4,107 matches
-
de care abia se despărțise și care îi alintase cu atâta dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului 22 Iulie 2015 V-am spus și vă mai spun anume, Eu cred în Adevărul care-l scriu, Cât mai surâde un copil pe lume La pieptul unei mame, nu-i târziu! Precum și-a legănat pe brațe Fiul, Maria din porunca Celui Sfânt, Ea nici nu știe-n viață ce-i târziul, O Mamă și un prunc- ce legământ! Când fără el nu-i nicio sărbătoare, În van e orișice cuvânt al meu, Cât mai
CÂT MAI SURÂDE UN COPIL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343417_a_344746]
-
de vis . . Vălul ei auriu pe nesimțite alungă . Umbra aruncată de spăimoase neguri . Ne-nvăluie tandru, a ochilor tăi rugă . M-atinge, robit tăcerii tremuri. Scutul aprins treptat se îngustează . Straniu, împovărat de dorul luminii . Zâmbim când noaptea dansează . În jur legănând, albindu-ne crinii . . În aer e-o tainică șoaptă de greieri . Si fluturi perechi, în zbor nupțial . Îmbrățișându-i cu gândul cutreier . Sublimul, galacticul arc sideral. . . Nimic în jurul nostru nu se clintește . A nopții regină ne îmbată-n parfum . Rouă
VRAJA NOPȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343421_a_344750]
-
de timp!Tu știi; câte răsărituri și câte apusuriam numărat împreună?Un infinit, poate două...le-am ... II. AMPRENTARE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. Amprentare Aud mângâieri sonore în șoapta adierii ce leagănă verdele în frunze. Murmurul clipei... își divide reluările amprentând simițiri uitate din străvechimi; în adormire. Blând contur; din soare se desprinde, când razele lunii își fac două copii albastre... la indigo! Mă opresc și te privesc: Te văd culegând începuturi
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
de iarbă. Păstrez limpezirea cascadei, iar cântul ascuns în crengi de poveste îl adun, îl dezmierd și-l aduc... în clarul luminii din șoapta de îngeri. Pe toate le-așez, frumos ... Citește mai mult AmprentareAud mângâieri sonore în șoapta adieriice leagănă verdele în frunze.Murmurul clipei... își divide reluărileamprentând simițiri uitate din străvechimi; în adormire.Blând contur; din soare se desprinde,când razele lunii își facdouă copii albastre...la indigo! Mă opresc și te privesc:Te văd culegând începuturi și zboruri
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
pe scaun. Însoțită de un „mascat”, femeia a intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile tremurând un cordon de la rochia-i ponosită și își legăna capul plecat, într-o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te cheamă pe dumneata? a întrebat-o comisarul Olaru cu voce prietenoasă, în timp ce-și schimba poziția astfel încât ea să nu-l poată vedea pe Gabriel. Pe
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Recent am fost martora unei reprezentații spontane de artă andaluză, spectacol dat de un cântăreț ambulant în piața din centrul orașului Málaga. Evenimentul mi-a rămas întipărit în memorie pe viață. Pentru început ne-a legănat cu serenade romantice un cântăreț acompaniat la chitară. Apoi și-a văzut de drum, mulțumint de obolul adunat în căciulă. I-a lat locul un tânăr ascetic. Ne-am întors capetele speriați la vederea lui. Era îmbrăcat complet în negru
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
în "Te umilești, te nărui între porniri fecunde/ Iar timpu-n tine-ascunde bătrânele secunde. " În "ensul schimbat " ochiul opac ne aruncă în profunzimea ochiului interior care contrabalansează al treilea ochi: În noi desăvârșește o trecere , tăcând " Proiecția în beznă a luminii leagănă tăcerile de pe gleznele poetei luminând ușile în spatele cărora sunt refugiate sufletele fără soare dar pline de speranță. Cu fiecare pagină parcursă ne pierdem în emoții pe care le intuim cu bucuria frumosului trezind sensibilități acolo unde nici nu ne așteptăm
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
ca tine ruginesc ,viața cu alți ochi privesc . Îmi amintesc surioară cănd eram o primăvară Tinerică și sprințară... Un boboc micuț de fată căt un ghiocel de’naltă O mlădiță de alun verde și cu suflet bun . Ca iarba mă legănam ,nici o grijă nu aveam Eram mică ,nu știam... Am ațipit într-o seară m-am trezit la ziuă ,vară Mac roșu în lan cu spice ,cu pui ca o pitulice O piersică părguită , așezată și-mplinită-n Vară lungă ,însorită ... Acum Toamnă
MAI STAI TOAMNA ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344142_a_345471]
-
nu am mai scos niciun cuvințel până nu am simțit că a terminat-o. Totuși nu am rezistat și tot l-am întrebat. Vrei să spui că sufletele oamenilor sunt nemuritoare? Cam așa s-ar putea interpreta, se alinta Taty legănându-se în speranța că poate și el este nemuritor și pentru mine chiar o să fie nemuritor, că este Taty meu, cel mai deștept Taty din lume. Mă rog, cu mici excepții când mă supără și trage de timp în loc să povestim
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
shov doria Ghitara E kemana Face visele să plângă. Karel le sunen te roven. Suspinul sufletelor O khond le giengo Pierdute Hasarde Rupe prin gură Phagăl mashkaral o mui Rotundă O angrustikano Și că tarantula, Thai sar o vishalo thavuno, Leagănă o stea mare Kunel îk bari cheheni Să prindă suspinele Te astarel le khondaa Care plutesc în a sa neagră Save usinen ande peski kali Cisterna de lemn. Cisterna kashtuni. Falseta Hohavni kemana Oh, petenera gitana Oh, români petenera Yayay
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
cunosc anume, Zilnic necuratul, știu, își face tema, Precum vinul toamna vremea e în spume, Peste toți dușmanii cadă anatema! Mi-a fost dor de tine, Țara mea frumoasă, Mi-a fost dor de tine ca de-un leagăn mut Legănând o doină dulce și duioasă, Niciodată-n alta nu am să mă mut... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Mi-a fost dor de tine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi de
MI-A FOST DOR DE TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344191_a_345520]
-
părintești Și-un ochi de geam, decor pentru mușcate. În goană , anotimpuri și povești Rămân în urmă cu priviri mirate. Văd nucii de la poartă - larg umbrar, Și, tainic, mă- mpresoară nostalgia. Știu. Am plecat demult de-acolo, dar, Mi-am legănat sub ei copilăria ! Referință Bibliografică: NOSTALGIE / Georgeta Giurea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Giurea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NOSTALGIE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344213_a_345542]
-
frățiorul Nicolae ca ei - părinții - să poată merge la munca câmpului. Am dus leagănul cu copilul înfășat și legat la umbra pomilor din grădină. In jurul meu erau 2-3 copii de vârsta mea cu care mă jucam. Cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam. La un moment dat copilul din leagăn a început să plângă iar eu măream viteza de legănare, cu cât plângea mai mult cu atât legănam mai tare fără să mă uit în leagăn. Leagănul era
CAP2 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343125_a_344454]
-
de vârsta mea cu care mă jucam. Cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam. La un moment dat copilul din leagăn a început să plângă iar eu măream viteza de legănare, cu cât plângea mai mult cu atât legănam mai tare fără să mă uit în leagăn. Leagănul era prevăzut cu o sfoară care nu dădea voie copilului să cadă jos. In timpul legănatului - zdranga-zdranga- copilul s-a tras in jos iar sfoara i-a ajuns sub bărbie provocându
CAP2 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343125_a_344454]
-
Autorului Un nuc creștea odată în curtea casei mele, Ziua zâmbea spre soare, iar noaptea - înspre stele. Creștea cum nimeni altul, vânjos și lat în spete, Și-ades copiii casei la umbră-i făceau cete. Pe brațele-i vânjoase ne legăna pe rând Și fremăta voios când ne vedea râzând, Iar în coroana lui noi depănam povești Ori făceam alte hazuri de pici..., copilărești. Avea magie nucul, de îngeri fiind plin În zile lungi de vară cu soare și senin, Iar
NUCUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343147_a_344476]
-
ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoțit și de cățelușă. A oprit
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
A putrezit de-atâta nins... * Curgi din mine, sudoare de dragoste, pe cămașa inimii. * Sunt singur. Iau degetele și le prind de umeri, poftindu-le să-ți pipăie somnul căzut pe talpa nopții. * Piatra palidă cu gene de nisip își legăna pântecul, așteptând să nască piramide. * Ieri, timpul se uita-n oglindă să-și vadă sufletul. * Perdeaua luase târziul în palme, țopăind prin cameră ca o cadână. * Dacă luna s-ar sparge pe sânul tău trupul ar plânge cu licurici. Voi
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
ea doi cai frumoși, murgi, cu coamele mari, căzându-le peste greabăn în valuri, unduindu-se după cum călcau prin grâu, iar cozile stufoase fluturându-le în vânt. S-a oprit în loc să-i privească cu admirație. Erau prea frumoși așa cum se legănau mergând maiestuos în buiestru. Când s-au mai apropiat, a observat că erau călăriți pe deșeuate de doi tineri la fel de frumoși, înalți, cu o ținută dreaptă pe spatele cailor, măreață și elegantă, îmbrăcați în haine soldățești de culoare verzuie, încălțați
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
frunzele gem, suspinând-n apogeu, Pământul le îmbracă generos... Ah, toamnă, copleșești ființa, Culorile-ți stropite sunt de călimară, Rodește-n tine vița, se vaietă sămânța, Vreau să te iau cu mine în primăvară. CÂNTEC DE TOAMNĂ Copacii resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul; Iar verdele e pictor, în astă tânguire, Și își mulează sieși arătarea, Tot verde e, dar nu-și decolorează starea- Cu-
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
mi Doamne fericirea, Să am bucuria deplină, Să-mi regăsesc iubirea, Când afară-i lună plină, Iar lângă mine, femeia divină, Fă Doamne ca această noapte, Plină de dăruiri și declarații în șoapte, Să țină o veșnicie, Iar acest pat, leagăn să ne fie... Ramona nu-l mai lăsă să-și termine improvizația și îl trase spre ea obligându-l să se ridice în picioare, rămânând cu recitarea neterminată. Îl cuprinse de după gât cu un braț, în celălalt ținând paharul cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
Sictir Mă-ntorc în timp să gust zahărul din creanga unui amurg, dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei pocnește zbătându-se între viață și moarte hotărâtă a dezintegra distanța. În aer clocotesc misterioase miresme alterate ale trecutului, prezentului și viitorului, de-alungul banalității tunelului existențialității noastre apocaliptice. Doar
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci Și caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul rămâne pe lucrurile din podul
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
Eu cu resemnare le mai dau binețe... Câmpul a cuprins și apusu-n poală Spicele de grâu, vântul le răscoală Strânge-n brațe cerul, cât de dor i-a fost Sprinjin în nevoi chiar și adăpost... Au venit și macii legănați de timp, În poemul ăsta se vor anotimp, Salcia pletoasă a fost alungată Pe un mal de râu o văd aplecată... Freamată tăcerea până la “refuz” Îmi ciulesc urechea, pașii să-i aud Curcubeu să-i pun din a nopții stemă
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377391_a_378720]
-
Acasa > Poezie > Familie > PROMISIUNI, DE VIS Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Un buchet de flori și un gând pentru cele ce ne ascultați până și tăcerile, pentru cele ce ne legănați amintirile, pentru cele ce ne dăruiți bucuriile, pentru cele fără de care ne-ar fi mai triste zilele, pentru cele alături de care ne trăim visele, pentru cele care ne suportă toanele, pentru iubitele și mamele, pentru toate femeile! Frânturi de vis
PROMISIUNI, DE VIS de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377445_a_378774]