2,723 matches
-
biet alb lipsit de apărare“ ; și mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală să le; jignesc și pe fete cu ocazia asta deși mă simpatizau „sigur“ am spus „vă convine fiindcă sunt ultimul alb“ îi jigneam pe toți cei peste patruzeci PH D conservatori honoris causa; ai muzeelor ingineri elecrici astrologi spe; cialiști în ști; ințe spațiale atlantologi co; lecționari de o biecte precolumbiene generali de brigadă oceanografi is; torici cartografi spe; cialiști ai războiului psihologic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rapsihici biblioteci ale congresului și ale universităților birouri culturale arhive librării educatori foști piloți so cietăți pentru investigarea inexplicabilului matematicieni mitologi filologi colonei în retragere și alții care; parti cipaseră prin sugestii directive și corecturi la starea mea actuală îi jignea din p d v cultural ca și pe fete care se; simțeau jignite din p d v național sexual dar protestau slab fiindcă mă simpatizau și; nu voiau să mă întrerupă deși li se înroșiseră pulpele de 102 indignare pe când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
piloți so cietăți pentru investigarea inexplicabilului matematicieni mitologi filologi colonei în retragere și alții care; parti cipaseră prin sugestii directive și corecturi la starea mea actuală îi jignea din p d v cultural ca și pe fete care se; simțeau jignite din p d v național sexual dar protestau slab fiindcă mă simpatizau și; nu voiau să mă întrerupă deși li se înroșiseră pulpele de 102 indignare pe când; eu recitam de unul singur strigam Isis stă tea lângă mine nu mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre dormitoarele de la etaj. Îmi venise în minte, nu știu de ce, fata aceea uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era rușine de mine, mai bine aș fi întins mâna și aș fi mângâiat-o un pic pe păr, era drăguță, n am mai văzut-o de atunci. Mă purtasem ca un puști nenorocit, și așa mai departe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceea își gândea cuvintele ei și le rostea pe ale celorlalți, ca unii oameni maturi siliți să gândească în limba lor și să vorbească în alta... Pe atunci, Zenobia era foarte mică. și acum e foarte mică. Poate că am jignit-o lăsând-o atâta vreme singură și o să amuțească iar... Ce-o fi făcând acum ? Poate că doarme sau poate că îmi vorbește în limba ei gândită și eu n-o mai aud. Sau poate și-a dat seama că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de argint, nu-mi mai luam ochii de pe el. Avea și păduchi...“ „Avea“, a convenit doamna Gerda, „cum să nu aibă ? Eha bolnavă, nu se putea pieptăna...“. Glasul îi tremura ușor, între jenă și duioșie. Mi se părea că o jignisem. „Dumneavoastră sunteți o femeie cultă“, am continuat eu, „și nu se poate să nu știți că până și în vechea Eladă existau cazuri asemănătoare. Câțiva filozofi, altminteri destul de curați, au pierit chiar, uciși de boala numită a păduchilor. Umblau pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
contează“, am spus. „Fiecare ținut și fiecare familie își are păduchii săi...“ * Matusalem, decanul de vârstă al peștilor de acvariu din Europa, a încetat din viață, la Berlin, în vârstă de 55 de ani. 21. Începusem să regret că o jignisem. „Poate am greșit, doamnă Gerda“, am spus, „dar de ce mă siliți să evoc ? știți bine că nu pot să sufăr asta...“. „Nu-i nimic“, mi-a răspuns ea, „pe dumneata nu mă supăh niciodată, fiindcă ești ca un copil“. (Părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
el, poate mă înșelasem, dar prea semăna, așa că m-am decis să-l numesc mai departe așa. Domnul Sima s-a așezat pe o scândură, avea o gură foarte mică, un fel de guriță, și zâmbea cu ea, mă simțeam jignit : îmi părea bine că l revăd, dar de ce mă înșelase, atunci, cu lacrimile lui înghețate ? „Astă-iarnă plângeai, domnule Sima, ziceai că mori, țineai să mă convingi...“ „Stai să vezi“, mi-a răspuns el, „e clar că mă confunzi...“. „Mai bine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a lămâiță. O să-l ia pe următorul. Dar, se vede că asta era marțea neagră de care vorbeau babele. Fiindcă, după ce în loc să se joace lângă foc, era trimis la treabă în frig, după ce în loc să se lase în brațele dragostei, fusese jignit de o fată proastă și mică, deși lungană, a văzut că în stație, lângă el, își face apariția singurul om pe care nu-l putea suferi, de care îi era teamă și mai ales scârbă. Un borfaș care, de câte ori dădea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să rezolve afacerea. Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pretindeți aristocrat, însă nu păreți nici din centru, nici din străinătate, nici din țară, nici de la țară, nu păreți de nicăieri. Am spus liniștit: Cred că ai dreptate, nu sunt de nicăieri, dar el s-a temut că m-a jignit și a crezut că fac poezie. Și-atunci, într-un acces nestăpânit pe care s-ar putea să-l regret, i-am povestit tot, cu mai multe detalii decât doctorului, faptul că mi se pare sau cred că vin din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max, iar pe el se făcuse că nu-l cunoștea? Sigur pentru că Max îl jignise cu martori sau pentru că ei doi aveau un secret. Chestiunea deveni însă mai complicată a doua zi, către prânz, când doi polițiști se opriră în fața casei. — Știm că ascunzi un suspect arab, îi spuseseră lui Godun, care venise să le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba de gheyrat, fiindcă Ahmadin îi jignise nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor“ se simțea protejat de imamul ascuns: „În 2005, la consiliul din New York, m-a înconjurat o aură verde și, când am vorbit cu mai- marii planetei, toți m-au ascultat și nici n-au
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lucrurile materiale sau de anumite persoane și pierderea sau incapacitatea de a le obține; orgoliul și nesatisfacerea lui de către cei din jur atunci când aștepți să fii lăudat, admirat, “ridicat în slăvi”; neiertarea, dorința de răzbunare pe cei care ne-au jignit, rănit toate duc la starea de tristețe. Pentru a scăpa de acest sentiment trebuie întâi să-i conștientizezi cauza, să vezi de unde a venit și apoi să fii atent la gândurile tale, deoarece precum am mai spus gândurile determină anumite
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de acord că te-ai purtat foarte frumos. ― Nu-i adevărat, replică senin Dascălu, nu m-am purtat frumos. ― Direcției așa i s-a părut. Oricum, nu strica să mai ai puțină răbdare. ― Mă plictisea! Și, în afară de asta, mă simțeam jignit... M-au jignit până în adâncul sufletului! ― Cum așa? ― Voiau să mă trimită la ospiciu! Nu și nu, că-s nebun! Or, eu nu sânt nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul meu? ― Știu eu?! Cred că mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te-ai purtat foarte frumos. ― Nu-i adevărat, replică senin Dascălu, nu m-am purtat frumos. ― Direcției așa i s-a părut. Oricum, nu strica să mai ai puțină răbdare. ― Mă plictisea! Și, în afară de asta, mă simțeam jignit... M-au jignit până în adâncul sufletului! ― Cum așa? ― Voiau să mă trimită la ospiciu! Nu și nu, că-s nebun! Or, eu nu sânt nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul meu? ― Știu eu?! Cred că mai degrabă reclamam situația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Așa, draga mea, doar știi că-ți stă bine când plângi. Ești singura femeie bătrână din câte cunoști care-și poate permite să plângă fără ca asta s-o urâțească. Acum se va simți prost, va avea impresia că te-a jignit. Un punct câștigat pentru tine..." Maiorul își întoarse privirea jenat. ― Dumnezeule! E de ajuns să fi romanțat puțin... ― Nu cred, domnule maior. La vârsta mea știu ce înseamnă un cuplu fericit. "Eschiva clasică a bătrânilor, reflectă Cristescu. Cum se simt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea știu ce înseamnă un cuplu fericit. "Eschiva clasică a bătrânilor, reflectă Cristescu. Cum se simt în încurcătură, fac aluzie la vârstă. Se uită la Melania Lupii: Oare se simte în încurcătură?" Femeia se chircise. Își pierduse sprinteneala și părea jignită până în adâncul sufletului. Îl impresionă trupul cu umerii înguști, brațele subțiri lipsite de putere. Părea neajutorată, vulnerabilă, o fetiță colilie și cu riduri care n-a învățat încă să-și poarte de grijă. Pe comodă era așezată o păpușă veche
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
există vreuna, desigur, dar mie nu-mi trece prin minte. Și firește, toate acestea se îndreaptă împotriva mea, a lui Doru, a domnului Popa. Ne suspectați fără... Își înghiți lacrimile: Fără ca eu... Vreau să spun că lucrul acesta nu mă jignește. Știu că așa trebuie. Vă rog însă să mă credeți. Sânt o femeie în vârstă. Mă aflu... mă aflu mai aproape de mormânt decât aș fi dispusă s-o recunosc. Poate la câțiva pași... Vă dau cuvântul meu de onoare că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost indiferenți. N-am nici o vină că au murit. ― Cineva mai bănuitor ar putea raționa altfel. ― Cum? ― Mi-ați arătat agenda încercînd să mă convingeți că vă notați fiecare pas. ― Exact. ― Dar dacă ați omis conștient câte ceva? ― Mă jigniți! Mă jigniți profund! ― Dacă nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar! Aveți cuvântul... Cristescu șopti cu ochii pierduți în gol. ― Inutil! Sânt convins că ați scris adevărul. Din punct de vedere al complexului psihic, sînteți un om în stare de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
devenit de-a dreptul insuportabil. Și-ți interzic să discuți cu el despre suverana ta. Prințul se înclină. ― Ascult de poruncile Maiestății Voastre. Se întoarse către noul venit: Pe aici, domnule Gonish. Innelda se întrebase dacă ar fi putut fi jignită și mai rău ― și iată ca se putea. După o clipă rămase singură în lumea ei zdruncinată. Trecură minute nesfîrșite pînă să-și dea seama că cel puțin somnul putea fi blînd cu ea. șaisprezece Încăperea în care se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. Înțeleg foarte bine asta. Îi reproșez tatei numai faptul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]