4,795 matches
-
de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră o ladă de bere într-o camionetă de livrări. La o săptămână după aceea, o sticlă de whisky într-o ricșă. Apoi și mai multă bere. Apoi și mai mult rom. Cu niște fețe întuncate și pline de hotărâre, cu ochi sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
două ori pe săptămână - erau negre ca tăciunele. Atmosfera îmbâcsită nu se putea limpezi de râgâitul camioanelor și bășinile mașinilor, care își înălțau bolborosind vaporii de ulei și acid și lichid de răcire. Ce-o fi căutând strălucitoarea Caduta în lada asta de gunoi? Are un apartament la Cicero, plătit de Fielding Goodney, cu un coafor, un bodyguard, și un prieten de 73 de ani... M-am tot fâțâit de-a lungul străzii, până am reușit să găsesc ușa murdară. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Kevin Skuse. Poate s-o facă al dracului de bine. * Să luăm, de pildă, ziua de ieri. Unsprezece patruzeci și cinci, și m-am dus la Jack Spintecătorul, cel mai nenorocit și nereușit din multele localuri pe care le frecventez. Lada asta de gunoi nu era aglomerată: fata din spatele barului dispărea mai tot timpul, fără ca ochii noștri să se întâlnească. Cei doi sau trei nou-veniți au fost salutați, ascultați, serviți, dându-li-se băuturile și restul - fără ca hârtia mea de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți și făcuți să tacă cu amenințări proaspete. Am trecut pe la punctul de control, prin vestiarul cu bănci înșirate pe margini, până dincolo de lăzile de gunoi pline și de clemenții de calorifere vechi. Următorul val de familii era adunat în grupuri: următorul val de proști, spărgători și cârpaci fusese scos din celule. Gardienii în cămașă se plimbau cu hârțoage - veseli, suprasolicitați. Unul dintre tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Doamne, făcu Thursday. De ce mi se întâmplă mie aceste povești pornografice, paralizante, jenante, fără de răspuns. Cred că dacă ești o persoană pornografică, atunci ți se întâmplă lucruri pornografice. Am luat-o spre vest prin frumosul East Side, cu decorativele lui lăzi de gunoi, cu copertinele lătărețe ale magazinelor cu fațada îngustă, cu mirosul fierbinte al gunoaielor înnegrite și am luat cina împreună cu Fielding Goodney și Doris Arthur, pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște bani. Care mi-au fost trimiși înapoi. Azilul - iată un loc unde banii nu au nici o valoare, indiferent cum ai lua-o. La cincisprezece ani mă simțeam mare și nerăbdător, și gata să-mi folosesc aptitudinile. Dimineața devreme ridicam lăzile împreună cu Fat Vince. Toată ziua duceam mesaje la Wallace & Eliot. Seara îl ajutam pe Fat Paul să golească localul, pe Shakespeare, de bețivani. Nu... nu prea văd de ce îți împui capul cu toate poveștile astea. Momentele unei călătorii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dracu până am reușit să scap de ele. Am făcut un adevărat du-te-vino pe scările alea, după care am luat-o împleticindu-mă pe străzi în căutarea unui loc unde să le arunc. Până la urmă le-am înghesuit în două lăzi de gunoi uzate. Ce să spun, de mare folos mi-a fost toată povestea asta. Violul și jaful - nu știu cine se ocupă de relațiile lor cu publicul, dar amândouă sunt supraevaluate. Viața de scandal se poate transforma uneori într-un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă a frigiderului și mi-am dat cu un borcan de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă a frigiderului și mi-am dat cu un borcan de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul în lada de gunoi... După care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă a frigiderului și mi-am dat cu un borcan de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul în lada de gunoi... După care am dat-o-n bară cu râșnița. I-am scos capacul prea devreme, orbindu-mă și spreind fiecare crăpătură din bucătărie. În cele din urmă am reușit să-mi croiesc drum afară din bucătărie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l-am privit pentru prima oară de când urcasem în mașină. —Mulțumesc. Mă frământ prea mult. — Mergem? Păru ușurat și porni imediat motorul. A tors cu un volum scăzut, ca o pisicuță lucioasă și sătulă; dubița mea era o rablă, o ladă de gunoi jegoasă în comparație cu asta. —Conduci? a întrebat, voind clar să schimbe subiectul. O greutate mi se luă de pe umeri. M-am lăsat moale în scaunul ridicol de confortabil. — Da, am o dubiță Ford. Roșie. Nu chiar încăpătoare, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
perete, deasupra bancului de tâmplărie, și putea fi văzută din stradă, prin vitrina largă a atelierului. Era unul din locurile mele preferate pe drumul de întoarcere de la școală. În acele zile premergătoare plecării, panul avea de lucru din plin la lăzile în care aveau să fie încărcate lucrurile celor ce porneau în marea aventură, urmând a fi trimise pe căile atât de pline de taine spre Israel. Erau drumurile zilnice la gară, pentru a cere informații de la tov. Andrucovici, șeful stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trimise pe căile atât de pline de taine spre Israel. Erau drumurile zilnice la gară, pentru a cere informații de la tov. Andrucovici, șeful stației, dacă nu cumva s-a modificat mersul trenurilor, dacă vagonul de marfă în care se încărcau lăzile cu lucruri de trimis peste Mare nu-și schimbase programarea, dacă nu cumva, Doamne ferește, veniseră instrucțiuni secrete, de ultim moment, care reduceau numărul kilogramelor pe care aveau dreptul să le îmbarce. Și, mai ales, era temerea ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poliție și un restaurant, chiar în prelungirea policlinicii cu plată, unde cântă de la ora zece a dimineții maestrul Ineluș a lu’ Lingoare. La poarta șantierului, frații lu’ Pișcot, cu sora lor Zanzibaria și nepoata Discoveiria, și-au instalat de mult lăzile de banane „Mocambo“ și portocale „Jennyffer“, cu nelipsita mușama, pe care agită cutiile cu biluțele de-o „albă-neagră“. Abia după ce-și răcorește mioriticul cu o bere sau o rachie, șantieristul mai cască gura, la întoarcere, la minunile făcute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea teribil căci, nu știu din ce motive, șantieriștii nu-și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau, așa, în inima nopții, nedormiți, în veșnică pândă, un fel de stafii venite din însuși pământul pe care îl lucrau, din adâncimile tainelor de lut și ierburi în care își duceau morții și în care credeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o sticlă de coniac, două lăzi de bere Tuborg, șampanie, friptură de vițel la tavă, un tort de Înghețată, un tub de frișcă, o cutie de confeti și alte abțibilduri... Între timp, musafirii plecară unul câte unul. La masă mai rămăseseră Bikinski, Satanovski, Lily Fundyfer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Franței, Otto Weisser, un german de origine austriacă, simpatizant al unui partid de dreapta, după ce s-a Întors de la o petrecere cu prietenii, ajungând acasă, a coborât din pod o femeie gonflabilă, pe care o ținea ascunsă acolo Într-o ladă de zestre, alături de rochia de mireasă a mamei sale și de costumul de infanterist al bunului său tată, decedat pe front; a umflat-o cu o pompă achiziționată din talcioc și s-a băgat cu ea sub pătură. Presimțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grosieri. Adevărul cu Iubirea determină disocierea stării impure de lumina stelară. Fără acești catalizatori, ființa materială n-ar evolua. Cu cât Adevărul este mai întrebuințat, cu atât omul se demiurgizează, se descătușează de pământ. Lumina este aceea care creează. Și lada se închise. Omul rămase nedumerit. O rugă să se desfacă, dar degeaba. - Va trebui să pleci din nou! zise Soarele. De astă dată veni într-un prunc de împărat. Erau la curte multe ademeniri: chefuri deochiate, jocuri de noroc, întâlniri
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
mare. Așa s-a ajuns la una din puținele situații de neprotocronism românesc, o situație În care, deși obiectul există și e folosit, limba nu are termenul. Situația este jenantă pentru cei care doresc să-și “Înfrumusețeze“ Dacia, Trabantul sau Lada cu astfel de briz-briz-uri și nu-și găsesc cuvântul când cer cuiva să le facă rost de ele. De obicei ei spun: „Fă-mi și mie rost de niște d’alea care se lipesc pe mașină!“, ceea ce, să recunoaștem, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care coboară un țăran. Acesta Începe să vândă cireșe (În funcție de anotimp se va schimba cu caise, prune, mere, gutui sau nuci). Are loc o ușoară dezorientare a populației minore care-și uită de sarcini și rămâne cu gura căscată la lada cu cireșe până când câte unul din părinți se hotărăște să vină să-l răscumpere pe fiecare copil plătind țăranului cinci lei și luându-i un cornet mediu de cireșe. Întâmplarea devine declanșatorul unei serii de evenimente neașteptate, dar care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mărime medie sau patru bagaje mari de persoană, dar oamenii ăștia au Întrecut mult limita. —Cât de mult? — Păi, spuse el, Încruntându-se, media la voi e de patru bagaje peste medie de persoană. O tipă are șapte, inclusiv o ladă atât de mare Încât a trebuit să aducem o macara din hangar ca s-o ridicăm la bord. Ce propui să facem? am Întrebat. —Păi, doamnă, În cel mai bun caz ar trebui să renunțăm la genți. Perfect conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rămână undeva până târziu e să le dai șampanie. E doar doișpe treizeci. Ce-o să ne facem? Țipam pe deasupra melodiei moartea-decibelilor a lui Ashlee Simpson. —Știu, Bette, mă ocup de asta. Am trimis câțiva barmani În oraș să cumpere câte lăzi găsesc, dar n-o să fie ușor la ora asta târzie. Pot să cumpere câteva sticle de la magazinele de băutură, dar nu știu unde pot găsi cantități en gros În momentul ăsta, spuse Leo. —Bette, vreau să știu ce vrei să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu marfă. „Ce aduceți”? - s-a auzit șoaptă apăsată însoțită de clinchet al cocoșului pistoalelor. „Mirodenii de toate felurile” - a răspuns șeful convoiului. „Într-o clipă, să fie la o sută de pași în spate, dincolo de șanț, câte un sac, ladă sau coș din fiecare fel de marfă! S-a înțeles? Nu așteptați să vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]