2,595 matches
-
fratelui său mai mare, d-l Stavrache, hangiu, care îl ascunde și-l sfătuiește să se ducă voluntar la oaste spre a i se pierde urma. Preotul, de altfel, nici măcar nu era bănuit. În Stavrache însă, s-a născut duhul lăcomiei. Momentul respectiv este marcat de dialogul aparent banal, de strict uzaj juridic, ce are loc între hangiu și avocatul care-i întocmește actele de proprietate asupra bunurilor rămase de la fratele său, popa Iancu din Podeni, fostă căpetenie de tâlhari, socotit
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ce trebuie cât mai rapid acoperite și-i cere să îl ajute cu o sumă de bani, sumă care, de altfel, provine chiar din averea lui. În mod normal ar fi fost firesc ca hangiul să îi satisfacă cererea. Însă lăcomia lui este atât de mare încât se petrece cu el o dramă neașteptată. Ajuns la capătul ultim al încordării, hangiul înnebunește. Stavrache, cazul clinic al nuvelei, ar dori să-și fixeze existența, să-și constituie un statut social stabil și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în locul celorlalți, să ia în considerare care le sunt dorințele și să încerce să vadă lucrurile așa cum le văd ei. Piețele sunt alternativa la violență. Piețele ne fac sociali. Piețele ne amintesc că și alți oameni contează. 2. Piețele promovează lăcomia și egoismul Pe piață oamenii încearcă doar să găsească cel mai mic preț și să obțină cel mai mare profit. Ca atare, ei sunt motivați doar de lăcomie și egoism, nu de grija față de alții. Piețele nici nu promovează, nici
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sociali. Piețele ne amintesc că și alți oameni contează. 2. Piețele promovează lăcomia și egoismul Pe piață oamenii încearcă doar să găsească cel mai mic preț și să obțină cel mai mare profit. Ca atare, ei sunt motivați doar de lăcomie și egoism, nu de grija față de alții. Piețele nici nu promovează, nici nu împiedică lăcomia. Ele fac posibil pentru cel mai altruist, cât și pentru cel mai egoist, să își realizeze scopurile în mod pașnic. Cei care își dedică viața
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Pe piață oamenii încearcă doar să găsească cel mai mic preț și să obțină cel mai mare profit. Ca atare, ei sunt motivați doar de lăcomie și egoism, nu de grija față de alții. Piețele nici nu promovează, nici nu împiedică lăcomia. Ele fac posibil pentru cel mai altruist, cât și pentru cel mai egoist, să își realizeze scopurile în mod pașnic. Cei care își dedică viața pentru a-i ajuta pe ceilalți utilizează piața pentru a-și împlini scopul la fel de mult
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
noastră, iar noi plătim, de asemenea, pentru servicii și produse pentru impozite. Banii sunt fundamentali în încercările noastre de a ne trăi viața în mijlocul comunității. Nu reprezintă doar un mijloc rațional de schimb. Ei ne pot inunda de dorințe, invidie, lăcomie. Oricât ar fi de mulți, banii nu pot satisface pofta. Multe dintre problemele asociate cu munca sunt în legătură cu banii. Primul principiu al onoarei, inoculat în sufletul celui pe care-l educi, este că e rușinos să-și datoreze întreținerea vieții
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
întregime plăsmuirea celui ce preia - în care, nerecunoscîndu-se, el nu mai este. El a devenit pur și simplu nimeni. Proiectul care îi preia în el pe toți poate să sfârșească astfel prin a nu prelua de fapt pe nimeni. În lăcomia vastității sale, în supradimensionarea hotarelor sale până la scara unui eu colosal, proiectul care îi preia în sine pe toți poate tot atât de bine să-i înființeze sau să-i ucidă pe toți. Preluarea silnică în proiect se soldează cu reapariția tiparului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se par futile, romancier nu am avut norocul să fiu. Singura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mișcarea neîngrădită pe teritoriul eului meu. De fapt, e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am ajuns să simt: în legătură cu viața mea, cu lumea în care am trăit, în legătură cu specia din care fac parte. Acest tip de discurs nu este omologabil. El nu se supune regulilor unui gen, nu e subsumabil unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu mine Să stau normă de-nfrînare. Dar cum scapi de lăcomie Când vezi aur înainte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Luxul, celor căror place, E venin omorâtor; Hotărâsem dar a-mi face Un bun nume 'n viitor. Dar cum faci economie Cu un sânge - așa fierbinte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vorba. MAGARUL ȘI BOUL Un măgar la un prinț mare ajunsese favorit; Dar pentru ce, cum și ce fel nu mă 'ntreba că, nu știu - Calitățile din fire astui neam nepricopsit De comun fiind știute, de prisos să mai descriu. Lăcomia, viclenia, sumeția și mândria Întocmeau tot caracterul și acestui fericit. Dar cu Toate - aceste daruri orice măgării făcea Toate-i erau lăudate, toate lui i se trecea. Era de toți lingușit Și neîncetat curtenit Și onori și căutare Avuție, 'mbelșugar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce conțineau referiri la obștea Umbrăreștilor, partea de peste Siret. În mărturia hotarnică întocmită de către boierii mai sus menționați, purtând data de 8 decembrie 1783, sunt învinuiți „răzășii din moșia Umbrărești, anumi: Grigoraș Lazăr vornicul, Ion Porumboiu și ceilalți ce cu lăcomie vrea (sic) să scurteze moșia dumisali stolnic Ștefan Dia la capătul dinspre răsărit”. La rândul lor, răzeșii susțin că „hotarul acestei moșii, Sasul, n-ar fi mergând pără în gârla Dimaciului, ci numai pănă în dreptul teiului lui Baliță”, consemnează hotarnicii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nouăzeci și unu de proiecte selecționate de Comisia Europeană (dintre care vreo zece legate de violența în școală) însumau cincisprezece milioane de euro. Ceea ce înseamnă că aveau cu ce stârni concurența. E ușor atunci să te duci cu gândul la lăcomia cercetătorilor. Păi, da! Oamenii de știință își construiesc carierele pe tema violenței din mediul școlar. Poate că-i un folos tras în mod cinic, ei și? Știm de mult că știința nu-i neprihănită și că progresează prin concurența universitară
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nimic așa de rău, trebuie numai să știi ce anume fel de fărădelege să faci, o fărădelege este economia liberă, de piață, din oameni, de asta mi-am făcut rost de o grămadă de lumânări. SCHWEINDI (dându-și silința): O lăcomie are o motivație, dacă ea... când este îndopată cu obiectul potrivit. Primii și cei mai buni oameni nu trebuie distruși din plăcearea lor naturală și totală, ci trebuie să se poată aștepta, până vine o siluetă, care ca o fărădelege
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să mănânce rânjind) SCHWEINDI: Poftă bună, dacă îmi permiteți, foarte orginal... cu adevărat. HASI: Acu' înfundă-ți singur odată botul ăla idiot, bucată de rahat impotent ce ești. (Schweindi devine nesigur și își reia croșetatul, după ce mai întâi mușcă cu lăcomie dintr-o bucată de pâine neagră) EL: Ai auzit, comoara mea, idiotul de croștangiu de ciorapi cu chilot nu își poate îndeplini poveștile sale din pat. (EA izbucnește în râs) HASI: Nu râdeți, tânără doamnă, fiți bucuroasă că însoțitorul d-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea unor mari personalități ale lumii antice, cum ar fi Galen sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu grotesca slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru propovăduirea idealului pe care îl reprezintă. Virginia ilustrează, ca și alte personaje feminine pozitive, obiectul râvnit de concupiscența și lăcomia masculină. Pentru a o avea aproape, conducătorul cetății, Apiu, uneltește un plan macabru: prin vorbele supusului său, Claudiu, o revendică pe fată, ca fiind o sclavă a acestuia, furată în copilărie, și nu fiica lui Virginius. Tatăl îndurerat se vede
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
slujitorii ei, sau cel puțin așa ar trebui să fie. Dintotdeauna, Biserica i-a îndrumat pe oameni să fie buni („pace între oameni și bunăvoie”, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”), să fie toleranți, să înlăture vrajba, să urască lăcomia, înșelăciunea, minciuna, invidia și egoismul, să iubească munca, plantele și animalele, părinții să-și iubească copiii, iar aceștia să-i ocrotească și să-i îngrijească pe bătrânii din trupul și sufletul cărora ne tragem, să iubească viața. Biserica ne-a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea unor mari personalități ale lumii antice, cum ar fi Galen sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu grotesca slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea relicvelor (VI. 10 - fratele Cipolla are orice în desaga sa, de la pana arhanghelului Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru propovăduirea idealului pe care îl reprezintă. Virginia ilustrează, ca și alte personaje feminine pozitive, obiectul râvnit de concupiscența și lăcomia masculină. Pentru a o avea aproape, conducătorul cetății, Apiu, uneltește un plan macabru: prin vorbele supusului său, Claudiu, o revendică pe fată, ca fiind o sclavă a acestuia, furată în copilărie, și nu fiica lui Virginius. Tatăl îndurerat se vede
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]