2,421 matches
-
nu trec decît într-un singur sens. Sînt imobilizat cu fața înapoi către aberația amintirii. Țip și-mi răspunde numai sunetul păsării ce bate căutînd să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez asta și repet
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nunta trasă pe casetă de Florian ce-și filmează cam lasciv nora, aflăm că Mihăiță cînta la clarinet, Într-o discuție mai aprinsă Flo Încearcă să-i avarieze colonelului imaginea despre armata română la momentul 23 august, Îl pisează, Îl irită, făcîndu-l să se simtă inutil și imbecil, fata Îi scrie lui taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de fiecare dată să mă irite deși avea doar zece ani, uite că eu nu găseam că it’s stupid și-l sfătuiam să meargă la culcare În vreme ce băiatul cel mare, Christophe, Îi cînta la 14 ani, la etaj, la ghitară Marianei, și-a tot ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primit Crucea pentru Merite Deosebite, care pentru unii ar fi un atu important. Și voi avea locul meu la Criminalistică. De Spain scutură niște scrum, care căzuse pe chimirul său lat. — Sunny Jim, putem vorbi pe șleau? Apelativul afectuos Îl irită pe Ed. — Bineînțeles, zise el. — Ei bine, ești bun și cu timpul ai putea deveni chiar foarte bun. Nu mă Îndoiesc absolut deloc că ai tenacitatea necesară. Dar tatăl tău era În același timp neîndurător și simpatic. Pe cînd tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să obțină. Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu numai imposibil să socoți că ai putea contrapune mereu voința ta voinței celorlalți, la fel de aprigă ori poate și chiar mai aprinsă, ci că e chiar o cutezanță care irită, nemulțumește, îngrijorează și sperie, încât își merită o pedeapsă pentru domolire. Negândindu-se nici măcar o clipă că de mult își pierduse nevinovăția și că din acel moment nu mai era nici el atât de curat pe cât voia să fie ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
duc la un restaurant, să serbăm evenimentul. — Em, crezi că aș putea să plec azi Înainte de șase și jumătate? Miranda a zis că nu are nevoie de Carte azi, că și așa nu e nimic nou, am adăugat eu repede, iritată de ideea că eram obligată să cer permisiunea unei colege egale cu mine să plec acasă după numai douăsprezece ore de muncă, În loc de paisprezece, ca de obicei — Ăă, sigur. Mda, În fine. Eu plec acum. S‑a uitat pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai În vârstă, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într‑un costum foarte elegant. Christian gesticula extrem de agitat, vânturându‑și mâinile prin aer, cu un aer Între amuzat și iritat la maximum, În vreme ce bărbatul grizonat Îl privea respectuos. Eram Încă prea departe de ei ca să aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii bărbatului i‑au Întâlnit pe ai mei și mi‑a zâmbit. Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care le spuneai. Duncan privi Încă o dată În pahar. Credeam că m-ai uitat complet. Fraser se aplecă. — Nu fi cretin! Am fost extrem de ocupat. Tu nu? Duncan nu răspunse. Fraser așteptă, apoi se depărtă, de parcă ar fi fost iritat de ceva. Mai bău bere, apoi Începu să se joace din nou cu pipa, sugînd muștiucul, umflîndu-și obrajii ca pe niște burdufuri de vin. Acum Își dorește să nu mă fi invitat aici, se gîndea Duncan, săltînd o piatră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Întoarse spre Helen. Îmi pare rău, zise el, scuzîndu-se cu sinceritate, că v-am creat o impresie greșită. Nu caut o nevastă, ci doar pe domnișoara Pearce. Viv se făcu stacojie. O privi pe Helen, de parcă ar fi fost iritată. — DÎnsul e domnul Robert Fraser, Helen, un prieten de-al fratelui meu. Domnule Fraser, permiteți-mi să v-o prezint pe domnișoara Giniver... S-a Întîmplat ceva cu Duncan? — O, nu-i nimic de genul ăsta, zise el degajat. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-ți spun, băiete? Duncan dădu din umeri. Și el era rușinat, dar se simțea mai bine pentru că declanșase această scenă. Începu să ciugulească din nou furnirul. Nu mai veni, zise el Încet, dar clar, dacă te simți așa. Asta Îl irită din nou pe tatăl lui. — Să nu vin? Ce tot vorbești, să nu vin? Ești fiul meu, nu-i așa? — Și? Domnul Pearce privi Într-o parte dezgustat. — Duncan, zise Viv. — Ce? Nu trebuie să vină. — Duncan, pentru Dumnezeu! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acest nimic? De ce naiba mă aflu aici? Știa de ce se afla acolo, și i se făcu teamă. — Poate că ar trebui să plec, zise ea. — Dar abia ai venit! — Te spălai pe cap. Julia se Încruntă, de parcă ar fi fost iritată. — Ai mai văzut păr ud Înainte, nu-i așa? Nu fi proastă. Stai jos. O să aduc ceva de băut. Am vin! Îl am de săptămîni și nu s-a ivit nici un prilej să-l deschid. E algerian, dar oricum! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciudat că stă acolo, În tăcere, decît atunci cînd Reggie vorbea și bodogănea și o făcea să rîdă. Dar Începuse să-și muște din nou pielea din jurul unghiei; după aceea, lăsă mîna jos, Își Încrucișă brațele pe piept și privi iritat În podea. Ca și cum lumina s-ar fi micșorat, se gîndi ea. Își dădu seama, de parcă ar fi fost pentru prima oară, de vuietul și mișcarea trenului, de durerea din picioare din cauza faptului să stătuse nemișcată. Își schimbă poziția și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe o pereche de papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii lui Charlie și ajung la ei chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea unei persoane languroase ca ea. Îmi pare rău, eu am ajuns prima, Îi zic, Înfigându-mi piciorul Într-o zebră. — Nu e nevoie să deveniți agresivă, spune ea, zâmbește și se Îndepărtează plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niște vedete de cinema. Tata În postura lui Tyrone Power, mama cu ochii ei de culoarea cernelii ca ai lui Audrey Hepburn, pantalonii de matador până sub genunchi și o pereche de balerini negri. Când eram copil, poza asta mă irita cu fericirea ei: o voiam Înapoi pe mama din poză. Știam că dacă o să aștept destul, o să se Întoarcă. Doar că se păstra pentru vremuri mai bune. Lângă poza aceasta, se află una cu ramă de argint cu Emily când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și nu întotdeauna acest delict era cunoscut de Capul Bisericii; și încă nu era de ajuns, delictul trebuia dovedit cu suficiente probe. Și nici asta nu este încă totul, trebuia ca Pontiful, odată ce refuza confirmarea, să nu se teamă că irită prea mult monarhul, să nu se teamă că dă naștere unui rău mai mare în Biserică; și aceasta depindea de temperamentul principilor, de religia lor și chiar și mai mult de slujitorii care îi sfătuiau, depindea de întreg complexul împrejurărilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale și rozalii, urmărite de sute de ochi albaștri mișcători. Iritat de Întîrziere, mă tenta să ocolesc camioneta. În spatele meu, o spanioloaică arătoasă ședea la volanul unui Mercedes decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lucru, spuse Cabrera pe un ton sec, dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și mă sprijini de umărul ei. — Cu greu s-ar putea crede că domnul Prentice s-a atacat singur. Ce motiv vă imaginați c-ar fi putut avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tine. Lăsă privirea În jos și se uită Îndelung la groapă, apoi se răsuci pe un călcîi și se Întoarse la poartă. O Închise În urma lui și coborî iute treptele de piatră, dispărînd apoi, adus de spate, În garaj. — Miguel...? Iritat de prezența continuă a deltaplanului, mi-am coborît privirea. Pe solul acoperit de cărbune erau două monede de argint, probabil modul șoferului de a-și exprima disprețul la adresa familiei celui care Îi măcelărise angajatorii. Am Îngenuncheat și am Împins monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mar? (Sanger mă privi Încruntat, dezaprobînd lipsa mea de preocupare față de propria-mi persoană.) Ați pus pe jar o mulțime de oameni de cînd ați sosit aici, și e clar de ce. Ați pus atîtea Întrebări... — Trebuiau puse, i-am răspuns, iritat de stilul lui defensiv. Au murit cinci oameni În incendiul de la casa Hollinger. — O crimă oribilă, dacă a fost un act intenționat. (Se aplecă În față, Încercînd să pună capăt printr-un zîmbet izbucnirii mele țîfnoase.) Întrebările acestea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere te umple de nervi, ba chiar de o furie de lup moralist. Poliția nu-i bună de nimic, te aburește cu promisiuni vagi, și toată situația asta Îți creează un sentiment de nedreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cîtorva femei nefericite, printre care și Paula. Acum Îmi era dor de ea, dar pe ea Încă o mai rîcÎia ostilitatea față de Crawford. Energia și optimismul lui, felul cum Își trăia viața cu ochii deschiși, lucrurile astea păreau s-o irite Într-un fel. CÎnd am intrat pe poarta Residenciei, deja mă gîndeam la primul film pe care aveam să-l supervizez, poate chiar să-i scriu scenariul și să-l regizez. Ideile Începură să mi se-nvolbureze, stîrnite de geometria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pragul camerei, cu mâna la frunte, și am stat așa până m-am încumetat, în cele din urmă, să intru și să aprind lumina. E limpede, mi-am spus, trec printr-o perioadă de depresie, totul mă enervează și mă irită, mi se pare că eu însămi sunt o epavă vie, un eșec total - urâtă, neinteresantă, proastă, obsedată de gândurile mele mereu învălmășite, trăind separat de celelalte ființe, întotdeauna trăgând o cortină între mine și ceilalți, o cor tină care mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca la o persoană care nu este chiar o persoană în carne și oase, ci mai degra bă un contur de persoană, după chipul și asemănarea erou lui meu imaginar; și tot ceea ce ieșea din tiparul personajului meu imaginar mă irita și mă dezamăgea la culme, instantaneu. Am așteptat de la el, de când l-am cunoscut, să gândească și să simtă ca mine sau așa cum îmi doream eu s-o facă personajul meu exemplar. M-am sculat cu greu de pe bancă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Edi și aprindea lumina. Aerisea încăperea, ștergea de praf portretele de pe pereți și, câteodată, mai stătea de vorbă cu unele dintre ele. Nu chiar cu toate - pentru că erau printre ele personaje pe care le detesta sau a căror prezență îl irita pur și simplu. Alteori lua câte un portret de fată de pe perete și-l punea pe pat. îl așeza cu grijă pe pernă și apoi se ghemuia și el în pat, pe un colț de pernă, privind portretul. îi vorbea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chip. Un chip vesel, cu pistrui, părul cârli onțat. Colega ei de bancă, la un moment dat. Măcar atât! Dar oare cum o chema? Geta, Gina... Cam așa ceva... Porni din nou la drum, pufnind și bodogănind de una singură. O irita faptul că se lăsase păcălită de jocul fetelor în zăpadă, dar mai ales o irita gândul că nu putea face o excepție de la regulile pe care singură și le impusese și nu putea capta un scurt moment din trecut care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]