții), creând alt palier în cadrul formei. Ca și când imensa punte care leaga Expoziția de Repriză, un adevărat câmp de înfruntare între teme, ar cunoaște o insolită oază de repaos. Să urmărim, însă, evoluția concertului de vioară în gândirea componistică a lui Cuclin. Cuclin compune primul concert pentru vioară la 18 ani, în cel dintâi an de studii la Conservatorul din București (1903), așa cum reiese din indexul
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
referințe culturale, semn că opoziția sat-oraș poate funcționa, paradoxal, și în maniera unei ,colaborări". Satul originar, opus orașului execrat ca topos al conveniențelor mortificatoare, al compromisurilor dureroase, al alienării umanului, nu mai e singur, putînd avea de partea sa perspectivele insolite, tensionate de necunoscut, purificatoare prin aventură, ale lumii largi. Astfel putem vorbi, în cazul poetului în cauză, de un soi de simbolism rustic. Adică de o deschidere spre zări exotice, care-i alină simțămîntul că fenomenele familiare ,se rostogolesc în
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut în 1928 la Altenberg și a învățat încă de tînăr să vireze întotdeauna la momentul oportun, în așa fel încît să poată accesa o direcție mereu nouă, insolită, alta decît cea în care se afundase vremelnic, cu convingere și pasiune. Și a mai învățat ceva: să fie purtătorul de testimonii semnificative pentru formidabila aventură a lumii sonore în care a viețuit. Dacă mărturia celui care a compus Kreuzspiel
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
de astăzi a unui artist așezat și proaspăt în același timp. În cadrul generației sale și în spațiul mai larg al artei românești contemporane, Claudia Todor este o prezență singulară. Mai întîi o individualizează un anumit exotism al apariției nemijlocite și insolitul definiției somatice. Suplă ca o atletă în plin exercițiu competițional, cu tenul măsliniu și cu ochii mari, umbriți de un păr întunecat și compact ca un coif, afișînd mereu același zîmbet ambiguu în care scepticismul și ironia se amestecă în
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
compilația, cel puțin așa reiese din articolul lui Thomas Assheuer din numărul 5 mai 2012 al hebdomadarului „Die Zeit”. Potrivit autorului, internetul anulează categoria de unicitate și exclusivitate în materie de creații artistice. Totul e al tuturor, într-o formă insolită de comunism digital. Virginia Woolf în „Pleiade“ Autoarea Valurilor este cea de a noua romancieră publicată în ilustra colecție franceză, după Austen, Brönte, Colette, Duras, Sand, Sarraute, Sévigné și Yourcenar. Virginia Woolf (1882- 1941) a reprezentat un „caz” în istoria
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
Academia Cațavencu" sfidează întotdeauna regulile genului, astfel încît niciodată nu poți ști cu certitudine dacă ele sînt reale sau imaginare. La fel tentația sa continuă de a scormoni în cotloanele cele mai ascunse ale societății, în căutarea secretului unor personaje insolite - unele la vedere, cum ar fi cerșetorii sau nebunii - despre existența cotidiană a cărora nu prea avem timpul și nici fantezia să ne punem prea multe întrebări. Ideea unei cărți despre gîndurile, regretele și speranțele celor aflați în secția condamnaților
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
limba franceză și păstrat în dactilogramă, volumul de povestiri Paiață tristă (Guignol triste), la care ne-am referit este semnat cu pseudonimul Alexandre Treize și este datat 1974. El mai cuprinde alte unsprezece povestiri, de dimensiuni variabile, unele realiste, altele insolite, îmbinând fantezia macabră cu umorul. Acesta este și cazul narațiunii Program. Volumul va apărea anul acesta la Editura Muzeului Literaturii Române. Scumpe Alegător, printre atâția candidați, mai mult sau mai puțin abracadabranți, care posedă secretul tuturor soluțiilor bune și promit
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
este analizată mai îndeaproape, iar sicitatea pe care o impune regizorul recuperează artistic pe un alt plan. La mit contribuie și o serie de gros-planuri alb-negru cu Che făcându-și bocancii, fumând trabuc, un personaj moden și în același timp insolit pe scena de lux a politicii americane sau a tribunei ONU și regizorul nu rezistă tentației de a plasa în preajma lui pe Julia Ormond în rolul Lisei Howard, femeia din high society care-i ia un interviu. Declarațiile sale ca
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
nu erau, în această privință, foarte diferiți), ea se arată doritoare foarte a-și exagera noutatea, avînd aerul a-și uita mai mult decît evidenta-i filiație avangardistă. Căci în pofida copioasei, obsesivei pigmentații porno ce-o caracterizează (devansînd cu mult insolitul Jurnal de sex bogzian), ea nu e decît un capitol care continuă, fie și cu energii proaspete, resurecția poetică începută în primele decenii ale veacului anterior. N-o putem înțelege, n-o putem analiza, n-o putem omologa decît în funcție de
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Senzația de a aparține cuiva care-ți aparține"; despre dragoste ("Iubirea e generoasă cînd nu cere nimic în schimb"). Aș fi vrut să vorbesc mai pe larg și despre stilul romancierului, fără exces de metafore, în schimb bogat în asociații insolite ("luminatorul ca un ochi al universului") cu atît mai percutante. Mă voi rezuma să subliniez (din nou) subtilitatea observațiilor într-o artă portretistică pe care atît de bine o ilustrează, între altele, imaginea corului de băbuțe entuziaste, suprapusă alteia, asemănătoare
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
rotunde”, un maestru și un învățător (neconformist, firește!). Rămas din copilărie cu obiceiul de a-și suge degetul cel mare, Șercan întemeiază astfel, cu „consecvență”, „frăția călugărilor cu degetul în gură”, fiindcă: „Perseverența cu care practici propriile ritualuri (oricât de insolite ar fi) e atuul decisiv în dobândirea iluminării” - comentează cu ironie subțire autorul. În ce privește învățătura pe care le-o oferă discipolilor, e aceea de a se scălda în tăcere „ca într-o cascadă”: „Șercan le dădea discipolilor învățătură în templul
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]