2,324 matches
-
războinice ale poporului evreu și ale conducătorilor săi legitimi, predicând dreptul natural de apărare a pământului și a instituțiilor proprii împotriva invaziei dușmane (cf. 1Mac 2). Aici ni se vorbește explicit despre patrie, religie și familie, lucruri sfinte pe care iudeul trebuie să le apere chiar cu prețul propriei vieți (cf. 1Mac 3, 20-21). Tot aici ni se spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care luptă pentru această cauză, binecuvântându-le sângele vărsat pe câmpul de luptă, fiind o cauză
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi asumat vreo atitudine ostilă prestării serviciului militar. Dimpotrivă, ofițerii și soldați au fost primiți întotdeauna cu multă bunăvoință și cu respect, ori de câte ori se prezentau în fața lor pentru a cere vreun har. Așa a procedat Ioan Botezătorul atunci când unii iudei, soldați în serviciul romanilor ori al lui Irod, i-au cerut profetului botezul de pocăință. La întrebarea acestora: Noi ce trebuie să facem?, Ioan le răspunde: Să nu asupriți pe nimeni, nici să nu învinuiți pe nedrept și să fiți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiii săi (cf. In 4, 46-47), Isus i-a primit cu bunăvoință și a fost fericit să poată săvârși minunea pentru aceștia, lăudându-le credința, după cum nu a lăudat-o și nici nu o va lăuda la nimeni altul dintre iudeii care îl ascultau. De față cu centurionul, le-a spus: Adevăr grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credință (Mt 8, 10). Ba mai mult chiar, nu a refuzat să intre în casele celor care îl chemau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost înălțat în transcendența lui Dumnezeu. Din In 18, 36: Isus a răspuns: Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici, iar din Mt 26, 53: Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?, apare incontestabil refuzul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împotrivesc drepturilor divine, situație în care, potrivit învățăturii Apostolilor trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fap 4, 19 și 5, 29). În discursurile despre situația politică a vremii, ne vorbește ca cetățean roman și nu ca iudeu, detașându-se complet de conaționalii săi care predicau insistent rebeliunea față de autoritățile romane. Pe când redacta Scrisoarea către romani, evreii luptau împotriva lui Nero pe diferite căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conaționalii săi care predicau insistent rebeliunea față de autoritățile romane. Pe când redacta Scrisoarea către romani, evreii luptau împotriva lui Nero pe diferite căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând și mai mult indignarea iudeilor, care, scandalizându-se represiunea crudă a armatei romane, amestecarea sângelui lor ori al galileenilor cu cel al victimelor sacrificate pe altarul lui Jahve, i-au vorbit lui Isus despre cele întâmplate: erau de față în acel timp unii care-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de viață, ci să practice simpla moralitate. E importantă precizarea soldaților, chiar dacă trebuie să ne gândim la soldații iudei din armata lui Irod Antipa (20 a.Chr.-39 p.Chr.). Însă evanghelistul Luca (10-93 p.Chr.) nu a scris pentru iudei și nici pentru soldatul evreu; adresându-se cititorilor săi păgâno-creștini, ar fi voit să spună că un soldat creștin își arată credința păstrându-se la distanță de asupriri și abuzuri. Biserica timpurie, inspirată din învățăturile biblice, nu și-a pus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de rebelul Bar Koechba să se înarmeze împotriva romanilor (rebeliunea din 132-135), au refuzat cu hotărâre preferând să fie masacrați după chinuri atroce, dar nu să trădeze Imperiul. În urma acestui eveniment, Hadrian a dispus printr-un edict imperial ca nici un iudeu să nu mai aibă permisiunea de a intra în Ierusalim, cu excepția creștinilor. Mai apoi, adresându-se împăraților romani, sfântul Iustin spunea că: adevărații creștini nu vor fi și nici nu vor putea fi vreodată rebeli; cu acest prilej vorbește cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un Dumnezeu, scrie Bessières, poate să facă acceptabil un asemenea limbaj, întrucât numai El poate promite soldatului căzut în luptă, răsplata sa. Isus nu era un literat și poate că nici nu-i cunoștea personal, ca Om născut în Betleemul Iudeii, pe clasicii latini și greci, deoarece, ca evreu pios, se formase în cultura umană a școlii tradiționale a sinagogii, de care se detașează, mai apoi, pentru a-și forma una proprie, și a textelor biblice, despre a căror cunoaștere a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
învățăturii de la templu: Marele preot l-a întrebat pe Isus, cu privire la ucenicii lui și despre învățătura lui. Isus i-a răspuns: Eu am vorbit pe față lumii; Eu am învățat întotdeauna în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii și nimic nu am vorbit în ascuns. În fragmentele sale, putem să-i admirăm abilitatea, superioară unui literat de rând, prin care, obținea dintr-un simplu joc de cuvinte imagini vii și provoca, în cel care îl asculta, viziunea desăvârșită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună motivul dușmăniei lor. Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scoțând în evidență comportamentul paradoxal al creștinilor față de cósmos, înțeles prin contrapoziția atitudinilor sale: cel pozitiv, ca realitate creată de Dumnezeu, și cel negativ, ca entitate degenerată. Deși reprezintă un nou popor, creștinii nu acceptă acel separatism de umanitate caracteristic iudeilor, care tindeau să absolutizeze diferențele etnico-culturale față de celelalte popoare. Universalitatea Bisericii pretindea poporului creștin o redimensionare a istoriei, trecând de la imitarea istoriei separate (poporul biblic), la uniformizarea obiceiurilor și a tradițiilor locale, respectând legile și îndatoririle cetățenești, întrucât creștinii trebuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
propriul scrupul religios, nu a ezitat să-i boteze pe unii dintre păgâni, ca în cazul centurionului roman Cornelius, la Cezareea, împreună cu toate rudele și prietenii săi intimi. Acest episod deschidea calea Evangheliei și lumii păgâne, Evanghelie predicată anterior doar iudeilor din diasporă datorită tulburărilor ivite între aceștia și iudeo-creștini pentru moartea lui Ștefan, primul martir, când au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor (Fap 11, 18). Au mai fost atrași la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Evangheliei și lumii păgâne, Evanghelie predicată anterior doar iudeilor din diasporă datorită tulburărilor ivite între aceștia și iudeo-creștini pentru moartea lui Ștefan, primul martir, când au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor (Fap 11, 18). Au mai fost atrași la Evanghelie și alții, așa încât erau unii dintre ei, bărbați ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către eleni, binevestind pe Domnul Isus. Și mâna Domnului era cu ei și era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autorul scrisorii aprecia creștinii din Roma pentru realizarea unor progrese uimitoare și în scurt timp în slujba Evangheliei. Constituirea primei comunități creștine de aici a fost rezultatul efortului anonim al unor creștini, anterior sosirii Apostolului Petru în capitala Imperiului. Un iudeu necunoscut asemenea lui Petru, datorită naționalității sale, putea fi privit cu neîncredere, nu putea să ajungă cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate, i-a trimis la Iope (Fap 10, 7-8), să-l cheme pe Petru. Aceștia, întâlnind Apostolul, i-au transmis cuvintele centurionului fără nici o ezitare, spunându-i: Cornelius sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine (Fap 10, 22). Chemarea Apostolului acasă la centurion, se poate înțelege la cazarmă, iar dorința lui de a auzi cuvinte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ascultat cu multă disponibilitate cuvântul său (cf. Fap 10, 34-43), primind pe Duhul Sfânt (Fap 10, 44) și darul limbilor ca în ziua de Rusalii, preamărindu-l pe Dumnezeu (Fap 10, 46) și primind botezul (Fap 10, 47-48) spre surprinderea iudeilor (Fap 10, 45; 11, 1-3) și încurajarea tuturor celor care auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață“. Faptul că primii creștini din Roma au fost în marea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre administrare, le-au împărțit celor săraci; au ales colaboratori zeloși și capabili pentru a putea lăsa în locurile evanghelizate bărbați pe care puteau conta (cf. Rom 16). Este uimitor cum niște oameni simpli din Galileea, disprețuiți până și de iudei, coreligionarii lor, ar fi putut să aibă atâta cunoștință despre lumea romană, atâta practică de viață, atâta intuiție în facilitarea cuceririlor lor evanghelice și geografice și atâtea inițiative în a le păstra. Păreau exploratori și cuceritori înnăscuți, bărbați încercați de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și le luau anulau puterea de a moșteni și de a avea cimitire, le interziceau să se înroleze, îi îndepărtau din armată și îi degradau pe toți ofițerii manihei. Aceste legi i-au lovit pe manihei, montaniști și priscilieni, pe iudei și samariteni, oprindu-le înrolarea și cariera militară în armata imperială. 5. Reacția punitivă a Imperiului roman În aceste condiții, îndeplinirea diferitelor sarcini încredințate soldaților creștini de către Biserica antică comporta anumite pericole și chiar condamnarea la moarte a celui prins
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștine asupra izbucnirii unei persecuții, ale cărei semne prevestitoare le simțea deja, Apostolul nu voia ca unii creștinii datorită nervozităților și nestăpânirilor lor să fi agravat mai mult situația prezentă, destul de încordată, și nici să nu se lase influențați de iudeii, care nu trecuseră încă la creștinism și unelteau continuu împotriva Romei, ba chiar refuzau să plătească tributurile cuvenite (cf. Fap 2, 37). În această situație, atât Petru cât și Paul nu-și ascund preocuparea, nu atât de noua politică instaurată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obiectiv. Nero a primit primele informații despre creștinism, alături de cele despre ebraism, din partea soției sale Sabina Popeea, cunoscută la rândul ei pentru simpatiile sale față de religia lui Moise. Ulterior, participând la primul proces referitor la conflictul iscat în Iudeea, între iudei și creștini, Nero află personal din gura lui Paul și a creștinilor, care formau biserica sau comunitatea din casa Cezarului, noi informații despre creștinism. Este imposibil ca, după proces, să nu se fi informat direct sau prin organele de poliție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar de practici iudaice deopotrivă cu cei dintâi și cei din urmă. O anumită lumină în această situație încâlcită ne oferă Suetonius, care vedea în Clement un om de inerție, religie nedemnă, contemptissimae inertiae. Din acest apelativ putem deduce apartenența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legate totdeauna de subiecte de altă natură. În episodul celebru al senat-consultului De Bacchanalibus (186 a.Chr.) au fost lovite mai mult imoralitățile de cult, decât noile doctrine, astfel: 1) împăratul Claudiu (41-54) în anul 42, i-a expulzat pe iudeii din Roma, considerați tumultuantes datorită luptelor interne din cadrul comunității ebraice, ce perturbau liniștea publică; 2) împăratul Tiberiu (14-37) s-a dezlănțuit împotriva matematicilor, caldeenilor și a altora în 34 p.Chr., acuzați de șireată impostură și îndârjită convingere, trimițându-i
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alte cauze de acest fel. Dimpotrivă, se plângea că după libertatea de cult obținută de Constantin, creștinii i-ar fi persecutat pe păgâni: Despre sfințenie nu știți dacă El (Isus Cristos) i-a creat numele. Emulați de mâniile și ferocitatea iudeilor, răsturnați temple și altare, îi ucideți nu doar pe aceia dintre noi care rămân fideli cultului părinților, ci și pe aceia care, deși profesează erorile voastre, sunt numiți eretici, pentru că nu plâng mortul (Isus Cristos) în aceiași manieră ca și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]