1,913 matches
-
sunt înconjurate de o masă spumoasă, care mai apoi devine consistentă formând o capsulă chitinoasă - ooteca. Larvele eclozează din ootecă în primăvara următoare și se deosebesc de adulți atât prin dimensiuni, cât și prin unele particularități morfologice. După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă. Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, consumând doar anumite specii de insecte. Speciei îi este caracteristic canibalismul (în majoritatea cazurilor, după fecundare, femela devorează masculul). Este răspândita în Europa, Asia, până în Siberia și
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
consistentă formând o capsulă chitinoasă - ooteca. Larvele eclozează din ootecă în primăvara următoare și se deosebesc de adulți atât prin dimensiuni, cât și prin unele particularități morfologice. După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă. Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, consumând doar anumite specii de insecte. Speciei îi este caracteristic canibalismul (în majoritatea cazurilor, după fecundare, femela devorează masculul). Este răspândita în Europa, Asia, până în Siberia și Extremul Orient, Africa. Specia a fost introdusă în America de Nord și
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
ul este un produs apicol natural, obținut din larvele de trântor care constituie materia primă principală. Acestea la vârsta de 7 zile sunt recoltate integral obținându-se astfel apilarnilul. În mod normal, sezonul apicol activ este în perioada mai-iulie. Asta într-o colonie de albine constituită ca o unitate
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
îi tolerează este limitat și depinde de comportamentul coloniei ca un tot unitar. Numărul de trântori crescuți și tolerați într-o colonie de albine satisface necesarul biologic și fiziologic normal de masculi pentru a asigura împerecherea mătcilor pe cale naturală. Cantitatea larvelor de trântor existentă în condiții normale nu poate depăși în medie 8000 larve într-un întreg sezon apicol. Din întregul proces ontogenetic de dezvoltare a trântorilor, pentru cultura de apilarnil prezintă interes în mod special doar stadiul embrionar și larvar
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
Numărul de trântori crescuți și tolerați într-o colonie de albine satisface necesarul biologic și fiziologic normal de masculi pentru a asigura împerecherea mătcilor pe cale naturală. Cantitatea larvelor de trântor existentă în condiții normale nu poate depăși în medie 8000 larve într-un întreg sezon apicol. Din întregul proces ontogenetic de dezvoltare a trântorilor, pentru cultura de apilarnil prezintă interes în mod special doar stadiul embrionar și larvar în complexul condițiilor de mediu și al posibilelor intervenții în scopul obținerii unei
Apilarnil () [Corola-website/Science/313807_a_315136]
-
năpârlesc aproximativ odată pe an. Semnele apropierii năpârlirii sunt: culoarea păianjenul devine mai închisă, abținerea de la hrană. Datorită năpârlirii, păianjenii își restabilesc numărul de perișori pierduți și regenerează membrele desecate. Chiar dacă au o reputație înfricoșătoare, tarantulele au și ele inamici. Larvele viespelor din familie Pompilidae, în special reprezentanții genului "Pepsis", prazitează tarantulele. Cu ajutorul receprtorilor olfactvi, viespele pot găsi vizuina unei tarantule. În timpul luptei, viespea înțeapă tarantula în partea ventrală a prosomei, folosindu-se de membrana subțire dintre articolele bazale ale picioarelor
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
tarantule. În timpul luptei, viespea înțeapă tarantula în partea ventrală a prosomei, folosindu-se de membrana subțire dintre articolele bazale ale picioarelor. Înțepătuara paralizează păianjenul și viespea îl aduce în vizuina sa și, apoi, depune ouălele în opistosoma victemei. După eclozare, larvele se hrănesc cu conținutul intern al păianjenului. Pe lângă chelicerele puterinice, tarantulele posedă și perișori iritanți răspândiți pe opistosomă. Perișorii sunt proiectați în inamic. Acești perișori sunt mai numeroși la speciile terestre. Cei arboricoli nu le proiectează, ei irită numai la
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
auricularia", "" zboară des. "Labia minor" se hrănește cu plate moarte și alte detritus. În climate mai reci este găsită doar în locuri calde, precum compost care fermentează activ. Neobișnuit pentru insecte, această urechelniță prezintă instincte matern, îngrijind ouălele și apoi larvele timp de două săptămâni după eclozare. "Labia minor" este răspândită în zone temperate în jurul lumii. Se găsește pe teritoriul României. Este neclar dacă este o specie nativă în America de Nord sau a fost introdusă. Prima mențiune în SUA datează din 1838
Labia minor () [Corola-website/Science/320509_a_321838]
-
tribul său drept pedeapsă pentru o crimă ce pretinde a nu avea echivalent în cultura umană. Isaac este atras de natura aparent imposibilă a proiectului și adună în laborator tot felul de creaturi zburătoare pentru a le studia - inclusiv o larvă necunoscută, multicoloră, căpătată prin metode ilicite. Când Isaac află că larva crește doar cu ajutorul unui drog numit "rahat-de-visat", începe să o hrănească, declanșând fără să vrea metamorfozarea ei într-o creatură incredibil de primejdioasă, o molie hipnotică imensă, care se
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
avea echivalent în cultura umană. Isaac este atras de natura aparent imposibilă a proiectului și adună în laborator tot felul de creaturi zburătoare pentru a le studia - inclusiv o larvă necunoscută, multicoloră, căpătată prin metode ilicite. Când Isaac află că larva crește doar cu ajutorul unui drog numit "rahat-de-visat", începe să o hrănească, declanșând fără să vrea metamorfozarea ei într-o creatură incredibil de primejdioasă, o molie hipnotică imensă, care se hrănea cu visele ființelor gânditoare ce cădeau din această pricină într-
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
o stare catatonică. Aflăm mai târziu că drogul este de fapt "laptele" unei molii adulte și că alte patru asemenea creaturi au fost vândute domnului Motley, un naș mafiot hidos, care le "mulgea" pentru a produce drogul. Când a cincea larvă se transformă și scapă, își eliberează semenii și bântuie Noul Crobuzon până ce Isaac găsește o cale să le vină de hac. Romanul a fost nominalizat în 2002 la Premiul Nebula și Premiul Hugo. A primit în 2000 premiul "August Derleth
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
crenelați. Forcepsul femelelor este de aproximativ 3 milimetri lungime, mai puțin robust și mai drepți. Cerci sunt folosiți în timpul împerecherii, pentru a mânca sau ca armă de apărare. Femelele au o tegmină (aripă frontală modificată) de 2 mm în lungime. Larvele mai mari de a treia năpârlire sunt capabile să regenereze unul dintre cerci pierduți. Masculii cu cerci asimetrici sunt numiți ginandromorfi sau hermafrodiți pentru asemănarea cu femelele. Specia este nativă în Europa, Asia de Vest și probabil în Africa de Nord, și
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
îngreuiază zborul și limitează abilitatea acestuia de a scăpa de prădători. Fiind atât de puternic colorat, camuflarea este dificilă. Alt exemplu de dicromatism sexual este vrabia albastră. Masculii sunt mai galbeni decât femelele, se pare ca efect a consumului unei larve lepidoptere care conține cantități mari de carotenoide și zeaxanthin. Această dietă rezultă într-un penaj de o culoare albastră dintr-o zonă invizibilă pentru ochiul uman a spectrului, dar vizibilă pentru femele. În alte cuvinte, deși ne par galbene aceste
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
mai ales dacă are un cocon cu ouă. În acest timp, femela va hrăni tinerii păianjeni cu prada prinsă de ea. Dușmani ai acestor păianjeni sunt: viespile din familia Pompilidae , care caută vizuină pentzru a depune ouăle în corpul păianjenilor. Larvele eclozate din aceste ouă consum păianjenul din interior. Ummidia este răspândită în sudul Statelor Unite. "Bothriocyrtum californicum" este comun pe coasta Pacificului. Genul "Cyclocosmia", include 7 specii, se găsește în SUA, Mexic, Guatemala, China, Thailanda și Canada. Numărul speciilor poate fi
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
elicoptere, baloane, avioane, zboară cu parapanta și cu paramotorul, escaladează faleze, stânci, munți, ghețari, traversează păduri în flăcări, râuri învolburate, ape înghețate, jungle tropicale, deșerturi, mlaștini sau regiuni vulcanice. Deseori metodele utilizate sunt extreme și șocante: Grylls mănâncă șerpi, insecte, larve și scorpioni, bea apă dintr-o cămilă moartă și folosește carcasa acesteia pe post de sac de dormit și adăpost împotriva frigului nocturn din deșert, își înfășoară capul în tricoul înmuiat în propria urină pentru a se proteja de căldura
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
în zona pelagică, adică partea cea mai de sus a mării, unde ajung razele soarelui, dar uneori și mai adânc. Sunt animale planctonice transparente, de obicei mai scurte decât un centimetru (fără coadă). Forma corpului este similară cu cea a larvei altor urocordate, ca un mormoloc. La fel ca acestea, larvaceii au un cap și trunchi distinct. În timp ce cresc, larvaceii nu își schimbă trăsăturile, doar mărimea — proces numit neotenie. Ca și celelalte urocordate, larvaceii se hrănesc aspirând particulele de hrană în
Larvacea () [Corola-website/Science/333027_a_334356]
-
nu este alcătuită din celule (în familia Fritillariidae). Prin zvârcolirea regulată a cozii, larvaceii pot genera curenți de apă la ei în casă, pentru a ajuta mai multă hrană să intre acolo. Larvaceii se înmulțesc sexuat. Larvaceii imaturi seamănă cu larvele în formă de mormoloc ale ascidiilor, cu excepția organelor care încă se dezvoltă. Odată ce trunchiul este complet dezvoltat, are loc o întoarcere a cozii: coada se mută din spate într-o poziție ventrală și se răsucește la 90° față de trunchi. După
Larvacea () [Corola-website/Science/333027_a_334356]
-
parte din ordinul Coleoptera (gândaci), un număr redus aparținând ordinului Hymenoptera (viespi și furnici), Lepidoptera (fluturi), Isoptera (termite) și sfredelitoare marine, după cum urmează: a) Coleopterele sunt insecte zburătoare care își depun ouăle în porii sau fisurile lemnului și ale căror larve atacă lemnul. Cele mai importante sunt Hylotrupes bajulus, Anobium punctatum și Lyctus brunneus. Există numeroase alte coleoptere xilofage de importanță mai scăzută, ca de exemplu Xestobium rufovillosum. ... b) Isopterele (termite), sunt insecte sociale repartizate în mai multe familii. În Europa
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
fie prin repaus prelungit la pat (greu de suportat de către pacienți), fie prin contenția rigidă a piciorului (“total contact casting”) în cizme de gips sau alte materiale, care deplasează zonele de presiune, permițînd menținerea mobilității. 5.2.2. Terapia cu larve. Deși poate părea surprinzătoare pentru nespecialiști, terapia plăgilor cu ajutorul larvelor are o vechime de peste 70 de ani. În anii ' 30 terapia cu larve a plăgilor țesuturilor moi, era folosită în sute de spitale din toată lumea (142). Larvele folosite în medicină
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
pacienți), fie prin contenția rigidă a piciorului (“total contact casting”) în cizme de gips sau alte materiale, care deplasează zonele de presiune, permițînd menținerea mobilității. 5.2.2. Terapia cu larve. Deși poate părea surprinzătoare pentru nespecialiști, terapia plăgilor cu ajutorul larvelor are o vechime de peste 70 de ani. În anii ' 30 terapia cu larve a plăgilor țesuturilor moi, era folosită în sute de spitale din toată lumea (142). Larvele folosite în medicină au în secrețiile digestive enzime proteolitice care dizolvă în mod
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
gips sau alte materiale, care deplasează zonele de presiune, permițînd menținerea mobilității. 5.2.2. Terapia cu larve. Deși poate părea surprinzătoare pentru nespecialiști, terapia plăgilor cu ajutorul larvelor are o vechime de peste 70 de ani. În anii ' 30 terapia cu larve a plăgilor țesuturilor moi, era folosită în sute de spitale din toată lumea (142). Larvele folosite în medicină au în secrețiile digestive enzime proteolitice care dizolvă în mod selectiv țesuturile necrotice, au un efect antibiotic și de stimulare a granulației. Odată cu
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
2. Terapia cu larve. Deși poate părea surprinzătoare pentru nespecialiști, terapia plăgilor cu ajutorul larvelor are o vechime de peste 70 de ani. În anii ' 30 terapia cu larve a plăgilor țesuturilor moi, era folosită în sute de spitale din toată lumea (142). Larvele folosite în medicină au în secrețiile digestive enzime proteolitice care dizolvă în mod selectiv țesuturile necrotice, au un efect antibiotic și de stimulare a granulației. Odată cu introducerea antibioticelor terapia cu larve nu a mai fost folosită decât pentru situații extreme
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
era folosită în sute de spitale din toată lumea (142). Larvele folosite în medicină au în secrețiile digestive enzime proteolitice care dizolvă în mod selectiv țesuturile necrotice, au un efect antibiotic și de stimulare a granulației. Odată cu introducerea antibioticelor terapia cu larve nu a mai fost folosită decât pentru situații extreme. Larvele cel mai frecvent folosite sunt cele de Lucilia (Phaenicia) sericata, crescute și dezinfectate în insectare speciale (foto 27). După comunicarea mai multor observații izolate, în 2003 au fost comunicate rezultatele
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
folosite în medicină au în secrețiile digestive enzime proteolitice care dizolvă în mod selectiv țesuturile necrotice, au un efect antibiotic și de stimulare a granulației. Odată cu introducerea antibioticelor terapia cu larve nu a mai fost folosită decât pentru situații extreme. Larvele cel mai frecvent folosite sunt cele de Lucilia (Phaenicia) sericata, crescute și dezinfectate în insectare speciale (foto 27). După comunicarea mai multor observații izolate, în 2003 au fost comunicate rezultatele primului studiu sistematic în care a fost comparată eficiența terapiei
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
mai frecvent folosite sunt cele de Lucilia (Phaenicia) sericata, crescute și dezinfectate în insectare speciale (foto 27). După comunicarea mai multor observații izolate, în 2003 au fost comunicate rezultatele primului studiu sistematic în care a fost comparată eficiența terapiei cu larve cu cea a tratamentelor „convenționale” (debridare chirugicală, pansamente etc) (142). Au fost aplicate 5-8 larve/cm 2 , protejate cu un pansament umed și menținute timp de 48 de ore, în 1-2 cicluri/săpt, durata medie a tratamentului fiind de 5
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]