66,303 matches
-
sfîrșitul anilor ’60 a fost șef de cabinet al lui Dumitru Popescu, la Comitetul Central. Deși încifrat pe alocuri, căci, asemenea tuturor, MHS-ul se temea de sistemul de represiune comunist (lui D. Popescu i se spune, de pildă, Klam), jurnalul păstrează pentru noi, cei care n-am prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
lui D. Popescu i se spune, de pildă, Klam), jurnalul păstrează pentru noi, cei care n-am prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
că autorul n-a avut televizor pînă după 30 de ani, că avea o colecție redutabilă de benzi de magnetofon sau că P. Comarnescu folosea un pick-up cu turația 78. Ce m-a surprins însă cel mai mult în acest jurnal - și cred că pot vorbi fără să greșesc în numele generației mele - sînt întîlnirile lui MHS pe care le-aș putea numi istorice. Astfel, cea mai importantă este cu pe atunci “tovarășul” acum “domnul” I. Iliescu, petrecută la 29 aprilie 1970
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
să-i stea în coaste lui Klam, de-acum «uzat». A citit dedicația, a cîntărit cartea în palme, mi-a strîns mîna și m-a întrebat ce mai am de gînd să scriu”. O altă întîlnire istorică însemnată în paginile jurnalului este la 7 mai 1970, cu C. Noica, care încerca să-și recupereze “manuscrisul Goethe”: “Audiență, pe stradă, cu Constantin Noica, aranjată de Adrian șAnghelescu, n.m. Armand-Ion Popescuț căruia cîndva i-a dat lecții de franceză la Câmpulung. ș...ț
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
recuzita lui MHS care e dotat cu o pungă cu ficat proaspăt, tocmai cumpărat de la bufetul CC-ului. Păcat că, totuși, Mhs n-a lăsat deoparte acest episod, îngroșînd astfel rîndul și-așa prea numeros al noicienilor de azi. În jurnal, doritorii pot să mai găsească informații interesante despre Al. Piru, E. Barbu., N. Stănescu și, mai puține totuși, despre R. Petrescu și C. Olăreanu. Mi-a plăcut felul în care îi numește MHS-ul pe semenii săi: struții, boșimanii, guguștiucii
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
interesante despre Al. Piru, E. Barbu., N. Stănescu și, mai puține totuși, despre R. Petrescu și C. Olăreanu. Mi-a plăcut felul în care îi numește MHS-ul pe semenii săi: struții, boșimanii, guguștiucii. IV. M.H. Simionescu, Febra (file de jurnal 1963-1971), București, Editura Vitruviu, 1998, 408 p., f. preț) Peisajul citadin bine descris, observații, limbaj esopic, idei. Se simte acut lipsa unei prefețe.
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
alături, din încăperea unde se țin ședințele Sburătorului, Lovinescu arată la fel: impasibil. Asupra acestui punct, un scriitor mărunt, Simion Stolnicu, și unul aflat tot timpul sub reflectoare, Camil Petrescu, sînt de acord. Stolnicu își ascunde supărarea în paginile unui jurnal intim, Camil Petrescu și-o dezvăluie în 1932, tipărită cu litere de-o șchioapă, pe prima pagină a României literare, iar titlul e elocvent: Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Contemporanii lui Lovinescu nu făceau eforturi prea mari de imaginație
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
scrie, fără îndoială, în revista noastră, la Cronica edițiilor). Ipoteza formulată cîndva de Z. Ornea - că aceste însemnări aproape codificate sînt de uz "strict personal", iar criticul le păstra în vederea unei prelucrări în memorii - se confirmă și aici. Dintre toate jurnalele interbelice pe care le-am citit, indiferent de formula lor, numai la unul singur încă am avut aceeași convingere, că nu era destinat publicului: cel al lui Jeni Acterian. Nici unul dintre cei doi diariști nu a mai avut timp să
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
ai cenaclului, nici lăudați mai mult, nici criticați mai mult decît merită. Iar cînd un antisemit citește "poezii tîmpite", criticul consemnează: "evreii sînt răzbunați". Relațiile cu Sebastian se reiau în acești ani. Cele cîteva întîlniri sînt atent consemnate în ambele jurnale și dovedesc că, instinctiv, Sebastian simțea un sprijin la mentorul Sburătorului, deși hipersensibilitatea lui detectează, pe nedrept, "o mică trăsătură antisemită, prinsă în treacăt", la interlocutorul său. Agendele o infirmă clar. De altfel acesta este, pentru un cititor sistematic de
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
și dovedesc că, instinctiv, Sebastian simțea un sprijin la mentorul Sburătorului, deși hipersensibilitatea lui detectează, pe nedrept, "o mică trăsătură antisemită, prinsă în treacăt", la interlocutorul său. Agendele o infirmă clar. De altfel acesta este, pentru un cititor sistematic de jurnale, meritul principal al existenței acestor Agende: acoperind o perioadă lungă și de timp, spre sfîrșit extrem de tulbure, intră în dialog cu jurnalele lui Sebastian, Gala Galaction, Jeni Acterian, Camil Petrescu etc. Din toate aceste adevăruri subiective și relative, imaginea acelor
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
în treacăt", la interlocutorul său. Agendele o infirmă clar. De altfel acesta este, pentru un cititor sistematic de jurnale, meritul principal al existenței acestor Agende: acoperind o perioadă lungă și de timp, spre sfîrșit extrem de tulbure, intră în dialog cu jurnalele lui Sebastian, Gala Galaction, Jeni Acterian, Camil Petrescu etc. Din toate aceste adevăruri subiective și relative, imaginea acelor ani se încheagă cu o uimitoare obiectivitate.
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
carte în care apare formulată ideea însăși a portretelor, manuscris pe care, însă, naratorul ne asigură că l-a distrus. Volumul va apărea postum exact cu același titlu: De la Abulius la Zotta. De altfel, despre momentul elaborării Confesiunilor... și a jurnalului Ucenic la clasici (1979), vorbesc destule pagini în Cvintetul..., carte care va apărea ulterior. Toate cărțile târgoviștenilor par publicate anapoda, după un algoritm propriu. Ideea Paltonului de vară (1996) este clar formulată de Mircea Horia Simionescu în Dicționarul onomastic (1969
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație și cu alte motivații ontologice și gnoseologice. În cuvântul introductiv intitulat, tranșant-interogativ De ce?, scriitorul caută să-și explice resorturile și motivațiile paginilor sale de jurnal, care se rezumă doar la perioada începutului anilor '50. Motivațiile sunt psihologice și morale, după cum remarcă autorul: "Când mai publicasem prin revistele din exil - și apoi din țară - fragmente, indicasem într-o notă un fel de subtitlu - "Jurnal blajin". Alesesem
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sale de jurnal, care se rezumă doar la perioada începutului anilor '50. Motivațiile sunt psihologice și morale, după cum remarcă autorul: "Când mai publicasem prin revistele din exil - și apoi din țară - fragmente, indicasem într-o notă un fel de subtitlu - "Jurnal blajin". Alesesem acele pasaje din care trăsăturile negative ale contemporanilor mei erau, dacă nu absente, cel puțin atenuate. Dar a întinde acest tip de milostenie pe o întreagă existență ar însemna a o deforma. Chiar atunci când îmi stă în intenții
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
absente, cel puțin atenuate. Dar a întinde acest tip de milostenie pe o întreagă existență ar însemna a o deforma. Chiar atunci când îmi stă în intenții, indulgența nu-mi stă în fire (...). Urmează un alt "de ce"? De ce am privilegiat totuși Jurnalul anilor '50? Deoarece confruntarea cu această stare existențială neprevăzută se afla în faza ei incipientă, când se ivesc conflictele cele mai acute între tine însuți și ceea ce ai de înfruntat. Nu există, în acest stadiu, nici o pauză și nici o obișnuință
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
acest stadiu, nici o pauză și nici o obișnuință, unghiurile sunt cu totul ascuțite și rănesc rodnic. Nu înseamnă că exilul devine, când te-ai instalat temeinic în el, o comoditate. Ci doar o a doua fire ce nu te mai uimește". Jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca are însă și o altă menire, restitutorie și compensatorie, în măsura în care propozițiile și cuvintele ce-i dau viață - unele acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Daumal ("maîtresse de la peur - maîtresse de la fin"), când încep să-mi potrivesc respirația după Mozart, parcă aflu ceva nou și înnoitor în identitatea zilelor. Ce-ar fi să le pun una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a eului ce-și ascultă cu atenție ecourile propriei memorii și sensibilități, dar și ale luptei cu demonii interiori ori exteriori. Fragmentele de jurnal ale lui Virgil Ierunca au, datorită acestui caracter depozițional greu de eludat, o foarte elocventă tranșanță morală și acuitate a scriiturii; propoziții adesea eliptice, enunțuri concentrate, trăsături de portret contrase conferă paginilor autenticitiate și sinceritate. Între scriere și trăire se
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu mizeriile și beatitudinile ei. Jurnalul lui Virgil Ierunca are, de aceea, nu doar o acoperire a suprafețelor, o extensie în spațiu, ci și o vocație a profunzimii temporale, căutându-se aici punctul de echilibru între notația descriptivă și fulguranța evocatoare, între mirajul rememorării și presiunea
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sigur, în afara liniei curbe. Va afla, astfel, despre familia lui Eugen Ionescu că nu este originară din Slatina, ci din Teleorman - Râmnicu-Sărat - despre partea paternă. Tatăl său - un tiran, adulator al Puterii indiferent care - și-mi amintesc acele rânduri de Jurnal în care Eugen Ionescu se surprindea în fața oglinzii arborând "surâsul imbecil" al paternelului, își făcuse, totuși, studiile universitare la Paris, unde-și luase diploma în Drept, bunicul patern fusese director al Școlii de Arte și Meserii din Iași. Linia maternă
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
condițiile unui climat politic mereu tensionat și în proces de degradare. Chiar Tudor Arghezi, despre al cărui colaboraționism s-a bătut atâta monedă, a fost, în epoca de care vorbim, mai degrabă un critic al noului regim, în articolele din "Jurnalul de dimineață" sau din"Adevărul". Această poziție a făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor proletcultiste, până la eliminarea din viața publică pentru aproape un deceniu.Dar este greu azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele campaniilor pedepsitoare
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
anomalie istorică. Aveau nevoie de altceva, de altă societate, de altă Românie, până la urmă. Chiar M. Sebastian, în zilele imediat următoare lui 23 august 1944, se manifesta ca un radical de stânga, dacă este să-l judecăm după notele din Jurnal referitoare la "vechiul stat" care "va trebui să dispară", la faptul că "schimbări profund radicale trebuie să intervină urgent", neîncrezător totuși că la noi ele vor veni ("eterna Românie, în care nimic nu se va schimba"). Schimbările au venit totuși
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
-l manifestase publicând, în 1879, o recenzie la Zur rumänischen Lautgeschichte de Moses Gaster. Sosit în România, Nyrop avea să pătrundă, foarte repede, în chiar miezul vieții culturale române. La data de 2/14 mai 1884, Titu Maiorescu notează în jurnal: „La cină, docentul privat Kristoffer Nyrop din Copenhaga, care vrea să învețe aici românește..." E începutul relațiilor acestuia cu lumea literară română, relații cultivate, prin corespondență până la moartea sa, în 1931, inclusiv în mulții ani de la sfârșitul vieții când, din cauza
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
discuții, fie și doar pentru faptul că se axa pe o temă a momentului, aceea a literaturii autobiografice. Ultimul deceniu al trecutului veac a fost dominat, la noi, de literatura de această factură, marcat de ieșirea la lumină a multelor jurnale, cărți de memorii, evocări. Nu toate prezintă, prin conținut, un la fel de mare interes, unele nici măcar unul minim, dar se poate spune că împreună formează un corpus și exprimă o tendință. Toate se întâlnesc în aspirația de a promova o tehnică
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]