6,022 matches
-
reteza gâtul bestialei creaturi cu un brici eșuase cu totul, în mare măsură grație faptului că briciul pe care îl avusese în vedere se dovedise a fi un aparat de ras cu lamă Wilkinson încorporată. Cum nu rezolvase nimic cu lama, încercase să folosească șamponul pe post de lubrifiant, numai că șamponul nu rezolvase nici el nimic - în afară de faptul că făcuse atât de multă spumă, încât chiar și imaginea pe care o distingea cu ochii lui îngălbeniți și obosiți sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment, vot de blam, excludere, recită brunetul, zâmbind. Zâmbea!... de ce zâmbea, oare, cu dinții lui mari și galbeni? Dominic scrută din nou, sprânceana, zgârietura aceea de unghie sau lamă sau insectă, cine să știe. Puse deoparte broșura, trase primul dintre ziare. VIAȚA NOASTRĂ, acesta era titlul, cu mari litere roșii, al Ziarului Asociației surdo-mutilor. Deasupra paginii: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“. VIAȚA NOASTRĂ. Organ a lConsiliului Asociației. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acolo niscaiva răspunsuri. Lucy i-a făcut pe plac, vârând mâinile în toate cele patru buzunare și scoțând de-acolo tot conținutul, dar fără să dea la iveală nimic important. O sută cincizeci și șapte de dolari bani gheață, trei lame de gumă, șase monede de 25 de cenți, patru de un cent și o bucată de hârtie cu numele lui Tom, adresa și numărul de telefon scrise pe ea. Dar nu tu bilet de autobuz, nu tu indiciu pentru punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
transformând pământul într-o mlaștină. Pământul saturat devine o pastă mocirloasă. Vasele și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă pe care trebuie să care yame, Lan Ping cade ca un clovn de circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își aduce aminte de trilul
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
nu descopere discipolii tăi că tu, care ai o asemenea memorie prodigioasă a cifrelor, nu știi câți ani ai făcut la ultima mare aniversare, sărbătorită cu discursuri și volume! Noroc cu intervenția acestui tânăr ambițios care a tăiat, ca o lamă rece de cuțit, confesiunea În care Traian se rătăcise. Christa prinde momentul ca să Întoarcă spre teme mai ușoare conversația. O irita de mult curiozitatea indiscretă din ochii tineriadunați În jurul mesei: inutil curioși, inutil atenți, pentru că nu vor Înțelege niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clasă? Sau e tăcerea unor adolescenți care jinduiesc pământul sălbatic unde Încolțește aventura? * —Ooo, ce roman polițist ai Început! Și tocmai acum, când ne pregătim de plecare! Vocea Christei: blândă, prevenitoare la Început, pe urmă tot mai Înaltă, ca o lamă flexibilă a unui cuțit de calitate, pe care Îl ții Îndoit În mână și Îi dai, Încet-Încet, drumul. Dar nu vă lăsăm să plecați până nu ne terminați povestea sosirii! insistă Antonio cu aceeași undă de ironie În glas care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spuse. Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta, văzu deodată capul marelui dragoman Dimitrie zburând într-o spumă de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar și iar ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celelalte daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul. Trupul i se încordă. Deveni arc gata să sară. Calcula cu rapiditate. Trebuia să-și coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca savoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retragerea trupelor ruse din Principatele Române. Un rol de administrator, cu totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu o singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ce este iubirea. Am avut parte de amândouă aproape în egală măsură. De aceea pot spune cu toată convingerea, la fel ca prietenul meu, Bairaktarul: între ură și iubire nu este decât un tăiș de pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul luă pumnalul, îl examină și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmă, Mubarrak schiță prima lovitură, ce părea aproape o întrebare timidă; dorința de a constata că era într-adevăr vorba de o luptă pe viață și pe moarte. Răspunsul, ce-l obligă să facă un salt înapoi ca să evite furioasa lamă a dușmanului, îi îngheță sângele în vine. Gacel Sayah, inmouchar al temutului popor Kel-Talgimus, voia să-l omoare, nu încăpea nici o îndoială. Era atâta ură și atâta dorință de răzbunare în lovitura pe care i-o dăduse, de parcă acei necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încurc. N-am nici un amestec în afacerea asta. Ai face bine să nu mă mai pui la socoteală... Observă cu oarecare întârziere ce scosese omul din buzunar. Un briceag, deh, pe care-l agita cu o mișcare sincopată din cot. Lama subțire, lungă de-o jumătate de palmă, se bălăngănea dându-se peste cap. După cum arăta briceagul ăla dimpreună cu stăpânul lui, n-ar fi reușit să-i ia gâtul nici măcar unei găini. Amenința totuși, deși n-arăta c-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În aer, oarecum În spiritul lui „Citoyens, à la lanterne!“. Dar se făcuse bine Înțeles, iar câteva capete Încuviințau deja. Linda se uita la el furioasă, de parcă tare ar fi vrut să-l trimită la ghilotină, dar la una cu lamă ruginită, după care să-i Înfigă capul Într-un țăruș pe care să-l posteze În fața sălii, ca un avertisment la adresa amatorilor de acte de lezmajestate. Ridicând vocea ca să acopere murmurele, Îi spuse În replică: — Nu cred că cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avea una din acele fețe osoase, mobile, aproape de cauciuc, care dau impresia că tipii sunt unși cu toate alifiile. Pe sub haină, pieptul Îi era gol și, deși scutit de pielea de găină, era la fel de subțire și de chel ca o lamă de gumă de mestecat. Mergem să dansăm? Întrebă Rachel, punând jos paharul gol. Fetele cu codițe și paiete se plasaseră În fața reflectoarelor principale și ne ofereau o demonstrație de cum se dansează pe o astfel de muzică. Probabil că era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simte vinovat. — Cum de-a putut ajunge scrisoarea până aici? Am cercetat toate ieșirile Înainte de culcare! — Nu Încerca să afli. Sultanii și califii Înșiși au renunțat să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg deschise, fie zăvorâte. Discipolul apropie scrisoarea de mustață, o adulmecă zgomotos, apoi o citește și o recitește. — Diavolul ăsta nu se Înșeală, poate, conchide el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al Încăperii, cu mâinile făcute pâlure la gură? Să mă ridic? Să Înaintez spre ea? Să mă așez pe un fotoliu mai apropiat, să-mi asum riscul de a vedea dispărându-i surâsul și lăsându-i-se vălul ca o lamă de ghilotină? Privirile ni se Încrucișară din nou, ca din Întâmplare, apoi fugiră, ca Într-un joc. Pe care servitorul veni să-l Întrerupă. Prima dată, ca să-mi ofere ceai și țigări. După o clipă, aplecat până-n pământ, ca să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum nu se poate mai bine: în limba noastră, putem renunța foarte ușor la litera W. Eu mă pricepeam de minune să întrebuințez cerneala albastră când se simțea nevoia să-mi îmbunătățesc rezultatele la învățătură. Nu-mi trebuiau decât o lama de ras și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care primul revoluționar îi zdrobise capul ultimului reacționar. Expresiile astea le auzisem la ora de istorie, acolo unde notele mele n-aveau nevoie de nici o lamă de ras. Am aflat însă că ultimul reacționar încă nu murise: i se zicea disident și căra bolovani de colo-colo, câteodată chiar și douăzeci de ani. Asta o spusese tata și nu numai el, ci și postul de radio pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]