2,961 matches
-
împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial. — Dar când a pus mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți că Nero i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îi strângea brațul. — Nu mă atinge! Manteus se grăbi să-i dea drumul. Dar spune-mi... — Destinul tău? Proculus scrută chipul lui Manteus. — Destinul tău e destinul tuturor celor care trăiesc ca să adune bani. Nu-i un destin de invidiat, zise zâmbind. Nu mai am ce să-ți spun. Manteus ieși repede, ordonând gărzilor să-l însoțească pe Proculus afară din Ludi. Maestrul se întoarse spre Valerius. — Plec. Mă duc la gymnasium-ul meu de la Pietas Iulia. Mâine vei părăsi Cremona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Eu cred că Mucianus vrea să ne țină aici numai pentru că urmărește să aibă parte de glorie și arde de nerăbdare să culeagă el onorurile învingătorului. Soldații adunați în jurul capilor flavieni priviră tăcuți spre Antonius. Cu toții știau că Mucianus îl invidia pe Antonius Primus pentru curajul său și pentru devoțiunea pe care i-o purtau soldații. Mai știau și că invidia lui putea fi primejdioasă pentru legat. — Ai înțeles? insistă Tampius. N-ar fi mai bine să reflectăm asupra hotărârii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zic. Ai vreun leac miraculos care să mă ajute să suport durerea? — Ești destul de puternic ca să aștepți să termin mai întâi ce am de spus. Știi și tu că vorbele tale vor ajunge la urechile lui Mucianus. El te-a invidiat întotdeauna, încă de când erai senator la Roma. Din cauza lui ai fost acuzat de mărturie falsă în procesul acela și ai fost dat afară din Senat. Astăzi toți te privesc ca pe un zeu al războiului. Te vei duce în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sartorius. — Nu greșesc. Errius se așeză pe pat. — Dacă Antonius moare, un altul se va grăbi să culeagă laurii victoriei, primul dintre toți Mucianus, apoi câțiva legați din armata noastră, care spun că sunt prietenii generalului, dar, de fapt, îl invidiază pentru curajul său, ca și Mucianus. Antonius delira. Zări chipul lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, datorită ție, toți au trecut de partea lui Vespasianus și l-au părăsit pe Vitellius. — Dar tu de unde... — Știu. Și mai știu că o copie a scrisorii tale i-a fost trimisă lui Mucianus. Dacă mai înainte Mucianus te invidia pentru faima ta de războinic, acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încearcă norocul eu tine. — Tu nu ai nici un prieten. — Terry s-a dat la tina Keith s-a dat la tine. Tatăl meu s-a dat la tine - și familia lui. Nu-l asculta. Nu știi cât de mult te invidiază Alec? Încearcă să ne distrugă dragostea. Lucrul ăsta m-a izbit prin noutatea noțiunii. În timp ce deschideam a doua sticlă de scotch, mi-am spus pe neașteptate: Altceva lipsește. Ce anume? Dar tot ce am spus a fost: — Chiar crezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de înjurat. De fapt, sunt convins că nici nu va fi chiar așa de greu. Singura chestie e - și, probabil că aici ai intuit esența problemei - singura chestie e că nu pot fi înfrânt. Simțindu-mă într-o formă de invidiat, am ascultat sfatul producătorului meu și am început repetițiile cu câte doi actori: Lorne și Butch, Spunk și Caduta, Butch și Spunk - ai priceput ce vreau să spun. Dacă e să pun problema în termenii relațiilor interumane, lucrurile au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pus-o întotdeauna în tot ce a făcut. Adevărul despre timpurile trecute este acum predat de o echipă extraordinară de profesori formată din: Elena - Valerica Panaite, Argentina Pânzariu și Ioan Lucian Podaru. Toți au gradul didactic I, o experiență de invidiat și pun devotament și pasiune în munca de la catedră. Ceea ce se reflectă în primul rând în rezultatele acesteia. Toți elevii pregătiți de acești profesori au promovat examenele naționale susținute la disciplina istorie, cu note bune și foarte, foarte bune. Mediile
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
să se joace de-a struțul. Ispitele cărnii erau, desigur, foarte, prezente și ele în gândurile lui. Vultur-în-Zbor știa că nu era lipsit de farmec. Mai știa și că nu era totuși irezistibil. Dacă se afla în poziția demnă de invidiat de vârf al unui triunghi ale cărui celelalte două colțuri erau reprezentate de cele două femei, trebuiau să existe și alte motive. Bănuia că valoarea sa de noutate juca un rol important. El era Străinul, necunoscutul, o nouă viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese tatăl lui când fusese la Cernăuți, la înmormântarea fratelui său. O șapcă rusească, pentru care toți îl invidiam pe Ghidale, geloși că avea o asemenea minunăție adusă din Uniune. Era Ghidale care acum, la despărțirea de R., își flutura șapca parcă special spre mine. A bănuit că eram acolo. Mi-a și adeverit când mi-a scris mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în răbdarea de a îndura mizeriile de peste zi. Mi-a dat tăria de a trăi din lefuri de nimic, de a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i invidia altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru diferite ziare și reviste din Madrid și din Barcelona, traducînd texte tehnice din germană și franceză, făcînd corecturi stilistice la enciclopedii și manuale școlare... Miquel Moliner era posedat de acea boală a hărniciei culpabile și, cu toate că respecta și chiar invidia lenea celorlalți, se ferea de ea ca de ciumă. Departe de a se făli cu etica lui de lucru, glumea pe seama compulsiunii sale producționale și o descria ca fiind o formă minoră de lașitate. — CÎt timp muncești, nu privești viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la cinci ani eram cu sapa În mână la prașilă. Situația nu era tocmai convenabilă pentru povestitor, nu-i convenea nici lui să povestească unui care era deja cât de cât avizat asupra subiectului și alegea altul cu iuțeală de invidiat. — Dar În mină n-ați fost, nu? Nu, uite, În mină n-am intrat niciodată - recunoștea grasul. Era deja mai mult decât suficientă această recunoaștere pentru ca celălalt să Înceapă acum să vorbească pe larg despre galerii și vagoneți, stâlpi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nu mi se pare surprinzător, pentru că bărbații care vorbesc cel mai mult despre sex, cei care fac din asta un asemenea element crucial al identității lor, care se definesc practic prin el, sunt de obicei cei cu performanțe deloc de invidiat. Majoritatea oamenilor, când sunt Încântați de latura asta a vieții lor, se mulțumesc să păstreze discreția. Am vrut să spun cu toate astea că am impresia că În momentul ăsta ești Într-o situație ideală. —O, serios? De ce? Pentru că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie și nu am primit slugărnicia față de nicio stăpânire. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământ românesc și din zbuciumul sufletului românesc, ca o necesitate de supraviețuire în istorie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
muzicienii de pe scenă: — Ăștia sunt Sultanii, corect? — Corect. — Goines a cântat în ultimul număr, care s-a încheiat chiar după miezul nopții? Mulatrul zâmbi. — Old Lang Syne în varianta lui Dicky McCover, într-un tempo susținut. Chiar și Bird o invidiază... — Când s-a terminat numărul respectiv? — Poate pe la 12.20. Le dau băieților mei cincisprezece minute de pauză. Și, cum ziceam, după aia Marty i-a lăsat baltă până la 2, la închidere. E singura dată când mi-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. 128 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în clasa a VII-a, unul la modern, și altul la real. Și cu toate că profesorul nostru de Limba română, Avram Todor, era foarte bun și avea o vastă cultură generală, fiind în același timp și bibliotecar la Academia Română, totuși îi invidiam întrucîtva pe acești doi prieteni pentru dascălii lor de limba maternă: Roznovanu îl avea profesor pe cunoscutul autor de manuale didactice Gh. Adamescu; iar Predescu, pe tânărul și valorosul critic literar Pompiliu Constantinescu. Numai ce-i auzeai pe cei doi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
putea dezlănțui infernul. Toate gândurile lui se opriră În fața unei realități peste care nu se putea trece. Amir Baian fusese ucis de oamenii lui Mahomed. Amir Încercase să salveze un om. Fusese cel mai mare luptător al Cuceritorilor, admirat și invidiat de un Întreg imperiu. Dar Încercase să salveze un simplu om. Ceea ce ducea destinul lui dincolo de tot ce era trecător. Un om. Un om care merita sacrificiul. Amir Baian dăduse o lecție prin viața lui și prin moartea lui. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jignit de oameni pe care i-a crezut prieteni. — Plătești prețul succesului, bătrâne, spune Levine. Nu te poți aștepta ca toți să fie fericiți când se întâmplă așa ceva. Vorbește din experiență. Piesa sa se pune în scenă la Londra și invidia care cuprinde societatea dramatică a universității este violentă și distrugătoare. Când o revistă studențească publică o caricatură cu el într-o cratiță înconjurată de canibali care rânjesc, îndoielile lui Jonathan dispar. Este celebru de acum: „Filfizonul Bridgeman din Africa, iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
plăcut. Îmi observ imaginea în apă: obrajii îmi sunt de culoarea unei flori de piersic, iar părul reflectă lumina. Încerc să-mi împiedic mintea de la a călători mai departe. Nu vreau să distrug clipa închipuindu-mi viitorul. Însă știu că invidiez perechea de fluturi și țestoasele. Tinerețea mea îmi spune că nu-mi pot nimici dorința, la fel cum nu pot forța soarele să nu strălucească sau vântul să nu bată. Se face după-amiază. O căruță șubredă trasă de un măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]