KorAP: Find »[drukola/base=lift & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...135 >

3,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în fugă pe stradă. Se uită în stânga și-n dreapta și din nou în stânga și văzu camionul verde pornind. Fugi cât putu de repede să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
asta, când participăm la slujbă, sugerez să ne rugăm cu toții în șoaptă pentru norocul și succesul Apărătorilor Ierusalimului Unit. Capitolul 40 Ierusalim, joi, 3.38 p.m. Senzația era aproape fizică, de parcă sufletul i-ar fi tresăltat ca o cabină de lift. Nu puteau să nege asta: aduceau cu ei umbra morții. Oricine ajungea în preajma ei sau a lui Uri, oricine fusese apropiat de tatăl lui Uri sfârșea mort. Soția lui Shimon otrăvită cu pastile; Aweida înjunghiat într-o prăvălie stradală; Kishon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să-ți dai seama că nu îți cunoșteai tatăl aproape deloc. Toate secretele astea. Ce fel de relație poți avea cu cineva care îți ascunde atâtea lucruri? Uite, zise ea. Închid. Ar trebui să mergem. Dar în loc să se ducă la lift, Maggie se îndreptă spre recepție. Uri o urmări lansându-se într-o lungă poveste despre alergii și praf și cum nu putea pur și simplu să doarmă nici măcar o oră în plus în camera ei. Managerul de noapte îi opuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
spuse Maggie zâmbindu-i. — Păi, atunci ar fi bine să rămân cu tine. Capitolul 43 Ierusalim, joi, 10.25 p.m. Știa că ar fi trebuit să spună nu, că ar fi trebuit să insiste ca el să coboare înapoi cu liftul, chiar să doarmă în mașină dacă ar fi fost nevoie. Dar și-a spus că va fi OK, că el o să doarmă pe sofa sau pe jos și cu asta basta. Încercă chiar să se uite în șifonier, să caute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pe spate în scaun, întrebându-se de ce planul ei de a se stabili undeva eșuase. Fusese orașul nepotrivit? Timpul nepotrivit? Sau bărbatul nepotrivit? Închise calculatorul, se strecură afară din centrul de afaceri cu pereți de sticlă și se îndreptă spre lifturi. Se gândi la Dublinul pe care tocmai îl văzuse. Nu semăna deloc cu cel pe care și-l amintea. Era mai curat, mai ordonat și infinit mai solitar. Maggie păși în lift și, numai în momentul în care ușile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cu pereți de sticlă și se îndreptă spre lifturi. Se gândi la Dublinul pe care tocmai îl văzuse. Nu semăna deloc cu cel pe care și-l amintea. Era mai curat, mai ordonat și infinit mai solitar. Maggie păși în lift și, numai în momentul în care ușile se închiseră, își dădu seama. Bineînțeles. Asta voise să spună Shimon Guttman. Ticălosul ăla bătrân și viclean! Cum putuse să nu-și dea seama până acum? Haide, haide, spuse, nerăbdătoare să se întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
bătrân și viclean! Cum putuse să nu-și dea seama până acum? Haide, haide, spuse, nerăbdătoare să se întoarcă și să-l trezească pe Uri. Se uită în sus, la cifrele luminoase, numărând etajele. Șapte, opt, nouă. Ieși încet din lift, pentru eventualitatea în care umbra ei, bărbatul sau bărbații care o urmăreau Dumnezeu știe de când, hotărâse să o aștepte chiar în fața camerei ei de hotel. Nu zări pe nimeni. Merse tiptil de-a lungul coridorului, având grijă ca tocurile pantofilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
nu-și dădu seama dacă deschisese ochii. Camera era cufundată în întuneric. Vru să ridice capul, din obișnuință, pentru a se uita la ceas, dar simți imediat un spasm de durere. Abia atunci își aminti ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese ușa și apoi, într-o secundă, fusese lovită. Unde se afla acum? Întinsă pe spate, pipăi cu mâinile moliciunea de lână a așternuturilor. Se uită scrutător, abia întrezărind contururile perdelelor din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
capetelor de iepure, îi paralizau avatarul. Acum nu va mai putea să se întoarcă la insula de pe lacul Geneva. Oricare ar fi fost mesajul pe care Shimon Guttman îl ascunsese acolo, nu putea ajunge acum la el. Maggie auzi ușile liftului deschizându-se. Se întoarse și văzu camera goală în spatele ei. Unde era Uri? Auzea pașii apropiindu-se și acum, prin sticlă, zărea un bărbat care venea înspre ea. Era imposibil să-i recunoască fața în întuneric. Ușa se deschise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să plece. În trei minute, coboară pe scara de incendiu. Intrarea e acolo. I-o arătă cu degetul. Nu lua liftul. Coboară cât poți pe scări. Nu te opri în hol, ci cu un nivel mai jos. O să ajungi la bucătării. Cât de repede poți, fă stânga când ieși din lift și mergi spre zona congelatoarelor. Cum naiba... Urmărește pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Intrarea e acolo. I-o arătă cu degetul. Nu lua liftul. Coboară cât poți pe scări. Nu te opri în hol, ci cu un nivel mai jos. O să ajungi la bucătării. Cât de repede poți, fă stânga când ieși din lift și mergi spre zona congelatoarelor. Cum naiba... Urmărește pur și simplu frigul. În spate vei găsi o stație de încărcare. Ieși pe acolo și eu o să te-aștept afară. — Cum o să ajungi... —Fă-o și nu întreba. După asta dispăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

portofel cu aspect oficial. — Arestare civilă, spuse el. Tolman se strecură pe lângă două camere frigorifice, spre o ușă îngustă, cu un geam vertical îngust. Intră pe ușa îngustă și o închise în spatele lui. O lumină clipi lângă ușă. Era un lift de serviciu. Dar-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se plasă în fața ușii liftului și așteptă. Apăsă butonul ca să aducă liftul jos. — Sunt la lift, zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou. — Liftul ăla e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se plasă în fața ușii liftului și așteptă. Apăsă butonul ca să aducă liftul jos. — Sunt la lift, zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou. — Liftul ăla e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se plasă în fața ușii liftului și așteptă. Apăsă butonul ca să aducă liftul jos. — Sunt la lift, zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou. — Liftul ăla e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în urmă, Vasco urmărise un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se plasă în fața ușii liftului și așteptă. Apăsă butonul ca să aducă liftul jos. — Sunt la lift, zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou. — Liftul ăla e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în urmă, Vasco urmărise un fugar, într-un depozit de produse de laborator. Tipul aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în urmă, Vasco urmărise un fugar, într-un depozit de produse de laborator. Tipul aproape murise sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus. Vasco avu un presentiment urât. Era clar că puștiul știa. Știa perfect de bine ce făcea. — E aici, sus, zise Dolly, de la etajul doi. Dar ușa nu se deschide. Se întoarce iar jos. — Du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Și dispăruse. Vasco era acum înconjurat de trei tipi de la securitatea hotelului, care vorbeau toți odată. Fiind cam cu o jumătate de cap mai înalt ca ei, urlă, cerând liniște. — Vreau să știu un singur lucru, spuse el. Cum deschidem liftul? — Probabil că a apăsat butonul de blocare. — Cum îl deschidem? Va trebui să oprim curentul. — Așa se va deschide? — Nu, dar odată ce oprim curentul, putem forța ușa. Cât va dura? — Cam zece, cincisprezece minute. Nu contează, tipul n-are unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
se va deschide? — Nu, dar odată ce oprim curentul, putem forța ușa. Cât va dura? — Cam zece, cincisprezece minute. Nu contează, tipul n-are unde să plece. — Ba da, are, spuse Vasco. Tipul de la securitate râse. Unde naiba să se ducă? Liftul cobora din nou. Tolman era în genunchi, ținând ușa de sticlă închisă. — Ridică-te, zise Vasco. Ridică-te. Haide, fiule, nu merită, stai în picioare! Brusc, ochii lui Tolman se rotiră în cap și el căzu pe spate. Liftul începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ducă? Liftul cobora din nou. Tolman era în genunchi, ținând ușa de sticlă închisă. — Ridică-te, zise Vasco. Ridică-te. Haide, fiule, nu merită, stai în picioare! Brusc, ochii lui Tolman se rotiră în cap și el căzu pe spate. Liftul începu să urce. — Ce naiba? zise unul dintre indivizii de la securitate? De fapt, cine-i tipul? Of, fir-ar al naibii să fie! își spuse Vasco. Puștiul apăsase o manetă care blocase circuitele liftului. Avură nevoie de patruzeci de minute ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
în cap și el căzu pe spate. Liftul începu să urce. — Ce naiba? zise unul dintre indivizii de la securitate? De fapt, cine-i tipul? Of, fir-ar al naibii să fie! își spuse Vasco. Puștiul apăsase o manetă care blocase circuitele liftului. Avură nevoie de patruzeci de minute ca să deschidă ușile și să-l scoată afară. Bineînțeles, murise de mult. În clipa în care căzuse, se scufundase într-o atmosferă de 100% azot, de la azotul lichid care ieșea din container. Cum azotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
deschidă ușile și să-l scoată afară. Bineînțeles, murise de mult. În clipa în care căzuse, se scufundase într-o atmosferă de 100% azot, de la azotul lichid care ieșea din container. Cum azotul era mai greu decât aerul, umpluse progresiv liftul, de jos în sus. Când puștiul căzuse pe spate, era deja inconștient și murise în mai puțin de un minut. Tipii de la securitate voiau să afle ce era în container, care nu mai fumega. Vasco își puse niște mănuși și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic a urină de pisică. Liftul nu mergea, așa că urcă pe scări până la etajul trei, ocolind sacii de plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva trepte. Se opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
s-a întâmplat așa. Avocatul mai vârstnic îl privi lung. — Ești în rahat pân’ la gât, amice. — Vă spun că nu s-a întâmplat așa. — Înțeleg. Ați fost fotografiați împreună de camerele de securitate ale hotelului, în lobby și în lift. Camerele de pe hol de la etajul patru v-au înregistrat, pe tine și pe domnișoara Chin, când intrați în camera 413. Ați stat înăuntru o oră și șapte minute. După care, ea a plecat singură. — Mda, sigur, dar ... — Plângea în lift

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]