1,986 matches
-
națională“, scoasă de grupul de intelectuali grupați în jurul sucursalei bucureștene din Sectorul de Mijloc a prosperei firme de privăți ecologice „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Jani avea un Trabant verzuliu. Fărmăcata apropape că-i azvârli fata leșinată în brațe. - Du-o, dom’ Cărămidă, pă viața mea, sări și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai p-ormă am strâns să ne cumpărăm apartamentul, rate, tot angrenajul cum se zice, respectiv, ce mai, a trecut viața și n-am mai apucat să scriu ce aveam eu în cap. Acuma, nu mai este cazul... Mai să leșine. Cât vorbise nu mai trăsese cu ochii la zvăpăiata aceea de Scheihainimé. Profitând de neatenția lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar parcă vorbeau din spatele unui perete, așa de înfundat le auzea vorbele dacă erau vorbe scâncetele, râsetele dacă erau scâncete sau râsete -, vorbeau de parcă ar fi scris indescifrabil sunetele desenate în cuvinte străine. Pictogramă sonoră? Cod? Din difuzor, un violoncel leșina violet. Mișcarea o simți când se agăță neputincioasă cu privirea de tavan. Era un amurg lung atunci când Mioara Alimentară se hotărî să plece. Dar nu o lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la începutul așezării peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
folosul comunității, ca arteziana din fața Primăriei sau senzualitatea nerușinată a Sirenei din Galați. Ediții următoare nu vor fi. Unicatul vorbește de la sine, prin originalitate și forță, ceea ce-i conferă trăinicie. Și această povară de tinerețe o ameți pe Alimentară, încât leșină pentru a doua oară în această carte. Și eu a trebuit să o spun. Nu putea să însemne nimic altceva decât că ea căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de apă la 37 °C și, din minut în minut, medicul va citi proba de coagulare. Ea, printre candelabrele de cristal, în brațele lui Mitică, plutește. Din serul rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin până să leșine. Din restul de sânge, se vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică o sărută în văzul lumii. Cineva cheamă Poliția. Îl arestează pe Președintele Franței pentru că nu avea actele la el. Cartea de identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ani la pagina 31. Moș Eveniment dat lipsă la apelul de seară. Mioara Alimentară a fost singura care a răspuns Prezent. Vrem filmul înapoi! se auzi o voce, atât de puternică era vraja, încât un magistru, lovit de șoc, leșină. După o clipă se lumină încet, fixându-și masca răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele căutându-și din beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întretăiat: Eu, eu sunt cea care a trebuit să mă întorc, eu v-am adus ca să-l văd pe Mitică, la el mă duc, am să plec, vă las, eu sunt în trecere, dar nu mai, nu mai pot ... și leșină. Magiștrii au înțeles că al ei fusese strigătul și o aduseră în simțiri fixând-o pe babornița nărăvașă între scaunele lor, obligând-o să-și ațintească trecutul pentru ultima dată. Forme diferențiale: am văzut că spațiul funcționalelor liniare pe Kn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Henry. Îl privea tăcut, stând acolo, în cușcă, ținându-și degetele de la picioare cu cele de la mâini. Știu că e un șoc, spuse Rovak. Gândește-te ce au simțit cei de aici, când au aflat. Veterinarul era gata să leșine. Nimeni n-a avut habar că ar fi diferit până când, din senin, a ieșit negativ la un test cu acid sialic. L-au repetat, crezând că fusese o eroare. Dar n-a fost nici o greșeală. Și apoi a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la grădina zoologică, spuse Dave, vorbind pentru prima dată. — Nu te-am întrebat pe tine, zise Lynn. Nu te băga în asta. Apoi, îngheță. Se întoarse spre el. Holbându-se. — Vorbește? — Da, zise Dave. Ești mama mea? Lynn Kendall nu leșină de-a binelea, dar începu să tremure, iar când genunchii i se înmuiară, Henry o prinse și o ajută să se așeze în fotoliul ei favorit, cu fața spre măsuța de cafea de lângă canapea. Dave nu se mișcă. Doar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sus, în boltă, nu poți trage pentru că ... — Am spus să nu-ți faci griji, spuse Gorevici și se uită la Hagar. Știu ce am de făcut. Doza este doar atât cât să-l amețească. Va coborî singur, mult înainte să leșine. S-ar putea să fim nevoiți să îl urmărim la sol, pentru o vreme. — Ai mai făcut asta? Gorevici aprobă din cap. — Cu urangutani? — Cimpanzei. — Cimpanzeii sunt diferiți. — Serios? replică Gorevici, sarcastic. Cei doi bărbați căzură într-o tăcere jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
său, înțelege greutatea privirilor, melancolia s-a născut dintr-un cântec, el știe, ca și Laszlo, cum e viața. Schimbă repede doina aia populară și cântă altceva, tare și lungind țigănește vocalele, chiar dacă știai cântecul și ce poate actorul, tot leșinai de râs: Mi-aruncau pământ pe mine/ Cu lopata doi gropari/ Ca să nu mai văz durerea/ Ochilor frumoși și ma-ari./ Acest ma-ari din finalul ultimei strofe e rupt în două cu arta unui bișnițar, Rică, fante de Obor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se gândea obsedat la Rita, fata din fața lui, știa că va deveni prima lui nevastă, n-avea ce face, trebuia să o ia, era însărcinată. Dar n-avusese orgasm niciodată cu el și suferea ca un câine. El, la care leșinau toate femeile, cu asta nu putea, un insucces care îl marca, se și vedea în toți anii aceia, viitori, purtând în minte imaginea fetei ca un măr copt, o femeie pe care nu poți să o satisfaci, o nebună, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ultimelor trei luni... — Ia mai termină cu hainele tale idioate ! spune Lissy. Emma e foarte supărată. A fost complet și total trădată și umilită de bărbatul care ea credea c-o iubește. — Ei, ce să vezi ? Surprize-suprize, sper să nu leșin de șoc, răspunde Jemima tăios. Dacă mă Întrebai pe mine, Îți spuneam de la Început că așa o să se Întâmple ! Ba chiar ți-am spus ! Să nu-i spui niciodată unui bărbat totul despre tine, pentru că asta nu-ți va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare, ca pe o cârpă, Îi privi figura de om pierdut care leșinase și Ștefan nu era hotărât ce să facă mai Întâi, așa că ia ars o pereche de palme, apoi i-a aruncat paharul de apă cu gheață peste ochi și observând că leșinatul Își revine, l-a Îmbrățișat cu căldură și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ori târgul Bârlad și unele așezări din Moldova au fost trecute prin foc și sabie în urma năvălirilor barbare ale tătarilor,ale turcilor și ale leșilor. Cu umor poetul George Coșbuc ne istorisește în poezia sa „Cetatea Neamțului” aceste invazii ancestrale:„Leșii erau. Sobiesky-vodă\ Rătăci pe-aici prin văi,\ Căci atunci era la modă\ Vara când plecau la băi,\Regii meșteri în bătăi\Să și ia drumul încotrova\Totdeauna prin Moldova.” Dacă pentru istorici istoria se repetă,pentru poetul G.G. Ursu actele
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
casa cu mine și fulgerător, gândul mi-a fugit la Alex. Albă ca varul, cu mâinile tremurânde, am format numărul... Nu răspundea nimeni! Clipele mi se păreau veșnicii ale durerii. Groaza se Întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun la spital. Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe din viața mea, alături de Alex, se derulau cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
emoție devastatoare... Îmi tremură tot corpul, inima Îmi bate foarte repede și simt că e gata să expodeze. Cu mare efort și gâtuită de furtuna interioară( câteodată, un adevărat taifun), mă străduiesc să spun ce am de spus până nu leșin. După tot acest travaliu, nu-mi revin câteva ore bune. Mi-am tras palme, m-am criticat În fața oglinzii, dar În zadar. Se pare că vulnerabilitatea emoțională este un fel de pedeapsă, o stare care mă determină să renunț la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
perete. E o nimica toată. Mai mult o sperietură. Dă-mi un creion și hârtie. Vreau să scriu o declarație până aduci tu poliția. Ea îi aduse tot ce-i ceruse și rămase încurcată în fața lui. Temându-se că o să leșine în prezența ei, Chavel îi spuse blând: —Te-ai liniștit acum? Ți-ai alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar dorințele trupești nici nu mai contau. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai apropiat, însă a căzut alături. A dat să se ridice, dar nu a reușit... Nu mai avea nici o putere. Toată încăperea a început să i se învârtă în fața ochilor... În cele din urmă, nu a mai știut de el. Leșinase... În clipa aceea, hangița a țipat speriată și a alergat spre el. Îngenunchind, i-a luat capul în mâini. „Ce-i cu tine? Ce ai pățit?” Nici un răspuns. Doar o respirație grea. Icnită. „Doamne! Ce să fac? Petruțăăă! Vino încoace
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
A udat prosopul adus cu ea și i-a șters fața, lăsându-i-l pe frunte. S-a dus ca vântul până la grajd. Băiatul tocmai așeza o pătură pe spatele iepei. Era mai gingașă la frig... „Petruță. Hai fuga. A leșinat!”... Flăcăul n-a întrebat nimic, ci a urmat-o... „Hai să-l ducem în bucătărie. Poate la căldurică se trezește”... Cu mare greu, au reușit să-l așeze pe patul unde de obicei dormea hangița. „Și acum ce facem, Petruță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]