1,908 matches
-
gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge? Adevărul există acolo unde a dispărut orice simțământ. Iar libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând atâtea bunătățuri În jurul ei, Mașa se trezea, descotorosindu-se de flori. „Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost frumos“, răspundea Mașa. „Ai reparat și tu măcar vreun ceas?“, o ispitea păpușa. „Le-am reparat pe toate, altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fost Însă scurtă... De data aceasta, fișicul de bancnote era ceva mai mic. Ippolit simțea cum grivele Îi ard În palmă și cum tâmplele Îi iau foc. Brigadierul transpiră din cap până-n picioare. Totuși, Într-o oarecare măsură, bancnotele Îl ispiteau. Făcându-și curaj, le numără trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său de năzdrăvănii. În această dialectică ce anulează granițele tradiționale dintre lumi, Pif și Hercule repetă marile încercări fondatoare ce ispitesc pe fiecare dintre copiii ce le sunt alături, de dincolo de pagină. Că și în The wind in the willows, Hercule este un Mister Toad atras, irezistibil, de noutatea tehnologică. Tentativele sale de a fi, rând pe rând, pilot de curse
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bătaie un milion de lei că vor putea sta așa, Întinși unul lângă altul, fără ca bărbații să se atingă de femeie și femeia de bărbați. Satanovski Îi Îndrugase chiar ceva legat de păcatul originar. Dacă În Cartea Facerii femeia Îl ispitise pe Adam, În cazul de față era vorba de doi Adami. Medicului i se păruse destul de amuzantă povestea, astfel că, găsind În incintă o tavă plină de fructe, se apucase s-o Împodobească pe noua Evă cu ele. Ținea minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stinge țigările de pubis. A urmat inevitabila ruptură și prima lui degringoladă. Un marș care a durat două săptămâni. „Adică ar trebui să ne culcăm În două coșciuge, pentru a vedea la ce s-ar fi putut gândi Tolstoi”, Îl ispiti inginerul. Noimann Însă nu mai avea chef de nici un experiment. Sufletul său era chinuit și așa de remușcări. Tot vorbind despre Tolstoi, Satanovski Îl Întrebă dacă Își aduce aminte de visul Kareninei. „Care vis?” făcu Noimann. „Cum adică, nu știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor, cremă Girafă pentru coapse, tampoane pentru sâni Girafor...” De unde apăreau toate aceste denumiri? Satanovski Îl ispitise iar. Probabil că femeia care dormise goală Între ei servise drept momeală... Cine se folosise de toate aceste sprayuri, de șampoane și de rujuri?! Nu cumva, aflat Într-o stare avansată de beție, inginerul Satanovski Își dăduse pe față vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simple ciocniri de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să-l încorporeze pe Rimbaud clanului lor. Asemeni poemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința. Dacă am fi fost ispitiți de împerecherile înșelătoare de cuvinte, ar fi trebuit să vorbim aici nu de suprarealismul, ci de infrarealismul lui Rimbaud. Un "infrarealism" care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea. * Împunsă chiar de natura obiectului căruia se aplică, metoda rimbaldiană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar o artă atât de rafinată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sunt, cum s-ar zice, logodit, ea e logodnica mea, iar purtătorul ăsta de căciulă e prietenul meu, așa că te salut“. „Puteți veni amândoi“, a spus Maria (pe Dragoș îl ignora, în continuare), „măcar să beți o cafea“. „Invitația ta mă ispitește, Maria“, i-am spus, „dar tu știi că nu pot suporta ce pictezi,clăile alea de fân, și așa mai departe; acum doi ani, când te vizitam la atelier, pe strada Xenopol, erai pregătită, întorceai mai întâi tablourile cu fața la perete
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea-capcană de a-mi folosi conștient și meschin posibilitățile. În asemenea momente greutatea e să știi, uitând că știi, dacă e vorba doar de slăbiciune sau dacă nu cumva ceea ce iei tu drept slăbiciune reprezintă frontiera, la început
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care se bazează pe puterea cuvântului de a face rău, puteau fi combătute doar cu ajutorul aghiazmei, apă sfințită care poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în lume să ispitească pe oricine întâlnea. Alte întrupări ale răului des invocate erau strigoii, ființe captive între cele două lumi, care schițează predilecția morbidă a poporului nostru de a căuta o punte între cele două lumi paralele în credința populară: lumea viilor și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
dau seama, și inima mea se răzvrătește a moarte, căci am Înțeles Într-un tîrziu că eu eram, eu sunt EVA și mă aflam și mă aflu poate și astăzi În Paradis, iar lîngă mine era Demonul care m-a ispitit și m-a avut, căci am simțit cum coada spurcăciunii mă pătrunde și-mi intră adînc În viscere, lucrînd acolo o vrajă atît de puternică Încît mi-am simțit pîntecul amar, dar gura dulce și cerurile se deschiseră atunci pentru
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cobora și el la poala sondei, după care îl auzeam linciurindu-se și știobâlcăind prin apă, de mă întrebam cum de îi mai arde a joacă, dar nu știam că, acolo, în întuneric, el făcea bună și potrivită treabă și încă ispitindu-se în folosul nostru, însă având și alai de urmări periculoase Ci, văzând așa, cum mi se îngroașă slăbăciunea, am zis să mănânc o bucată de curea de la geantă și am coborât deci la gențile noastre, care erau legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta de pe malurile Săratelor Mări, i se va fi spulberat deja înțelesul a ceea ce aude de la noi; se va ispiti îndelung să-și amintească pravila noastră, dar nu va fi în stare să o facă, întrucât el nu o ascultă cu inimă deschisă prin credință. Deși se vedea cum pieptul îi tresaltă învoalt, sub șiruri de scoici de sidef și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toate câte și vor hi pre alții în țara domniei mele...” „ Ei? Ce părere ai? Este îngăduință și dreptate pentru oricare credință și slujitorii ei? Au ba?” Este, părinte, și iaca ce spune vodă la sfârșit: „Iar cine să va ispiti a le face cât de puțin val peste cartea domniei mele va fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi.” „Nu era de șagă cu asemenea poruncă, dragule. Și acum, vreau să te întreb dacă îți mai amintești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
era unul oarecare, ci el lucra condurii doamnei și domnițelor de la curte, precum și ciubotele lui vodă. Altfel nu știu de ce ar spune vodă: „Așijdere și voi cizmari, la nimică cu breasla voastră să nu-l amestecați, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte aceasta, unii ca acie vor fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi. Aceasta poruncim.” Tocmai pe când eu o făceam pe grozavul - în sinea mea - că am ghicit pricina pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de la preiubitu fratile nostru domniia sa Costantin Niculai voievod (Mavrocordat n.n), întru care scrie pentru mai sus numitu că, aflându-să înpodobit cu învățătură elinească și de altile, știind bine și limba moldovenească, întru care poate să tălmăcească orice carte, ispitindu-se de domniia sa mai cu diadinsul cu tălmăcire Octaihului celui mare și cu alte...și având și tipografiia sa...n-au lipsit a-l agiutori dându-i și privileghiia ce trebuicioasă cu care să poată ave odihna lui...și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i glas, dragule!” Să vedem, părinte, ce spune vodă: „De vreme ce ne-au înștiințat...de la chir Ioanichie episcopul de Roman, cum că popii domnești și boiarești se pun împotrivă și nu vor să dea banii școalelor...unii din boieri s-au ispitit să bată și slugile sfinției sale, pentru care dăm volnicie sfinției sale să apuce cu mare tărie pe popii domnești și boiarești...Într-alt chip să nu fie. Leat 7258 (1750) iunie 2”. Cum bag eu sama, părinte, vodă i-a găsit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu fie. Leat 7258 (1750) iunie 2”. Cum bag eu sama, părinte, vodă i-a găsit vinovați doar pe preoți, iar pe boieri i-a lăsat în bună pace, cu toate că însuși spune: „și până întratât unii din boieri s-au ispitit să bată și slugile sfinției sale”. „Poate le-o fi retezat capetele celor vinovați. Mai știi?” Poate! „Știu că multe feluri de danii domnești ai întâlnit, printre care și cele de sălașe cu țigani robi. Aceștia erau dăruiți ba cine știe cărui mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]