2,345 matches
-
Apoi, fratele meu, văd că nu prea se poate discuta cu tine... Faci ce faci și, una-două, o apuci pe ulița filosofiei... Și te pierd din ochi... nu mă mai pot ține după tine... Problema e mai simplă; trebuie să limpezești toată povestea asta. Știu că nu-i ușor, e al naibii de greu, știu, dar n-ai ce face. Ori, ori! El 1: Adică? El n: Sări, domnule, din întîmplarea asta... sau peste ea... Renunță la fătuca aia. El 1: Și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l mai știu... Sursa dublă: Din cauza gripei... (Dosar nr. se așează la masă, încearcă să răsfoiască dosarul; renunță și, cu capul în mîini, plînge) Trimisul lui Dumnezeu: (apropiindu-se de masa Dosar nr.) E bine că plîngi... plîngi... lacrima ne limpezește privirea... ne curăță de neguri... de negurile sufletului... (deschizînd Biblia) Uite ce spune Învățătorul lumii... (citește din Biblie) "Fericiți cei cu inima în care sălășluiește bucuria și înveselirea... și lacrima ce ne însoțește păcatul..." E bine că-ți plîngi rătăcirea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste/ Te-oi îmbrăca, / Cu brâu de dragoste / Te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare..."368 În ziua de Bobotează, când se sfințește apa, "toate apele, atât cele curgătoare, cât și cele stătătoare, atât izvoarele, cât și fântânele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De ură, / De pâră, / De făcătură, / De strigare, / De căscare, / De faptul cel mare, / De făpturile cele rele / Și de boalele cele grele. Și m-aș ruga dumitali, / Sfântă apă curată, / Să mă speli, să mă curățești / Și să mă limpezești, / Cum ai spălat malurile de tină / Și bolohanii de rugină, / Așa să mă speli și pe mine / De fapt, de dat..."62 Pentru "întoarcerea ursitei", de folos este "apa descântată" de puterea cuvântului: "N. nu te cânta, / Nu te căina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De urechi te-oi desurzi. / Și nu te cânta / Nu te văira / Că eu de mâna dreaptă te-oi lua / Cu cămașă de aur te-oi îmbrăca / Și foarte mândru te-oi spăla. / Și te-oi curăța / Și te-oi limpezi / Și din pat mi te-oi scula / Și cu grebla oi grebla / Toată dragostea cât oi afla / Din cosițele fetelor / Din pălăriile flăcăilor / Din statul preoteselor / Din statul jupâneselor / Din coroana împărăteselor; / Toate mi le-oi grebla / Și toate aici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sănătoasă și mai voioasă."63 Element purificator și psihopomp, apa cunoaște multiple ipostaze care structurează spațiul poetic ca spațiu al metamorfozelor: "Acolo-n vale la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor se limpezește, / Tot pe mine mă iubește."64 Apa descântată capătă valențe magice prin intermediul dialogului imaginar, construit pe baza paralelismului analogic: " Bună dimineața, apă curgătoare. / Mulțumesc, maică, frumoasă ca o floare. Tu ai spălat deal și vale / de mâl, de piatră și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de cele mai multe ori, relația om cosmos, elementul arhetipal fiind integrat în cotidian, ca remediu al uitării, înstrăinării sau al destrămării lăuntrice: "Acolo-n vale, la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor îl limpezește, / Tot pe mine mă iubește. "173; Auzi cum răsună valea / Și mândra cântându-și jalea; Auzi cum sună izvoru / Și mândruța-și cântă doru: / Turturică de pe baltă, / Vină, puică, și te scaldă, / Că apele s-o-ncălzit, / Dorurile s-o-nvăluit. / Leagă doru-ntr-o năframă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-oi lua, / În apa lui Iordan te-oi spăla, / Cu cămeșă de dragoste / Te-oi îmbrăca / Cu brâu de dragoste te-oi încinge, / Coroană de aur în cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca Soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare.../ Răsai, soare, frățioare / Cu nouă răzișoare! / Nu știu soarele-o răsărit, / Ori un crai o ieșit? / Ba nici crai nu-i, nici crăiasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
păsări, nici vaci, nici oi, doar câte un câine și acela jegărit. Viața țăranilor în comunism este plastic descrisă prin aceea că “fiecare românaș ar bea sânge din comuniști”. In final tatăl meu își manifestă “credința că apele se vor limpezi”..”dacă s-ar îndura Cel de sus”. Adnotarea făcurtă de securistul care răspundea de tatăl meu (Pavelescu?) subliniază faptul că tatăl meu este în atenția securistului Mustață?, că informarea a fost dată de agent din proprie inițiativă și că acesta
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
limpezi ale strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o specie aparte, o împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măștile succesive ale lumii și ale omului; că ar trebui să-i facem pe elevii noștri să trăiască această revelație în cunoaștere, care să-i lumineze interior, să-i transforme. Se pun întrebări, se cer lămuriri, se nuanțează lucrurile, se limpezesc și... "se despart apele de uscat". Toți sunt de acord cu ideea; ba, mai mult, unii mărturisesc că au simțit acest lucru, dar nu știau cum să-l pună în cuvânt. Cami și Cristina (română) recunosc că au și operat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ideea comasării forțate de la TRA în proaspătul ne înființat încă Centru De Proiecte Culturale București. Ciudat e că, venind la conducerea țării, prin opțiunea majorității, Convenția Democrată, având autoritate locală și statală, lucrurile pentru mine și proiectul meu, în loc să se limpezească, s-au înrăutățit. Teatrul a fost vândut... îngropat de viu. Delicte împotriva unui artist... La țigănci, proza lui Mircea Eliade, dramatizată de Gelu Colceag, pentru care TRA primise acordul de reprezentare de la doamna Cristinel Eliade, a apărut pe afișul spectacolului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare, înfricoșătoare și în același timp mîngîietoare ca o sărutare de mamă...Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blîndă și de măreață, care parcă pătrundea în toate adîncurile și ascunzișurile...Arătarea aceasta a durat numai o clipă și a fost atît de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol și-a oprit bătăile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
grotescul naturalist", un război plin de cruzime. O psihologie a groazei este reliefată în capitolul: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". În urma acestei experiențe și a altora asemănătoare, protagonistul începe să înțeleagă rostul războiului și a realității, conștiința i se limpezește de vechile incertitudini erotice. Renunță la tot ce l-a marcat altădată: "I-am scris Elei că-i las tot ce e în casă, de la obiecte de preț la cărți... de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul". Ștefan Gheorghidiu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se naturalizează generația cea nouă". Iar această revoluție nu trebuie să fie o simplă negare a trecutului imediat, cu atât mai puțin o vindictă, nici "a răsturna lucrurile cu sus-n jos", ci un efort masiv, stăruitor, competent, de a limpezi spiritele și a pune la lucru tot ce poate contribui la asanarea corpului social. Justiția și dreapta măsură revin ca un laitmotiv. Să-l ascultăm pe El, a spus-o cel mai bine: Mintea dreaptă, simplă, senină însă, a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mare conflagrație, România întregită în hotarele ei etnoculturale se confrunta, după anii de război și criză, cu nevoia prezentă a reintegrării în ansamblul continentului. C. Rădulescu-Motru a scos atunci revista Ideea europeană, tocmai pentru a înlesni dialogul cu lumea, a limpezi opțiunile și a oferi publicului interesat un util cadru conceptual și de realități istorice pentru a situa corect problemele epocii. Înfăptuirea României Mari trebuia să fie un moment de bilanț care să ne îndrepte spre noi înșine, să pună deci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
adevărul în cauză nu e numai al său, ci al oricărei conștiințe umane. Fiindcă istoria, ca disciplină, e în ultimă instanță un teren de confruntare cu noi înșine. La acest final de veac și de epocă istoriografică e menită a limpezi, mai mult ca oricând, în spațiul istoriei vii, ale cărei trasee diacronice trebuie să le degajeze din mulțimea informă a faptelor. Poate nici un eveniment nu e atât de semnificativ din acest punct de vedere ca acela pe care îl trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoriei în termeni de precizie și relevanță. Cuvintele scrise de venerabila Cella Delavrancea, curând după revoluție, despre tinerii pe care aceasta i-a jertfit ar trebui să rămână un motto pentru orice efort recuperator: "Plâng pierderea atâtor vieți. Sângele lor limpezește pământul patriei, umilit de distrugerea onoarei și credinței. Mă rog Domnului să pot citi noile manuale de istorie din școli." Noile manuale de istorie! Când le vom avea? Și cum ar putea ele să dea seama despre marea jertfă colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
două țări românești extracarpatice. Zi unică, fiindcă ea constituie pasul decisiv în direcția unirii politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul speranțelor și a pus temelia solidă unui nou așezământ statal. Rostul noii creații era să înlesnească libera expresie a energiilor colective. Idei și instituții moderne, aflate de câteva decenii în curs de aclimatizare, trebuiau să inspire și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înțelegerea unor momente obscure ale istoriei. Bunul simț remarcă adesea că ceva nu e în ordine, urmărind conduita unui asemenea personaj, de pildă F. Roosevelt la Yalta, dar e mereu nevoie de mărturii directe și chiar de probe pentru a limpezi situația cât mai deplin. Dean Rusk, secretar de stat sub președinții Kennedy și Johnson, a urmărit comportamentul unor lideri cu ocazia conferințelor la vârf în care a fost el însuși implicat. Nu i-a fost greu să remarce, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și cu neliniști adevărate"20, pentru a distruge acea "entitate", simbol al Râului, desigur, ce-l împiedica să termine opera. La urma urmei, se întreabă Sábato, pentru cine scrie o carte? În primul rând, scriu pentru mine însumi, ca să-mi limpezesc gândurile în legătură cu ceea ce vreau să fac în viață, apoi scriu pentru că am convingerea că scrisul meu poate servi unor tineri care, ca și mine la vremea respectivă, își caută adevăratul drum că scriitori, ca să-i ajut să înțeleagă ce înseamna
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lăsa, nici să-mi dai milioane..." Îi mai aud și acum lătratul voios, în diminețile de duminică de la începutul toamnei, pe când cerceta, dintr-un capăt în altul, vizuinile iepurilor (ca și cum ar fi făcut o inspecție a locurilor). Jubilația urmăririi îi limpezea glasul, iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
trebuie să fac ceva ca să se împrăștie, ca să-i împrăștii... Pentru a-i face să se rătăcească pe copoii care-i țin urma, pentru a-și îneca mirosul, vulpea poate alerga o vreme prin vadul unui izvor (în care se "limpezește", adică se spală de miros), după care iese din apă și, pentru mai multă siguranță, saltă de câteva ori de pe un mal pe altul, apoi își ia tălpășița. A intuit bine ce urmează. Câteva minute mai târziu, încurcată, haita se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ceară pe care le vizionează personajul blecherian: ,,un arhiduce austriac, cu figura galbenă și tristă", al cărui chip ,,era infinit mai tragic decât orice moarte adevărată... o femeie îmbrăcată în dantele negre, cu fața lucioasă și palidă... și ochii albaștri limpezi ca sticla"248 nu produc asupra personajului blecherian efectul pe care-l au figurinele de ceară asupra eului liric bacovian: ,, Și atunci am fugit plin de groază/ Din sumbrul muzeu fioros"249, ci dimpotrivă, personajul blecherian este convins că ,,în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]