1,589 matches
-
a analiza semnificația exactă a acestui cult - de la care ne rămân numeroase atestări epigrafice și figurative - este bine să acordăm atenție informației etimologice; avem aici bine-cunoscutul sufix *-no-, care exprimă reprezentantul a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel și celticul Matronaexe "Matronae" sunt Întruparea divină a ceea ce reprezintă maternitatea. După cum se vede bine atât din epitetele care le Însoțesc, cât și din reprezentările grafice, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământului. Subintitulată Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată sub forma unui dialog, în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Dumnezeu. Ritualurile de la Paștele evreilor evocă ieșirea din Egipt și trecerea (Pessah, Paște, semnifică de asemenea trecere în limba ebraică) copiilor lui Israel de la robie la libertate. Masa luată cu ocazia Paștelui evreiesc, sau Seder, este fundamentul Cinei creștine (din latinescul cena, masă de seară) și în consecință, baza Tainei Euharistiei. Împărtășania creștină are ca origine directă sacrificiile simbolice pe care elenii le făceau în timpul unei mese luate în comun (grecescul eukharistia a aduce mulțumire face trimitere la acest gen de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
trebuie să-i prindă pe ceilalți și să îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica dinaintea carnavalului organizat în Duminica Floriilor, în Languedoc, mai exact la Limoux, se desfășoară, carnavalul "Fecos" (din latinescul faex, cuvânt desemnând drojdia de vin) în cinstea renumitului vin spumant, Blanquette de Limoux, "cel mai vechi vin brut din lume". După modelul sărbătorilor romane, în timpul carnavalului de la Limoux, participanții improvizează dialoguri uneori obscene, adesea deocheate, fără a fi pedepsiți
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
înțeles îngust, ca fiction (literatură narativă) sau poetry (poezie), sau termeni stângaci și derutanți, ca imaginative literature (literatura de imaginație) sau belles-lettres. Una dintre obiecțiile ce se pot aduce termenului de "literatură" este faptul că sugerează (prin etimologia sa de la latinescul litiera) o limitare la literatura scrisă sau tipărită; or, este clar că orice concepție coerentă 46 despre literatură trebuie să includă și "literatura orală". În această privință termenul german Wortkunst și termenul rus slovesnost prezintă avantaje fața de echivalentul lor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dictoane celebre sau folosirea nepotrivită a altora, din pricina inculturii. Dictonul lui Niccolo Machiavelli (14691527), „Scopul scuza mijloacele”, este atribuit de către Cațavencu „nemuritorului Gambetta”, avocat și om politic francez contemporan, recunoscut pentru talentul său oratoric. Același Cațavencu declamă eronat un dicton latinesc, „oneste bibere”, care ar Însemna Într-o traducere liberă „sa bei cinstit”, În loc de „honeste vivere”, adică „să trăiești cinstit”. Aceste confizii pun În evidență incultura crasă a protagoniștilor. Comicul de situație reiese, așa cum Îl arată și numele, din Împrejurarile cele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Kedourie (1961), răscolind brazdele analitice crestate de G. Zernatto (1944). Urmărind "permutările semantice" ale termenului de națiune, Greenfeld a putut identifica nu mai puțin de cinci înțelegeri diferite succedându-se de-a lungul istoriei. Cuvântul națiune își are originea în latinescul "natio", care în semantica sa originală avea conotații peiorative, fiind utilizat pentru a descrie grupuri de străini ce proveneau dintr-o regiune geografică bine specificată. Nefiind cetățeni romani, statutul lor era evident inferior. Astfel, primul sens din lungur șir de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căci altfel îi va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu!" (Ghibu, 1975, p. 179). Ideea centrală a mesajului este întărită prin publicarea în 1783, la Sibiu, a cărții intitulată ABC séu Bucavna spre folosul scolelor niamului romanesc, scrisă în întregime cu litere latinești, unde se relatează copiilor că: Pe Lumea lui Dumnezeu sînt multe fèliuri de staturi, ádeque, sînt hòmeni quárii áltorá poruncesc, si hòmeni, quárii trabue se ásculte de áltii. Áceiá, quárii poruncesc, se chiáma Parinti, Domnii, Stepanii, si Povatiuitori; áceiá, quárii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de studiu Materia A. Învățătura începătoare Școala lancastrică Anul I Citirea Scrierea Numărarea, adunarea și scăderea practică Sfintele rugăciuni Școala normală (clasa a I-a) Anul II Scrierea din dictando Lectura după cărți orânduite Caligrafia Din gramatica română, etimologia Citirea latinească Patru spețe din artmetică Catihisie, partea I Școala normală (clasa a II-a) Anul III Gramatica română, sintaxul vulgar Elementele geografiei pe scurt Din aritmetică până la fracții inclusive Scrierea și declamația latină Din catihisie, partea a II-a Din istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman" (Xenopol, 1890, p. 13). Poporul român s-a format din asimilarea dacilor în matricea etnico-spirituală a coloniștilor romani: "Daciĭ amestecîndu-se cu Romaniĭ aŭ inceput a vorbi limba latinească, schimbând cu încetul formele vorbireĭ, ast-felŭ că aŭ dat nascere unuĭ noŭ popor, cel Romănesc" (Xenopol, 1890, p. 13). Pe lângă sinteza glotogenetică (de limbă), Xenopol postulează în memoria națională și sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în documentele medievale și pot fi folosite ca elemente ajutătoare în reconstituirea imaginii satelor noastre de-a lungul evoluției lor. Apoi, numeroși termeni lingvistici din actele medievale certifică descendența satelor românești din străvechi structuri teritoriale, cum ar fi sat din latinescul fossatum, cătun cu origine traco-ilirică, apoi traco-iliricul moș și, alături de el, latinescul veteranus, care a dat în limba română termenul bătrân, cu înțelesul unei părți de moșie moștenită dintr-un hotar anume. Alt argument de natură lingvistică, prin care se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
imaginii satelor noastre de-a lungul evoluției lor. Apoi, numeroși termeni lingvistici din actele medievale certifică descendența satelor românești din străvechi structuri teritoriale, cum ar fi sat din latinescul fossatum, cătun cu origine traco-ilirică, apoi traco-iliricul moș și, alături de el, latinescul veteranus, care a dat în limba română termenul bătrân, cu înțelesul unei părți de moșie moștenită dintr-un hotar anume. Alt argument de natură lingvistică, prin care se dovedește vechimea și sorgintea vechii obști sătești la români, rezidă din pluralul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
august 1603 la Tomești, ținutul Tutovei, și încă unul, vătaf în Rădeni, înainte de 1622, precum și un Mihai Umbrar, într-o judecată cu Ionașco Jora, în anii 1632 și 1634. Din câte știm, atât toponimicul Umbrărești, cât și antroponimele derivate din latinescul umbră nu au stat până acum în atenția acelora care au elaborat lucrări de toponimie și onomastică românească. Prin tradiție locală, s-au păstrat informații cu caracter de legendă privind întemeierea satului și proveniența numelui Umbrărești, în două variante. Prima
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
situații ? E ușor de găsit și ea rezidă în faptul că, așa cum scrie cercetătoarea și buna cunoscătoare a domeniului, Corina Nicolescu, „teritoriul românesc, se constituie dintr-o vastă întindere de păduri”, iar în cazul satelor noastre însuși numele derivat din latinescul umbră reprezintă cea mai elocventă rezonanță a acestei realități. Așadar, abundența lemnului chiar în interiorul așezării, cât și în împrejurimi, a făcut ușoară și posibilă deprinderea prelucrării lemnului și înjghebarea locuințelor de către fiecare familie cu rudele apropiate, din rândul cărora nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]