4,839 matches
-
exemplu, dacă ne gândim la prima versiune în limba română a Septuagintei (așa-numita versiune Milescu a Vechiului Testament) constatăm că impozantul text, probabil cel mai complex care se scrisese până atunci în limba română, se caracterizează printr-o bogăție lexicală uluitoare, în cea mai mare parte neexplorată. Cei care nu cunosc textul nu își pot imagina cît de diverse și de dificile sunt sarcinile editorilor. Studiul științific detaliat al lexicului Ms. 45 în ansamblul său este una din sarcinile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care a urmat izgonirii din tronul mitropolitan a protectorului său, marele mitropolit Dosoftei, manuscrisul revizuit al Spătarului. De asemenea, Daniil Andrean Panoneanul, autorul versiunii originale a Vechiului Testament, cuprinsă în Ms. 4389, a socotit și el potrivit să preia creația lexicală a lui Nicolae Spătarul. Mai târziu, revizuind consistent textul tipărit la București în 1688, Samuil Micu a preluat integral, în versiunea sa de la Blaj, 1795, acest pasaj : Furnicoleul au pierit neavând mâncare și puii leilor s-au părăsit unul de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
murmhkolevwn inclusiv semnificația 'ant lion', unica atestare în Cartea lui Iov și calificarea sa drept neologism. Formularea din BIBL.OSTROG: Mravïil´va pog¨bì este foarte apropiată de cea din Septuaginta, compusul respectiv fiind în mod evident produsul unei calchieri lexicale. Neînregistrat ca atare nici de MIKLOSICH și nici în SLOVN.STAROSLOV., compusul mravïil´va își trădează însă cu transparență componentele, și anume slavon. mravii 'muvrmex, formica' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.) și slavon. l´vß 'levwn, leo' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.). Text-sursă pentru autorul versiunii din Ms. 4389, probabil Daniil Andrean Panoneanul, ediția biblică slavonă tipărită la Ostrog în anul 1581, a determinat decizia pentru furnicoleu, întărită de consultarea foarte probabilă a manuscrisului lui Milescu. Nota lexicală tigrul pusă de Daniil Andrean Panoneanul în dreptul furnicoleului din text, arată că acesta consulta sistematic și Vulgata, unde la Iov 4:11 citim: tigris periit, eo quod non haberet praedam. După toate probabilitățile, această creație lexicală a autorilor traducerii din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
manuscrisului lui Milescu. Nota lexicală tigrul pusă de Daniil Andrean Panoneanul în dreptul furnicoleului din text, arată că acesta consulta sistematic și Vulgata, unde la Iov 4:11 citim: tigris periit, eo quod non haberet praedam. După toate probabilitățile, această creație lexicală a autorilor traducerii din ebraică în greacă a Cărții lui Iov, evrei elenizanți din Alexandria, are la bază o confuzie, căci echivalentul din textul originar, ebr. layish (לַיִשׁ), reprezintă un cuvânt ebraic mai rar, desemnând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se coboară în lumea măruntă a insectelor". La rândul lor, clasicistele Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu practică, în versiunea recentă pe care au dat-o Cărții lui Iov din Septuaginta, o întoarcere la tradiția primară, cea a reproducerii prin calchiere lexicală a modelului grecesc, dar propun, în loc de furnicoleu, o formulă inedită: Leul-furnică a pierit fiindcă nu mai avea de mâncare, cu explicația, în notă: "Acest termen apare numai în LXX, în Iov. Ioan Gură de Aur spune că acest animal nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mrówkolew, rus. муравьиный лев etc. Putem fi aproape siguri că avem aici unul din cazurile în care zoologii au preluat, în scopuri taxonomice precise, denumirile biblice ale unor animale mai rare, în varianta lor latinească. De aici, pe cale livrescă, formațiunea lexicală respectivă a putut pătrunde în terminologiile specifice din limbile moderne. Informații utile despre receptarea și interpretarea rarului cuvânt primim dintr-un cunoscut lexicon al limbii grecești folosită în epoca patristică (LAMPE, s.v. murmhkolevwn). Prima referire este la cel mai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Paris, Librairie des Annales, 1809, p. 232). În literatura română sunt cunoscute diferitele modalități de receptare a romanului sadovenian Creanga de aur. 46 Ceea ce nu înseamnă că, uneori, redarea artistică a lumii vechi, arhaice, nu a dus la experimente inovative lexical gen Tolkien (era bun lexicolog și lexicograf , a știut cum și cât să inoveze), sau la redărea vorbirii vechi grecești în Troienele (celebra punere în scenă a regizorului Andrei Șerban), sau a limbii aramaice într-una din ultimele ecranizări de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Marele vistier Cîndescu, "Revista contimporană", I, 1873, p. 272). 53 DA, MDA și DELR nu au atestată această posibilă variantă. Toate aceste dicționare consideră că etimologia lui bodicăi este necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o viitoare notă lexicală. 55 De exemplu: "În pieptul lui Decebal flăcăra vifor turbat" (Decebal, în "Convorbiri literare", III, 1896, p. 3.), "Luna pribegește singură pe marea cea fără margini a bolturilor ceriului" (Tuhutum, în "Convorbiri literare", IV, 1870, p. 155), "Un cântec... așa
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai e nici cu totul aceeași, nici cu totul o alta... Rezultă o franceză alintată cu exotism, un mozaic în care sclipesc împrumuturi din arabă, slavă, limbile africane sau caraibeene, romani etc., un fel de turn Babel trepidînd de inventivitate lexicală și poetică, o limbă metisată, modulabilă potrivit identităților căutate. 3. Răbdarea persană și piatra de încercare franceză Născut în Afganistan în 1962, Atiq Rahimi a fost crescut într-o familie liberală și occidentalizată, în care tatăl era guvernatorul pro vinciei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intrigii și construcției personajelor, aproape clasică, trimit cu gîndul la poezia scaldică, în care islandezii și norvegienii sunt maeștri și care, în opinia specialiștilor, a rămas pînă astăzi poezia cea mai sofisticată și elaborată compusă vreodată în Occident. O virtuozitate lexicală și ritmică ce se regăsește în mare măsură în textele contemporane care, în ciuda diversității revendicate, afirmă cu claritate o identitate nordică bine definită. Natura, de pildă, este o componentă esențială în viziunea autorilor nordici, îndeosebi lumina aceea unică, ce are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
clari drepturile și obligațiile indivizilor afectați de deciziile acestei puteri (a Uniunii)"12. Cetățenia europeană trebuia să exprime apartenența cetățenilor la o entitate politică nouă, în aceeași ma-nieră în care dreptul național definește statutul individului în stat. Dacă inițial cîmpul lexical al construcției europene era limitat la termenii "salariat-consumator", prin adăugarea termenului de "cetățenie", se poate spune că Europa a făcut "un salt calitativ" prin care își depășește natura de "societate civilă" pentru a deveni o entitate politică. Dar Tratatul de la
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
realizează printr-o economie severă a mijloacelor de expresie artistică: prea puțin și senzația nu se coagulează, generând frustrare, prea mult și copleșește, provocând dezgustul 14. Literatura terorii depinde cel mai mult de dozajul de la nivelul vocabularului. De altfel, echilibrul lexical își pune amprenta nu numai asupra calității generice a textului, ci și asupra construirii atmosferei. Definită, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, drept "unitate a stilului și a sensibilității, care evocă o dispoziție, un mediu sau un gând puternic" (1986
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autohtone la estetica naturalistă și un veritabil exemplu de scriitură terifiantă. 2.2.3. Evadarea eșuată La Vulturi! de Gala Galaction În pofida stilului eclectic, în care se amestecă, după cum bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui Galaction rezistă satisfăcător probei timpului, putând fi recuperată din mai multe unghiuri fertile de lectură. Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al XIX-lea, slavona a trebuit să fie folosită de moldoveni și de munteni în slujbele religioase, în cancelariile domnești și în unele școli rurale sau orășenești, întreținute din daniile locale, ale unor biserici ori ale familiilor mai înstărite. Fondul lexical de bază al limbii române vorbite a rămas însă tot latina populară, ca și la dacoromâni, meglenoromâni și istroromânii din Balcani. Pentru că Transilvania a fost dominată politic de nobilimea maghiară latifundiară, urmată de cea a sașilor și secuilor catolicizați ori
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
argot, între suav și trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între comedii și Momente și între nuvelele lui fantastice. În limbajul realist, Matei merge un strat mai jos decît Ion Luca, în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala forță lexicală din D-ale carnavalului și O noapte furtunoasă, cu locuțiunile atît de tipic mahalagești, nu seacă în verva "studiată și savurată" a limbagiului lui Pirgu, a Penii Corcodușii și în seva expresivă a cuvîntului, cînd e vorba să prindă tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
au fost privite acest fel de propoziții în diverse lucrări de gramatică - grupează propozițiile respective în „atributive circumstanțiale care au legătură cu verbul propoziției regente și atributive circumstanțiale care nu au legătură cu verbul propoziției regente, nuanța circumstanțială fiind exprimată lexical”. Pentru discuția de față prezintă interes numai prima grupă, la care „se poate vorbi de dublă subordonare: a) față de un nume; b) față de un verb”. Aceste atribute circumstanțiale - pe lângă o caracteristică a numelui determinat - exprimă și o circumstanță (cauza, scopul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tindă spre abstractizare, și ca accentul predicativ, care cădea inițial în aceeași măsură pe ambii termeni, să se condenseze numai pe al doilea (cel care arată starea), pentru ca acest verb să devină un semicopulativ (un element nu lipsit de sens lexical, dar lipsit de predicativitate), iar adjectivul să devină numele lui predicativ. „Prin stabilirea caracterului predicativ, verbul devine un inducător al adjectivului nume predicativ”. Verbul nu-și pierde conținutul semantic și caracterul predicativ în măsura în care le pierd verbele semicopulative. Determinantul nu atribuie
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mijloacele de exprimare și acord. Spre deosebire de predicat însă, elementul predicativ suplimentar este o parte de propoziție care își exprimă conținutul predicativ prin intermediul unui verb din afara structurii sale. Verbele pe lângă care apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verb din afara structurii sale. Verbele pe lângă care apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și verbele copulative, cu nume predicativ; așa sunt verbe ca: a rămâne, a sta, a părea, a se arăta etc. Asemănarea cu predicatul rezultă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nuanțe circumstanțiale. Din punct de vedere formal un element deosebitor poate fi acordul. În construcțiile cu mijloace de exprimare identice, cum sunt verbele la gerunziu, delimitarea elementului predicativ suplimentar de complementul circumstanțial de mod se face ținând cont de sensul lexical al verbelor la gerunziu și al verbelor însoțite. Dacă e vorba d gerunzii ale unor verbe care pot caracteriza acțiunea verbului însoțit, ele sunt complemente circumstanțiale de mod: vine alergând, dacă gerunziul nu poate caracteriza verbul însoțit, ci arată doar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
punându-l în postura unui «atribut mijlocit», care nu este altceva decât nume predicativ, recunoscut unanim pentru cazurile de tipul 1 și 2. Pe lângă cele două fapte sintactice constante, se mai constată și un fapt variabil de ordin semantic; tăria lexicală a verbului mijlocitor” (art. cit., p. 237). Judecând în felul acesta, autorul ajunge la concluzia că ,,neexistând... nici o altă deosebire între cele trei situații decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sintactice constante, se mai constată și un fapt variabil de ordin semantic; tăria lexicală a verbului mijlocitor” (art. cit., p. 237). Judecând în felul acesta, autorul ajunge la concluzia că ,,neexistând... nici o altă deosebire între cele trei situații decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă din exemplu 3 tot un nume predicativ...; pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la concluzia că ,,neexistând... nici o altă deosebire între cele trei situații decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă din exemplu 3 tot un nume predicativ...; pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]