2,793 matches
-
acțiuni programatice în viitor, urmașii „tătucului popoarelor” au fost nevoiți să recunoască insuccesul campaniei antiiugoslave. Cu cât devenea mai zgomotoasă isteria antiiugoslavă în afara țării, cu atât mai mare sprijin primea regimul lui Tito în interior, deoarece relațiile încordate dintre naționalitățile iugoslave treceau pe al doilea plan. Moscova a început, într-o măsură mai mare sau mai mică, să conștientizeze acest lucru. Foarte convingătoare este recunoașterea deschisă a ministrului de Externe V.M. Molotov, făcută la plenara CC al PCUS din iulie 1953
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
NATO, urmărind doar securitatea țării prin intrarea în pactul regional balcanic asociat cu NATO, alături de Grecia și Turcia. Totuși, prin Molotov (cel mai dur ortodox din conducerea sovietică, predispus mai puțin decât alții la depășirea moștenirii staliniste, inclusiv în problema iugoslavă) a fost anunțată disponibilitatea reală a Kremlinului pentru un anumit compromis. Regimul lui Tito continua să fie privit ca ostil Uniunii Sovietice, dar în scopul întării influenței Moscovei în Europa de Sud-Est și al reducerii tensiunilor la granițe erau necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Tito continua să fie privit ca ostil Uniunii Sovietice, dar în scopul întării influenței Moscovei în Europa de Sud-Est și al reducerii tensiunilor la granițe erau necesare concesii. în stabilirea priorităților politicii externe a URSS într-o nouă etapă, problema iugoslavă este considerată una dintre cele mai importante. Prin pasul de întâmpinare făcut de conducerea iugoslavă, interesată de activizarea relațiilor economice cu URSS și contând pe un oarecare sprijin al Moscovei în reglarea problemei Triestului, scopul normalizării relațiilor bilaterale a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în Europa de Sud-Est și al reducerii tensiunilor la granițe erau necesare concesii. în stabilirea priorităților politicii externe a URSS într-o nouă etapă, problema iugoslavă este considerată una dintre cele mai importante. Prin pasul de întâmpinare făcut de conducerea iugoslavă, interesată de activizarea relațiilor economice cu URSS și contând pe un oarecare sprijin al Moscovei în reglarea problemei Triestului, scopul normalizării relațiilor bilaterale a fost stins. La 31 iulie 1953 ambasadorul URSS, V.A. Valikov, i-a înmânat președintelui Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Tito s-a arătat interesat de propunerea făcută, subliniind totodată hotărârea Iugoslaviei de a nu ceda din independența politicii sale externe. în toamna anului 1954, propaganda antiiugoslavă practic dispare din presa sovietică, sunt dizolvate organizațiile ostile lui Tito ale comuniștilor iugoslavi, aflați de partea Kominformului și care și-au găsit refugiul în URSS; au început să fie scoase din circulație cărțile și broșurile care conțineau atacuri împotriva „politicii de normalizare a relațiilor dintre URSS și Iugoslavia”. Pravda din 20 octombrie, folosindu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țări. Despre disponibilitatea URSS de a se apropia de Iugoslavia s-a vorbit și în ședința festivă din 6 noiembrie, cu ocazia împlinirii a 37 de ani de la Revoluția din Octombrie. La 28 noiembrie reprezentanții conducerii sovietice au vizitat ambasada iugoslavă din Moscova cu ocazia zilei independenței RFPI. în ziua de 20 decembrie au început tratativele privind relațiile comerciale, încheiate în ianuarie 1955 cu semnarea acordului privind schimburile comerciale pe anul 1955. Astfel, în anul 1955 scopurile trasate în 1953 au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din grupul țărilor care construiesc socialismul, el se împotrivea consecvent colaborării pe linie de partid și planurilor de atragere a Iugoslaviei în blocul sovietic. La aceasta trebuie adăugat că apropierea de regimul lui Tito nicidecum nu înlătura posibilitatea utilizării problemei iugoslave în lupta politică internă, adesea subterană, luptă brusc intensificată pe culoarele Kremlinului în primii ani după moartea lui Stalin. Cartea iugoslavă se juca pragmatic, în funcție de anumite interese de conjunctură. Astfel, când l-au înlăturat în 1953 pe L. Beria, el
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în blocul sovietic. La aceasta trebuie adăugat că apropierea de regimul lui Tito nicidecum nu înlătura posibilitatea utilizării problemei iugoslave în lupta politică internă, adesea subterană, luptă brusc intensificată pe culoarele Kremlinului în primii ani după moartea lui Stalin. Cartea iugoslavă se juca pragmatic, în funcție de anumite interese de conjunctură. Astfel, când l-au înlăturat în 1953 pe L. Beria, el era învinuit anume de încercarea de a face (ocolind CC) legături separate cu „dușmanii URSS”, Tito și Rankovici. Doi ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
umerii lui L. Beria și ai colegului său maghiar Gabor Peter, arestat încă în ianuarie 1953. Recunoașterea nevinovăției lui Rajk și a comuniștilor judecați împreună cu el n-a avut însă loc. Deși Rakosi a încercat să-i convingă pe liderii iugoslavi că din partea ungară totul va fi făcut pentru restabilirea relațiilor amicale, la Belgrad cuvântarea lui a fost întâmpinată cu scepticism. Iugoslavii așteptau de la Rakosi nu numai o clarificare în aprecierea „cazului Rajk”, dar și reabilitarea celor câteva sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
totul va fi făcut pentru restabilirea relațiilor amicale, la Belgrad cuvântarea lui a fost întâmpinată cu scepticism. Iugoslavii așteptau de la Rakosi nu numai o clarificare în aprecierea „cazului Rajk”, dar și reabilitarea celor câteva sute de oameni (atât reprezentanții minorității iugoslave din Ungaria, cât și cetățeni ai Iugoslaviei), care au fost judecați prin acuzații false de spionaj în folosul Iugoslaviei. Ca răspuns la aceste așteptări, Rakosi, în noiembrie 1955, în cuvântarea sa de la plenara CC al PMU a atins din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
partid. Liderii sovietici pe care „cazul Rajk” nu i-a atins în mod direct ca pe Rakosi vorbeau, în acel timp, mai deschis în fața unui auditoriu mai restrâns despre faptul că acest caz a fost fabricat cu scopul discreditării conducerii iugoslave. în acest sens caracteristică este cuvântarea lui N.S. Hrușciov la plenara CC al PCUS din iulie 1955. Un pas real în întâmpinarea solicitărilor iugoslave a fost făcut de partea ungară în reabilitarea celor condamnați. Majoritatea au fost eliberați la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unui auditoriu mai restrâns despre faptul că acest caz a fost fabricat cu scopul discreditării conducerii iugoslave. în acest sens caracteristică este cuvântarea lui N.S. Hrușciov la plenara CC al PCUS din iulie 1955. Un pas real în întâmpinarea solicitărilor iugoslave a fost făcut de partea ungară în reabilitarea celor condamnați. Majoritatea au fost eliberați la sfârșitul anului 1955 - începutul anului 1956, iar celor care doreau li s-a acordat dreptul să emigreze în Iugoslavia. Această măsură (ca și scoaterea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în temnițele ungare încă mai erau închiși circa 200-300 de oameni judecați anterior pentru simpatia lor față de Iugoslavia. Diplomații maghiari, în discuțiile cu colegii sovietici, atrăgeau la rândul lor atenția asupra faptului că nerezolvarea problemei referitoare la Rajk a dat iugoslavilor prilejul să refuze schimbul delegațiilor parlamentare cu Ungaria și ridicarea misiunilor la rang de ambasade. Cum reiese din documente, MAE sovietic considera lipsită de sens cererea iugoslavă de reabilitare deplină a lui Rajk. Așadar, autorii notei din 8 februarie 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rândul lor atenția asupra faptului că nerezolvarea problemei referitoare la Rajk a dat iugoslavilor prilejul să refuze schimbul delegațiilor parlamentare cu Ungaria și ridicarea misiunilor la rang de ambasade. Cum reiese din documente, MAE sovietic considera lipsită de sens cererea iugoslavă de reabilitare deplină a lui Rajk. Așadar, autorii notei din 8 februarie 1956 considerau că problema cazului lui Rajk a fost hotărâtă o dată cu discursul lui Rakosi de la Csepel, din 8 august. Totuși, cei care au alcătuit nota nu puteau să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
părerea oficială a Belgradului, „problema pretențiilor financiare față de Ungaria nu este numai o problemă economică - e și o problemă politică în același timp”. în 1941, a spus el, Ungaria împreună cu Germania au invadat Iugoslavia și armata maghiară a ocupat teritoriul iugoslav, iar după 1948, mai ales în Ungaria, propaganda antiiugoslavă a atins punctul culminant. Conform acestora, a spus el, „ar fi imposibil de explicat poporului iugoslav renunțarea la cea mai mare parte din pretențiile față de Ungaria”. Deși printre primele cerințe, suma
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a spus el, Ungaria împreună cu Germania au invadat Iugoslavia și armata maghiară a ocupat teritoriul iugoslav, iar după 1948, mai ales în Ungaria, propaganda antiiugoslavă a atins punctul culminant. Conform acestora, a spus el, „ar fi imposibil de explicat poporului iugoslav renunțarea la cea mai mare parte din pretențiile față de Ungaria”. Deși printre primele cerințe, suma de 523 milioane de dolari a fost cu timpul micșorată de către Iugoslavia până la 200 milioane de dolari, apoi până la 150 milioane; totuși Ungaria a considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apoi până la 150 milioane; totuși Ungaria a considerat și această sumă exagerată, negocierile blocându-se și relațiile înrăutățindu-se într-atât încât Belgradul, la sfârșitul anului 1955, a luat în considerare varianta retragerii celei mai mari părți a corpului diplomatic iugoslav de la Budapesta. Problema a fost rezolvată abia la 29 mai 1956, o dată cu semnarea acordului prin care Ungaria se angaja ca în decurs de cinci ani să plătească Iugoslaviei datoriile în valoare de 85 milioane de dolari SUA. La semnarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
despre lipsa condițiilor necesare pentru educarea copiilor în limba sârbo-croată. în februarie 1956, MAE al RPU, pentru prima oară după 1948, i-a permis trimisului Iugoslaviei, D. Soldatici, și subalternilor săi să viziteze regiunea în care trăiau compact minoritățile naționale iugoslave din Ungaria. Interesul față de această călătorie a fost atât de mare la Belgrad, încât ziarul central Borba din 15 februarie a scris despre vizită pe prima pagină. Diplomatul iugoslav A. Radenovici îi povestea colegului sovietic V. Kazimirov despre impresiile negative
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
subalternilor săi să viziteze regiunea în care trăiau compact minoritățile naționale iugoslave din Ungaria. Interesul față de această călătorie a fost atât de mare la Belgrad, încât ziarul central Borba din 15 februarie a scris despre vizită pe prima pagină. Diplomatul iugoslav A. Radenovici îi povestea colegului sovietic V. Kazimirov despre impresiile negative pe care i le-a produs vizita din sudul Ungariei. El spunea, de exemplu, că în orașul ungar Mohacs, unde locuiau 6-8 mii de slavi sudici, „nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
școli erau și pe vremea lui Horthy și chiar în timpul războiului. Astăzi există numai o sală de lectură care, printre altele, e condusă de un director ungur. Radenovici consideră că puterea de la Budapesta promovează o politică de «maghiarizare» a minorităților iugoslave. La Mohacs au rămas numai câteva sute de persoane de proveniență iugoslavă care vorbesc corect limba maternă, pe unii îi mai înțelegi când vorbesc în sârbă, iar mulți nu cunosc deloc limba maternă. Radenovici a spus că, din câte știa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
există numai o sală de lectură care, printre altele, e condusă de un director ungur. Radenovici consideră că puterea de la Budapesta promovează o politică de «maghiarizare» a minorităților iugoslave. La Mohacs au rămas numai câteva sute de persoane de proveniență iugoslavă care vorbesc corect limba maternă, pe unii îi mai înțelegi când vorbesc în sârbă, iar mulți nu cunosc deloc limba maternă. Radenovici a spus că, din câte știa el, situația celorlalte minorități naționale din Ungaria nu-i mai strălucită, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai strălucită, dar nici o altă minoritate națională nu-i într-o asemenea situație jenantă ca cea iugoslavă (mai ales după 1948), în afară de, poate, cea germană”. în ultimul timp, continua Radenovici, „situația s-a schimbat doar prin faptul că reprezentanții minorităților iugoslave au devenit mai curajoși, pun mai deschis problemele corespunzătoare, dar practic s-a făcut foarte puțin”. în alt document se vorbea despre faptul că în satele cu populație mixtă, ungară și sârbă, de lângă Szeged, există relații anormale, apare neîncrederea reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precedenți, iugoslavii duceau o viață retrasă, nu participau la sărbătorile ungurești ș.a.m.d.. Ambasada URSS recunoștea atunci ca parțial întemeiate pretențiile Iugoslaviei. „Cu toate îngrijorările uneori neîntemeiate ale lui Radenovici, unele afirmații ale lui referitoare la situația minorităților naționale iugoslave din Ungaria corespundeau, într-o anumită măsură, realității”, astfel rezuma stagiarul ambasadei URSS, V. Kazimirov, concluziile convorbirii sale cu diplomatul iugoslav. Pentru a veni în întâmpinarea dorințelor Belgradului, la Budapesta au fost întreprinși pași concreți pentru activizarea vieții culturale a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pretențiile Iugoslaviei. „Cu toate îngrijorările uneori neîntemeiate ale lui Radenovici, unele afirmații ale lui referitoare la situația minorităților naționale iugoslave din Ungaria corespundeau, într-o anumită măsură, realității”, astfel rezuma stagiarul ambasadei URSS, V. Kazimirov, concluziile convorbirii sale cu diplomatul iugoslav. Pentru a veni în întâmpinarea dorințelor Belgradului, la Budapesta au fost întreprinși pași concreți pentru activizarea vieții culturale a minorităților iugoslave. Cum se menționa în nota ambasadei URSS din 23 august 1956, “în regiunile populate de minorități au început să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ungaria corespundeau, într-o anumită măsură, realității”, astfel rezuma stagiarul ambasadei URSS, V. Kazimirov, concluziile convorbirii sale cu diplomatul iugoslav. Pentru a veni în întâmpinarea dorințelor Belgradului, la Budapesta au fost întreprinși pași concreți pentru activizarea vieții culturale a minorităților iugoslave. Cum se menționa în nota ambasadei URSS din 23 august 1956, “în regiunile populate de minorități au început să fie organizate «săptămâni naționale» cu vaste programe culturale. Asemenea săptămâni au avut loc în regiunile Barania, Samodi și în alte locuri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]