3,457 matches
-
misitu-a scăpătat... A găsit ce-a căutat. Târgu-ntreg acum vuiește: „Leana pe altul iubește” Vai!...blestemul de bărbat... Nu e glumă, e-adevărat: Soțul a fost răzbunat..., Iar misitu-i terminat Acum el e surd și mut - Leac a dat, leac și-a găsit. .......................................... Se ridică moș Geambașu: - Bun mai este adălmașu’! Uite-acum seară se face... Mai avem trei poloboace; Hai noroc!... să mai trăim, Și cu drag să ne cinstim Că de muncă e tot anul... - Ura! Ura!! Sus paharul
VORBE-N TÂRG de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375694_a_377023]
-
la îmbrățișarea irezistibilă a pernelor. - Ascultă, n-am timp de fițele tale! Îți las cafeaua și mâncarea pe masă și mă duc să potolesc animalele alea înainte de a pleca la muncă. În tine nu am speranță, ești o cauză, fără leac. Ai face bine să te trezești și tu, că timpul trece repede și pe el nu-l poți întoarce pe degete, cum ai vrea. Haralamb continuă să ignore împunsăturile nevestei, iar Magdalena îl lăsă în banii lui și plecă la
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
au făcut ca și aceasta să fie deschisă către ei și să le dăruiască ceea ce le era necesar. Străbunii considerau ca fiind sfânt pământul pe care călcau întrucât știau că pământul îi hrănește, le dă adăpost, îi protejează, le dă leacuri pentru orice durere. Pentru fiecare boală fizică , ei cunoșteau câte o „plantă-învățător” care să-i lecuiască. Ei știau să-și manifeste emoțiile în cânt și dans, considerând că omul trăiește intens atunci când își arată emoțiile. Ele sunt podoaba lui, darul
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375740_a_377069]
-
tușa Sia cunoștea povestea despre aceste fete frumoase-sânzienele. Legenda spunea că Sânzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și dau puteri deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune de lecuit toate bolile... Bătrânii credeau că, în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Și tușa Sia
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
magică și că în această noapte minunile sunt posibile, forțele benefice, dar și cele malefice, putându-se manifesta în orice clipă... Știind despre minuni, femeile porneau în plină noapte spre locuri știute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac... Multe din florile și ierburile care se culeg în această zi, se duc la biserică, cu credința că fiind sfințite le va crește puterea de lecuire... Mai târziu am aflat cum: „Cerul se înălța și el după soare și ziua
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
privesc zorii... Să urmez pe unde treci, Pașii tăi de pe poteci. Mi-ar plăcea să fim un fum, Să ne ridicăm din scrum Să ne-ascundem în amurg, Să facem cu viața târg.... Mi-ar plăcea să-ți fiu un leac, Elixir să-ți fiu în veac... Să te vindec...că îmi ești drag, Să-ți fiu drag sirișag... Mi-ar plăcea să fiu un gând, Și să rătăcesc prin vânt... Să fiu fluture în pom, Și pe gene în al
DORINȚĂ ... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379168_a_380497]
-
întinat E-n iubirea lui - femeia. Mâna ei este un lat Inima o curs-amara Unde păcatoșii cad, Pe sfinți, Domnu-i scoate-afara. Iar cătând adăugat Am gasit la urmă cheia: Viata-celuia curat E-n iubirea lui - femeia. Mâna ei este un leac, Inima, potir de roua Ea inalta-omu-n veac Ea aduce viață nouă. În ea este fericirea, Ochi frumoși de floare rară Tot ea dăruie iubirea Ea te-nalța, te coboară. Ea e mama de copii Ea e leagăn de blândețe Și izvor
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.VII – FOLOSUL INTELEPCIUNII. FEMEIA ESTE CHEIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379215_a_380544]
-
plângând de ziua ta, țară de ura celor care plâng doar fals vindecă-ți rana, arsura și te-ndansă la un vals de ziua ta, țară de plânsul celor mulți și blânzi prin veac te dezprută-n veci prin dânsul doinitorul fără leac de ziua ta, țară de visul ce i-a fost în vis ucis nu renunța la paradisul din verb, din inimă și vis de ziua ta, țară de vina de-a te duce în exod mă-nțelege, doar un chin
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
pustii mă dor,/ De jale zilele-mi sunt pline / Și uneori aș vrea să mor. ( Tristețile mă dor). Nu lipsesc din volum: doinele, cântecele de jale, care pun cel mai bine în evidență anumite trăiri, dureri care-și caută un leac. Hai, inimă, la lumină / Nu te-ngropa în rugină!/ Leagă-mi pletele cărunte / Și durerile din frunte!” ( Inimă de dor). * Versurile ” Mi-e dor de focul din priviri, / De nebunia din salcâmi,” reliefează imaginea unei conștiințe entuziaste, dar, de multe
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
graiul animalelor și le vorbește. Este scriitor și poet, meșteșugar, studiază mineralele și este creator de vrăji și farmece. Studiază ierburile și plantele, care în combinatie cu mineralele, creează uleiuri cu efect temporar dar util, pentru diverse puteri, remedii și leacuri cu efect rapid. Îngrijește animalele și păsările rănite, precum și copacii sau vegetația bolnavă. De multe ori, întâlnește oameni în calea sa, pe care nu ezită să-i ajute, ori de câte ori aceștia au nevoie, dar, nimeni nu știe cine este cu adevărat
PELASG FIUL CERULUI ȘI AL PĂMÂNTULUI- MAGUL DIN CARPAȚI (I) de ARON SANDRU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369153_a_370482]
-
râd, scoși din soare, își deschid florării, Pașii săi sunt veniți cu-n trecut în strămoși, Primăvara e-n noi, nuntă-n anii frumoși, An de an tu renaști în speranțe de veacuri Și ne cânți simfonii cu balsame de leacuri. Tu vorbești de cocori, fulguind zbor de fluturi, Revărsând în neliniști cor răboinic de cânturi, Și zâmbind te mai superi peste zile iernoase Ce amarul și-l frâng, arse focuri în case. În genunchi de păduri tu te sprijini de
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
scriem și s-ajutăm să se știe!” (129). Portretul personajului e întregit de paralela pe care o stabilește între om și alte viețuitore („fluxul comunicării secrete dintre oameni și animale”, 120), paralelă - vai! - defavorabilă omului (ceea ce probează o dezamăgire fără leac): „Te de-tensionează și te umpli cu fluidul misterios al afectivității, care leagă animale de oameni și oameni de animale și de alte făpturi ale Firii și care e lucrul ce ține de partea frumoasă a vieții. Și ajută lumea
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
la cheltuială: baneocin, dermazin, fucidin și ce-o să-ți mai prescrie pentru prăjeală doctorița ta frivolă și cheală și-ai lua-o la trap poate chiar la galop scormonind în călduri ca o asiatică fabulând ca Esop că nu-i leac mai de soi decât să te mușc pân’ la os cu dinții mei ascuțiți de fiară sălbatică dacă te-aș săruta ar ieși fum și cum nu iese fum fără foc și cum noi românii suntem foarte săritori s-ar
DACĂ TE-AŞ SĂRUTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374202_a_375531]
-
trimitea puțin ajutor atâta Veronicăi cât și bătrânului său tată. Acesta pierduse toată averea din cauza secetelor necurmate și se mută de la Ipotești la oraș. 1882-06-06 Pe Mihai îl supărau rănile apărute la picioare și pe care le trata cu felurile leacuri folosind și colțuni de cauciuc. Veronica era tristă că nu îl putea ajuta cu nimic și mai rău, că nu îi putea fi alături. Ar fi dorit să meargă la București. 1882-09-01 Veronica îl aștepta acasă însă Eminescu întârzia să
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
fără hotare... Se-mparte-n două lumea: între pământul-om Și-o mare de lumină la ceas când nu e soare... Șoimanele, călare, răzbat în cânt diform; E noaptea-n care umblă în zborul uniform, Sfințind în galben ierburi, de leac făptuitoare. Și simt prin aer iele în jocurile lunii, Cum dănțuiesc besmetic în iarba din poiene Și poleiesc cu vraja din plete toți alunii. Nuntesc cu zburătorii Ilene Cosânzene Și, alb înfiorată, când își aleg și nunii, Răsar și eu
SONETUL NOPŢILOR DE SÂNZÂIENE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374244_a_375573]
-
coronițe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, fiind apoi păstrate, pentru vindecarea bolilor sau alungarea tuturor duhurilor rele. De altfel, acum, o dată cu venirea verii, e un bun prilej pentru culegerea plantelor de leac, toate având o eficacitate sigură. În noaptea de Sânziene răsare și floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege. Există în mitologia folclorică românească, ideea că sânzienele sau drăgaicele, ar fi personaje mitice nocturne. Față de alte
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
Potrivit tradiției folclorice, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, de obicei, în jurul unui foc, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, împart rod holdelor, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și "Amuțitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
curtea aproape pustie spre mănăstire. Un altul, plecă dintr-o cămăruță mică spre poarta de intrare unde aveau o cameră ca să vândă lumânări, tămâie sau miere de albine din stupii sfinți ai mănăstirii. Tot mama ne amintea că aceasta are leac pentru orice boală, iar cărarea mâncată de ploi și urmele trecătorilor, duce către o cișmea cu vână groasă de apă din care vom lua și noi la plecare, în putina deja pregătită. În timpul slujbei, stăteam tăcuți și sfioși fără să
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
grupul conservator. Eu sunt șeful pieței și constat că s-au schimbat ponderile în piață și trebuie să iau taxă...!” Adevăr rostit de șeful Deputaților, urmaș al fabulistului Grigore Alexandrescu!? Și coleg cu Mihai Viteazul! Pentru el nu mai există leac! Pisicul-premier, ca să rămânem în lumea fabulei, revenit de pe marele zid cu un limbaj elevat, îngurgitând popcorn, relevă noi adevăruri: politrucii de Dreapta sunt Păcală și Tândală! Pe cei de Stânga îi știam: Tătuca, Rozaliul, Bombonel, Eunucul... fără număr, fără număr
ANLFABETULE ! ŞPĂGARULE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362169_a_363498]
-
În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roaga dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas, La masă cu dorul, băut cu amar Și-n rostul nerost cu-absenți la
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
într-un jalnic sobor Cu-asfințituri ce plâng peste suflete stânci. Când voi ști că din scrum nu pot cerne scântei Doar iluzii în ploi și nefaste izbânzi, Că din piatră și lut nu răsar ghiocei Și nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi. Când voi vrea să-nteleg că speranțele sunt Doar lumini ce se-aprind când căderile dor, Voi afla în sfârșit că-nălțările mint Și-n arene pustii nu pot fi matador. Învăța-voi atunci că în palme de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Fără drept de apel într-un jalnic soborCu-asfințituri ce plâng peste suflete stânci. Când voi ști că din scrum nu pot cerne scânteiDoar iluzii în ploi și nefaste izbânzi,Că din piatră și lut nu răsar ghioceiși nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi. Când voi vrea să-nteleg că speranțele suntDoar lumini ce se-aprind când căderile dor, Voi afla în sfârșit că-nălțările mintși-n arene pustii nu pot fi matador.Învăța-voi atunci că în palme de focNu pot strânge
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
în limpeziș, cum altădată, În părul tău porți soare și noroc, Chiar nu mai știu de-am să mai pot vreodată Să te sărut prin flori de busuioc. Departe ești și-mi plâng singurătatea, Durerii mele nu-i mai caut leac, Atât de mult mă strânge libertatea Dar tu rămâi departe, în alt veac! SPUNE-MI Spune-mi, cer fără de margini, Unde duce lumea ta? Lasă-mi sfintele imagini Pe un nimb de catifea. Spune-mi, mare fără teamă, Unde piere
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
Atât de sfios îngenunchiam, să mai răsară încă-o șoaptă si când lumina o cerșam, mă umilea o umbră moartă. Atât de des mă rătăceam, prin gânduri triste de iubire, mii de lacrimi ascundeam, în răni adânci de amintire. Speranța, leacul celor slabi, îmi mângâie deschisa rană, ating în vis doar fluturi albi, în loc de apă și de hrană. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: În loc de apă și de hrană... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie
ÎN LOC DE APĂ ȘI DE HRANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377756_a_379085]
-
le-am pierdut în lanul de maci despre ochii tăi catedrale în haos despre părul tău catarg în abis povestește-mi de mine nu mai știu cine sunt de un veac rătăcit alerg fără tine în numele tău dăruiește-mi un leac pune-mi cuvântul ... Citește mai mult „...și iar mă-ntorc spre țărmul de plecarecu doruri atârnate de catargmi-e cercul pribegiei tot mai largși-ntoarcerile semn de întrebare...”(anonim)----------------------------------------------------------povestește-mi de tineamintirile le-am pierdutîn lanul de macidespre ochii tăicatedrale în haosdespre
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]