2,406 matches
-
cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa din lacuri izbește/ în maluri rotunde// În aer un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc foarte clar faptul că pentru Ștefan Amariței poezia nu este o simplă înșiruire de desene după natură (fie ele și transfigurate în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
versurile citate mai sus, ca și din toată puzderia de secvențe de gen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului, lui Șerban Axinte îi repugnă nu atât accentuarea carențelor de sensibilitate, cât contabilizarea disperată a surplusurilor de afectivitate, cu iz psihanalitic într-un text intitulat semnificativ a day after black wednesday, apare sugestia unei posibile interpretări freudiene a "angoaselor din acelea care te îngheață cu totul/ și fac din tine un mort/ într-o carcasă/ de bărbat tânăr și frumos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea dimensiunilor firești ale obiectelor și ființelor din raza sa vizuală. "Acolo unde alți poeți ai generației lui comprimă simbolic și esențializează metaforic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
critice establishmentul literar al epocii ei au trimis, din paginile publicației, săgeți veninoase împotriva poetului din Alexandria. În numărul din noiembrie decembrie 1931 prietenul lui Quasimodo și directorul revistei, Angelo Barile, publică în rubrică Rezonante o critică la adresa lui Ungaretti, cu iz de schița umoristica, ce avea să ridice mari valuri de nemulțumire. Iată un fragment ce evidențiază modul în care revista pro-quasimodiană privea poezia acelor vremuri: Iată că Ungaretti publică într-un ziar ultima ediție a unei poezii proprii și o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se ferească de strofe care ar putea stârni dubii privind originalitatea: Poeziile tale din Italia ('Italia letteraria', ÎI, 28 decembrie 1930: Toamnă, Nopții, Odihnă ierbii) aveau ceva ungarettian, lucru care a fost destul de observat. Fără ca un singur cuvânt să aibă iz de imitație, era ceva care amintea de cele mai bune pagini din Portul înmormântat; o profundă afinitate de poziție. (...) Soluțiile? Niciuna: scrie așa cum simți, dar nu publică în reviste decât lucruri foarte personale. Probabil că într-un volum unele impresii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
exas perați, la pian, partituri grotești, pentru a-și scoate soțiile din blazare și a-și recupera, ultimativ, identitățile descom puse. Naratorul din "The Fourth Alarm"/"A patra alarmă" (1971) și soția sa, Bertha, iau parte la experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că fiorul orgiastic îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă tipică de suburbie -, din "The Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea ei. Axioma extremelor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vieții lui Chinaski, surprinzînd copilărila marcată de brutalități (în special, din partea tatălui) și adolescența sa însingurată și tristă. Marginalizat de familie (tatăl se întreabă mereu cum poate avea un fiu așa de "nevolnic", iar mama suferă de o pasivitate cu iz nevrotic în fața soțului), de sistem (copilul se confruntă adesea cu colegii hărțuitori) și de aspectul fizic (Henry are, ca adolescent, o acnee/furunculoză handicapantă care îl și scoate, la propriu, din circuitul social: urmează un tratament agresiv în spital, lipsind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Wilt), Henry Wilt, profesor de Studii Liberale la un colegiu tehnic (un fel de școală profesională), prizonier într-un mariaj monoton și blocat în poziția de asistent de rangul doi, se consideră un ratat irecuperabil, dezvoltînd sumbre reverii diurne, cu iz freudian. Visează să-și ucidă soția casnică, supraponderală și mereu nemulțumită și își urăște pînă la disperare studenții rudimentari. În sfîrșit, în urma unui lanț de evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde nu dorise să participe, dar a cedat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de a intui situații complexe, prin simpla sesizare a codurilor lor exterioare. Pornind de la informații sumare, Ushikawa (Exegetul prin excelență, în ecuația metaforică a textului) deslușește straniile ambiguități generate de "poarta dintre lumi", scoțînd la lumină relația sentimentală cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ. 1Q84 poate fi, de aceea, caracterizat, în ansamblul său, drept "literatură despre Literatură". E o investigație postmodernă, hipnotizantă, a circuitelor fenomenologice din actul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică ce o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Desigur că răspunsul este contrar crezămintelor, aceste scrieri, cu iz subversiv, sau chiar disident, distingându-se, tocmai printr-o retorică aparte. "În 1985, o suită de poeme ale ei (Ana Blandiana n. n.), încărcate cu dinamită politică, apărute în revista "Amfiteatru", alertează autoritățile. Iar, în 1988, după ce publică volumul de versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Identificarea cu ceilalți, care se regăsește în majoritatea poemelor acestui prim volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Elitismul modernist este înlocuit de populismul postmodern, în care cuvintele desemnează realități obișnuite, care, însă, redate fragmental sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de strigăt de ajutor, de salvare. Disperarea, subliniată alegoric printr-o varietate lexicală, cu predominarea substantivelor, transpare și din coliziunea pe care structurile nominale o realizează, alăturându-se. Dinamismul substantivelor, care nu devin neapărat metafore
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
populismul postmodern, în care cuvintele desemnează realități obișnuite, care, însă, redate fragmental sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de strigăt de ajutor, de salvare. Disperarea, subliniată alegoric printr-o varietate lexicală, cu predominarea substantivelor, transpare și din coliziunea pe care structurile nominale o realizează, alăturându-se. Dinamismul substantivelor, care nu devin neapărat metafore, conduce, totuși, către crearea de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare sau, un muzeu al ideologiei comuniste. Dincolo de suprafața textului, metafora cu iz subversiv funcționează duplicitar, dedublându-se și restrângându-se continuu, realizând o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual are datoria să se implice în felul lui, fiecare în felul său.", afirma Octavian Paler, într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rață... ciulama de găină cu mămăliguță și felul al treilea: câte un purceluș pe varză și câte o sticlă de vin de fiecare căciulă" (1964: 37-67) neapărat însoțite de plăcinte, o paletă largă dulcețuri, sarailii, șerbeturi și alte delicatese cu iz oriental. Dacă la toate acestea mai adăugăm și o pantagruelică sete de vin și iubire de arginți, atunci avem în sinteză imaginea burlescă a unei comunități monastice aproape de modelul rabelaisian. În acord cu legile spirituale ale vechilului Răsărit, pofta pântecului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mult a trăit Moldova decât în cele cinci sute de ani istorici de la descălecarea lui Dragoș până în zilele părinților noștri". Dacă aceștia din urmă trăiseră netulburați de "întâmplările lumei" sau de "vălmășagul veacului", rămânând cufundați într-o deplorabilă letargie de iz oriental, cu ochii și gândurile "învârtite la Răsărit", generația lui, reprezentată de Kogălniceanu, Alecsandri, Negri, Sion, Ralet, Cuza ș.a., crescută și educată "în larma ideilor nouă", avea privirile "țintite spre Apus", semnificând, în aceeași evaluare, o "deosebire de la cer la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fondat pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric determinate, ci o modalitate ciudată, perversă, de dominare prin ceea ce se numește "iradiere culturală". Or, așa cum am văzut deja, există mii de nuanțe diferite de cele cu iz colonial în alegerea (voluntară sau impusă) a limbii franceze de către scriitorii străini, inclusiv în vechile colonii, unde noile generații nu nutresc aceleași ranchiuni, cu atît mai mult în țările care nu au privit niciodată franceza ca pe un instrument al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că a plîns trei zile, că el a fost un "prostănac" fiindcă a crescut fără să-și respecte tatăl, și că ar trebui să se întoarcă spre Iisus... Amprenta copilăriei se vede limpede în cadrul ales pentru desfășurarea acestui roman cu iz îndepărtat de Robinson și de Împăratul muștelor: o insulă sălbatică, în sudul Alaskăi, accesibilă doar vapoarelor și hidroavioanelor, în întregime acoperită de păduri umide și de munți abrupți. E lumea în care Jim, un cuadragenar debusolat de succesiunea de eșecuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pays este un roman de inițiere și formare, o carte scurtă, densă, lucidă, plină de o energie subterană, ce irigă intens frazele precise, sculptate în filigran, cu o finețe lingvistică aparte, în care fiecare cuvînt e cîntărit, dorit, parfumat cu iz de lume pierdută. Căci ne aflăm într-un univers pe ducă, unde un mod de viață, cel a țără nimii autentice, se stinge, distrus de exodul rural, golit de substanță vitală, chircit în nostalgii păguboase. Un ținut în care nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țărănească în cel mai pur sens al cuvîntului, axată pe o cu totul altă măsură a timpului, pe alte lumini, alte culori, alte mirosuri, dar toate armonizate cu muzica ei interioară. Își respiră orașul iubit, a doua ei piele, amușină izul familiar pe care nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adînc într-o țară în plină transformare, pe care o cunoaște bine și de care e foarte atașat. Iată-l deci, în 2013, consacrat de un alt mare premiu, acordat, îndeobște, unor texte ce răspund unor înalte exigențe stilistice, cu iz de clasicism bine temperat. De altfel, declarațiile proaspătului laureat întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Constantin Abăluță 1 Mănînci cu degetele din bolul de lemn și privești zorii cum intră în chilia ta izul de sulf al zilei de ieri a rămas în prosopul de trei ori spălat te vei obișnui să arunci priviri pe fereastra care dă spre grădina cu petunii violete și să constați că trăiești ca un pește pe stîncă din
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
spus, dacă nu avem puterea sfinților mergători prin lume, putem fi asemenea lor, că doar prețuirea stă la Îndemâna oricui, mai ales atunci când nu suntem plesniți de cine mai știe ce tip de mitocănie (la noi un fel de patologie cu iz național, dacă ne gândim la versiunea cu capra vecinului căreia i s-a dat, spre Îndestulare, frunza și falusul carpatin (simboluri, spre cunoașterea noastră În lume). Nu de alta, dar cică am fi popor potent, chiar și numai cu verdețuri
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
chiar dacă, de exemplu, postmodernismul Îți dă voie (ce-i drept, doar cu partea aceea a lui de trei parale, adică cu aia ce stă sub sintagma „cine a pus căcat pe clanță?”. Să mai spun că sub umbrela expresiei și izul emanat, stă rangul de mare creator? Nu, o las pentru altă dată! Ori aici e aici! În chestiunea cu prețuirea, stă, un fel de premergere, povestea cu Înțelegerea, concept complicat și nu la Îndemâna oricui bălmăjește sub starea halucinant acusticovizuală, urmare
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]