2,139 matches
-
-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust mecanic, pentru adulți, iar Oskar pare a fi un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dar între calitățile lui pozitive și imprevizibile, cu vremea cele din urmă au început să primeze, spre nemulțumirea ei. Îi plăcea meseria, lucra cu conștiinciozitate, dar nu aspira să conducă. Fața lui rotundă, jovială și calmă părea să exprime o lene suverană, nu voia decât liniște. Era opusul nevestei, cu mișcări încete și însoțite de zâmbet, cu o voce care părea să intoneze psalmi, îi plăcea căldura căminului în care să asculte muzică, să se joace cu copilul, să citească enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îi plăcea să muncească. Nu voia decât să afle cât mai multe și pentru că asta presupunea învățătură, își dorea învățătură. Mai ales voia să scrie despre toate astea, nu pentru celebritate. Celebritatea e dăunătoare, îți răpește timpul, te îndeamnă la lene și rutină. Soția lui ar fi trebuit să știe și să înțeleagă gândurile astea. O imagina ca pe o femeie aproape perfectă, isteață și spirituală. Ioana Sandi se apropia de imaginea pe care și-o crease el. Îi lipseau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dovedit că incapacitatea de a ține minte luatul hainelor de la curățătorie, tabletele pentru mașina de spălat vase, plus film pentru aparatul de fotografiat este, de fapt, un defect din naștere precum daltonismul sau o inimă slabă. Nu e vorba de lene, e vorba de biologie. Pe parcursul drumului interminabil de sâmbătă spre Țara Galilor, mă uitam la Richard și observam felul În care poate face abstracție de copii când trebuie s-o facă, când trebuie să ajungă la o destinație. Viața e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și pe care încearcă în van să o priceapă. — Azi, în schimb, am stat acasă, bâigui. Mi-a fost lene de dimineață, am citit, am făcut niște exerciții la engleză, am mai vorbit cu Georgiana la telefon... Nimic deosebit... Dau din umeri, ca și cum nici nu mi-aș fi dat seama cum a trecut ziua. De fapt, știu prea bine cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să mă consoleze. Nu sufeream cine știe ce, lovitura fusese atât de năucitoare că mă vindecase aproape În Întregime de amoru-mi secret. Mă ajutase s-o scot la capăt și reacția lui Cătă. Pe ăsta-l durea În paișpe. Divorț? Mi-e lene să divorțez, zicea el, atâta tevatură cu actele, se mai și fac de râs prin tribunale. În plus, mi-am dat și eu seama că, de fapt, cursa ce i-o Întinsesem În acea noapte narcotică de la striptease mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara târziu baladele lui Villon"Pune-ți mintea la lucru, băiete, gata cu lenea!", spunea ea mereu râzândși nu pleacă de lângă el decât atunci când îl știe adormit. Dintre camarazi, cei dintâi care-l vizitează la spital sunt căpitanul Apostol și subofițerul Caraiman. Amândoi își exprimă regretul pentru cele întâmplate, dar recunosc că avusese totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, Într-un parc, cum se obișnuia Înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din cînd În cînd În conversația dintre ei ( În bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei Înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pentru că le dați prea multă importanță, prea multă importanță dacă atârnă, dacă atârnă tot mai mult. Da' lăsați-i să atârne, fir-ar să fie! Nu. Ai tăi nu. Dar tot o să atârne, sigur, cu timpul. Ai Amandei atârnau. Sânii Lenei atârnau încă de timpuriu. Și totuși le-am iubit, și ce le-am mai iubit! Nu trebuie să fie întotdeauna vorba numai de mai mult sau mai puțin piept. De exemplu, aș putea să găsesc exact la fel de frumos fundul tău
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
contesta - scriitorul român e talentat). Boala lui fundamentală e imobilismul, iar acesta merge mână în mână cu vanitatea, grandomania, egoismul, «de ce să nu moară și capra vecinului?», simțul enorm și văzul monstruos al unor pericole altfel de duzină, suspiciunea, defensiva, lenea programatică, încremenirea în proiect, nepăsarea față de sine prin înecarea amarului în alcoolurile unor discuții confuze, neprincipiale și interminabile.” Gândim că, dacă vin de la cineva care, între timp, a trecut în neființă, judecata aspră și privirea neîndurătoare sunt mai ușor de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
elevii sunt conștienți de propriile lor capacități însă motivul „nu pot mai mult“, ca motiv al insuccesului poate avea două aspecte: pe de o parte conștiința propriilor capacități dar pe de altă parte paravan pentru alte motive cum ar fi lenea, voința slabă și altele. Procentul de 13,48 pe care l-a obținut acest motiv îl considerăm important, cu rezervele de rigoare, însă, corelat cu procentul motivului „nu înțeleg ușor când citesc ceva“, 12,35%, există posibilitatea, după cum spuneam în
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
preotul începe în anul dintâi să predice poporenilor săi cu multă seriozitate Evangelia îndreptării. Când vede că predica e în zadar încearcă in anul al doilea batjocura și în anul al treilea dojana. Toate însă sânt degeaba; în mijlocul sărăciei și lenei obștești-se și vede pierdut în mizerie cu nevastă si copii când, într-o dimineață, gîndindu-se ca amar la starea lui în mijlocul bisericuței aproape ruinată [î]i vine deodată ca o inspirație de sus: el începe a munci însuși, se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
părintelui acestora, C. A. Rosetti, a cărui nume slăvit va fi de toate veniturile de acum și pururea și în vecii vecilor. Christ a fost reprezentantul săracului cinstit și harnic. Antihrist e reprezentantul săracului viclean și leneș, căci vicleșugul și lenea, tertipul și rușinea de muncă sânt cele două mari semne caracteristice atât ale roșilor ca colectivitate, esceptînd pe puțini, cât și a elementelor străine pe cari ei mai cu seamă le favorizează. Am susținut într-un rând că toate, absolut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poți să-l spui pe-al tău, dar ce înseamnă, în general, a păcătui?!" "Ești un copil, zise ea, o să afli singur ce e." Știu de pe acum, sânt în număr de șapte, numite păcate capitale, invidia, zgârcenia, desfrâul, pofta, furia, lenea, înșelătoria și altele de acest gen și care n-au nici un haz dacă le iei în serios și, dimpotrivă, ne distrează când vedem ce formă îmbracă de la un individ la altul. Am râs de m-am prăpădit când am citit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu se mai putea ține. Când a ajuns jos, subdirectorul zice, plătiți-i, domnilor, alviță, acestui ticălos, și noi, râzând, în fond încîntați de spectacolul oferit de Camburu, am băgat mâinile în buzunare și l-am scăpat de alvițar. În ce privește lenea, să nu mai vorbim. Noi avem în literatură numai povestiri grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital?" "Leneș mai poți să fii, mi-a răspuns mama, lenea trece, dar să nu fii puturos. Știi tu cum se zice: pute
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital?" "Leneș mai poți să fii, mi-a răspuns mama, lenea trece, dar să nu fii puturos. Știi tu cum se zice: pute pământul după el." " Da, am convenit, asta e scîrbos". Și curiozitatea mea de a afla ce păcat o urmărea pe mama s-a stins pentru un timp. A
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
autori, ca Shakespeare, n-o fac... În timp ce la noi se susține că plăcerea patologică a lui Vlad Țepeș de a trage în țeapă se baza pe o luciditate politică de domnitor care vroia sa stârpească răul din țară, furturile, cerșetoria, lenea chiar (a tras în țeapă o muiere al cărei bărbat purta o cămașă murdară). Până și Eminescu îl invoca: unde ești tu, Țepeș Doamne... Numai că pretexte pentru a ucide se găsesc la tot pasul și e riscant să atribui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tema îndreptării acestui viciu prin violență; ar trebui atunci să tragi în țeapă cel puțin un sfert dintre femei, și chiar dacă, să zicem, ai arăta la televizor un spectacol ca ăsta, n-ai putea îndrepta natura umană, fiindcă la originea lenei, la femei ca și la bărbați, stă plăcerea contemplației, un sentiment superior, pe care numai cei bogați își pot permite să-l aibă în voie: ceilalți trebuie să trudească din greu... Și dacă unii dintre ei se satură de trudit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o mână de oameni spre cortul sultanului spre a-l ucide, și puțin a lipsit să-i reușească, arată pe lângă un curaj sublim și o admirabilă consecvență de gândire antiotomană, despre care avem și alte dovezi. Fiindcă cerșetoria, ca și lenea, dealtfel, nu e un viciu în sine, care poate fi stârpit prin exterminarea celor care îl practică. Aici Marx are dreptate, condiția materială determină conștiința..." Se lăsa, desigur, condusă spre casa ei, fiindcă se înserase și părăsisem demult centrul orașului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de zâmbet. Ea încercă să-l imite dar nu avea de unde să știe dacă reușise. Ar fi dat salariul pe un an pentru o ceașcă de cafea caldă, dar nu avea cu cine să facă acest troc și-i era lene să se ducă la distribuitor. Puse aruncătorul de flăcări în bandulieră. ― Hicks, eu nu vreau să sfârșesc ca ei. Mă gândesc la coloni, la Dietrich și Crowe. Pot să contez pe tine dacă ajungem acolo? ― Dacă e să ajungem acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deschiși, inerți, organici. Acum venea rândul meu. Îi observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile prăvălite pe bănci, printre cărți și foi dictando, legume uriașe îmbrăcate-n haine incolore și nepotrivite. Unul nu mișca. O lene firească trecea de la un trup la altul, pulsând în ritmuri de Heliade și Alecsandri. Era viață acolo, în masa de carne, bumbac și literatură, dar nimeni n-ar fi putut spune unde și-n ce cantități. Doar pixurile se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate, iar aspirantul abia aștepta să le învețe. Așa arăta România: patria, casa, locul meu de muncă. De fapt, țara n-avea nimic, merita toată stima (uneori și mândria); problema eram eu. Nu înțelegeam că amestecul discret și eficient de lene, scandal și viclenie numit când „patriotism“, când „sentiment național“ (și în care nu mă recunoșteam decât în parte) venea din vremuri străvechi și nu putea fi înlocuit cu una, cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a prins nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am trezit fără țâțele Lenei, dar cu nea’ Titi după noi, atletic și motivat. Ne-a fugărit prin tot cartierul, aruncând și înjurând. Pe unii poate i-a și prins, astea-s lucruri care nu se spun, iar dacă ți s-au întâmplat, le uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]