19,358 matches
-
timp, am să mă uit indiferent în urmă, căutând să-mi amintesc ce fac acum. Nu o să-mi aduc aminte... nu-mi mai aduc aminte, amice Gustav, de mingea de ping-pong care eram, aruncată în bazinul de păcură de un jucător neatent, nu mai țin minte cine contra cui mă lovea cu paleta, mi-aduc aminte fluidul în care zăceam așteptând mâna salvatoare. M-am trezit după alt maldăr de timp, uitând și de întrebări, și de mine însumi. Bazinul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care încep să-și înghesuie adversarii în propria jumătate de teren, să-i sufoce într-un pressing ucigător
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pot fi de acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-și limpezeacă gîndurile. Intrase în horă și era hotărîtă să joace pînă la capăt. Părințelul făcu ochii mari, își știa și el rolul pe de rost, avea răspunsurile pregătite, era ca într-un joc de pocker în care fiecare jucător știe cărțile adversarului cu care a rămas să pluseze în ultima rundă. Oare cît de departe e dispus să meargă, se întrebase, cît îl va lăsa inima să piardă? Se sperie din nou de cîte calcule are de făcut, o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a cerut părerea în legătură cu incredibilul său succes, el ar fi replicat: "Că nu am dormit deloc toată noaptea, știe toată lumea care m-a urmărit. Ceea ce nu se știe este faptul că m-am pregătit zece ani pentru această noapte". Mingea jucătorului profesionist de golf Bernhard Langer a ajuns, în urma unei lovituri puternice, într-un copac. Nu a căzut, ci a rămas fixată între crengile copacului. Jocul părea pierdut. Langer s-a urcat în copac, s-a așezat pe creanga respectivă și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
bază a succesului la bursă. Acționează ca și cum ar juca la ruletă și ar miza totul pe roșu. REGULILE DE BAZĂ André Kostolany pretinde că 90 % din cei care investesc în acțiuni nu aplică nici un fel de teorie. Ei sînt doar jucători sentimentali care nu au în vedere nici un fel de strategie. Să-l luăm ca exemplu pe Stan Acționar căruia un coleg i-a dat sfatul "competent" să investească în TTT. Drept urmare, el a cumpărat acțiuni în valoare de 2 800
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
o piață în scădere, va scădea și mai mult. Nu cumpăra niciodată acțiuni atunci cînd toți ceilalți fac asta și nici nu vinde o dată cu ceilalți. Regula nr. 8: Sincronizarea cu mersul pieței și procesul rațional de decizie sînt factorii esențiali. Jucătorii emotivi nu au nici o șansă Asta înseamnă că nu trebuie să te bazezi pe intuiție, ci pe o evaluare rațională. Informează-te în detaliu asupra stării companiei în care ai vrea să investești. Nu este absolut necesar să citești raportul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
valorii, cît și de dividende. 6. O criză la bursă are și o latură pozitivă. Ea îți permite să cumperi acțiuni subevaluate. 7. Nu asculta de sfaturile altora. 8. O bună sincronizare și deciziile luate în mod rațional sînt decisive. Jucătorii emotivi nu au nici o șansă. 9. Ca să investești, mai întîi trebuie să cîștigi bani. 10. Acțiunile au întotdeauna o valoare mai mare decît banii. * Dacă te decizi să urmezi "calea regală", vei reuși întotdeauna să-ți vinzi acțiunile în profit
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Căminului cultural, participa la repetiții și serbări, se bucura de succesele trecătoare și, din când În când, era admis În echipele de volei ale profesorilor și edilităților satului, la Început ca „umplutură” iar după acumulări temeinice și progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat mai multe variante de a aduce bani pentru noua sa familie, a făcut oale, a muncit pământul colectivului, prășind, săpând, secerând, a Înființat un atelier În care se produceau țigle, cărămizi și teracotă, dar nimic nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rușine Doctorului crimei să bîlbîie astfel lecțiile de necuviință? Dacă am vrea să dăm probitate și bun-simț ideilor încîlcite ale lui Machiavelli, iată, aproximativ, cum le-am putea întoarce. Lumea este ca o partidă de joc, în care se găsesc jucători cinstiți, dar și trișori; pentru ca un principe, care trebuie să joace această partidă, să nu fie înșelat, trebuie ca el să știe în ce mod se trișează la joc, și aceasta nu pentru apune în practică vreodată aceste lecții, ci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
m-au Întrebat: — Și... tu ce mai faci? E adevărat că le vorbisem de parcă ne am fi despărțit cu o zi Înainte, de parcă ei ar fi fost pe deplin familiarizați cu ciudățenia vieții mele de cititor cu degetele și de jucător de fotbal cu mingea cu clopoței. Stăteam În picioare În fața clădirii școlii, ei la fel În fața mea. O jenă ticăloasă mă oprise să Întreb dacă e vreun loc liber pe una dintre băncile de la intrarea În liceu, În părculețul Îmbrățișat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Jucătorul Dacă Omul din Subterană este, ca să zicem așa, un emigrant intern, pe care Dostoievski l‑a scotocit pînă În profunzimile „haosmului“ său, nici emigranții externi n‑au scăpat de privirea atentă a scriitorului. Mai ales În publicistica sa, Dostoievski taxează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
nu pot povesti totul. E un personaj viu (parcă Îl văd În fața ochilor) și trebuie citit după ce Îl voi fi scris. Cel mai important aspect e că toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă. E jucător, dar nu un simplu jucător, așa cum cavalerul avar al lui Pușkin nu e un simplu avar [...]. E poet În felul său, dar problema e că se rușinează de această poezie, fiindcă Îi simte profund josnicia, deși nevoia de risc Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
un personaj viu (parcă Îl văd În fața ochilor) și trebuie citit după ce Îl voi fi scris. Cel mai important aspect e că toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă. E jucător, dar nu un simplu jucător, așa cum cavalerul avar al lui Pușkin nu e un simplu avar [...]. E poet În felul său, dar problema e că se rușinează de această poezie, fiindcă Îi simte profund josnicia, deși nevoia de risc Îl Înnobilează În propriii ochi. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
Ruletenburg, este dictat, stenografiat, transcris și corectat, iar pe 31 octombrie, fiindcă editorul se ascundea, Dostoievski Îl predă la secția de poliție de care aparținea Stellovski, Îndeplinind astfel punctul cel mai riscant din contract. Acesta este, În mare, „romanul“ romanului Jucătorul (titlul a fost schimbat la solicitarea editorului). Din schița inițială a dispărut ideea că În Rusia nu se poate face nimic, dar a rămas intact spectrul abrutizării eroului : „toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
crimei. Aleksei Ivanovici alege calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial, ci unul pe viață și pe moarte. „Eram parcă În delir, Își descrie Jucătorul starea, și am Împins toată această sumă pe roșu - și deodată m‑am dezmeticit ! Și numai o singură dată În toată seara aceea, de‑a lungul Întregului joc, spaima a trecut prin mine cu fiori reci și mi‑a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
pot Învia din morți și să Încep din nou să trăiesc ! Aș putea recăpăta omul din mine, pînă cînd nu s‑a pierdut !“ Crima lui Aleksei Ivanovici este și ea una metafizică : a ucis dragostea. Între cele două obsesii ale jucătorului, Polina și ruleta, a Învins cea din urmă. Relatarea jocului cîștigător la ruletă posedă toate atributele unui discurs obsesiv : cifre, enumerări, reveniri, menite să anuleze trauma reală. Într‑adevăr, „poet“ fiind (să ne amintim scrisoarea la care am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
respecte valorile obligatorii, criteriile raționale și comportamentele personale de fond. În 2005, la Hannover, cu ocazia Zilei Bisericilor protestante, am avut un dialog constructiv despre sport și despre etica mondială cu responsabilii Ligii de Fotbal din Germania (președintele, antrenorul, un jucător de la echipa națională și un arbitru). Toți erau de acord cu faptul că regulile cele mai bune nu folosesc la nimic dacă persoanele nu simt datoria să le urmeze, din interior. Sportul este mediul realității noastre în care totul depinde
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiecărui participant la evenimentul sportiv: acțiunea rațională conformă cu legile morale nescrise. Incorect este cel ce se bucură de avantaje care nu i se cuvin și care, făcând astfel, încalcă înțelegerea comună. În ultimii ani suspiciunea de corupție a afectat jucători, funcționari, chiar și arbitri al căror comportament în prealabil fusese ireproșabil. În prezent întregul sistem fotbalului împreună cu suporterii, înclinați spre violență apare într-o lumină ambiguă. Încrederea s-a diminuat foarte mult. O lume aparent sănătoasă s-a prăbușit. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
respectivelor culturi și religii, dar deoarece în ele însele se regăsesc elementele pentru susținerea acestor idealuri. Astfel, lupt până când fotbalul și sportul în general dobândesc o nouă credibilitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, toți trebuie să-și ofere contribuția: jucători, atleți, arbitri, funcționari și, desigur, publicul. Sănătate fără obsesia sănătății Cu fiecare ocazie, lucru pe care îl înțeleg, mi se urează "multă sănătate este mai importantă decât toate!". Sănătatea este într-adevăr baza existenței, iar a avea grijă de noi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nulă, această nulitate găsindu-și expresia în auto-dispariția acestei imagini în fiecare clipă. Imaginea mediatică atestă contactul său ultim cu viața prin faptul că ea este întotdeauna o reprezentare a acestei vieți: cineva pe cale să vorbească, sau lovitura fulgerătoare a jucătorului de pe extrema stângă care propulsează mingea în plasa porții. Faptul că în acest contact ultim cu viața proiectul acesteia din urmă este de a se revoca pe sine, adică de a nu face nimic în cel mai bun caz, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se închidea la opt seara. Ceasornicarul încuia pe dinăuntru obloanele și ușa, apoi trecea în altă încăpere, ce-i servea drept dormitor și bucătărie. În ogradă sădise flori de piatră, covor, iar în podul casei ținea câteva perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum se rostogoleau, apoi, ca niște moriști căzătoare. Cu greu își desprindea Ceasornicarul privirile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]