2,068 matches
-
la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă de el, dând din coadă și lingând cu căldură pe oricine se apleacă spre el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i s-a rupt și a căzut la pământ ca o bucată de pâine. Plânsul lui nu-mi iese din minte, poate că mai trăiește și agonizează În vreo băltoacă dintre stânci În vadi, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel - și tatăl său își întoarse fața; o mișcare începută abia perceptibil, din ochi, continuată de cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot mai puține, dar „Novopan“... — Doar nimeni nu putea să creadă într-o mașină de etichetat; în Germania totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o scuip și în al cărei sex aș vrea să-mi putrezească inima, după ultima ei bătaie. Căci ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă și văd altă căpățână, prea mare să iasă. S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
litere. Scoți din alfabet câțiva sâmburi de roșcovă și joci țintar cu ei, până ce construiești adevăratul adăpost al unui gând oribil. Când te joci cu toate literele, observi că sâmburii sunt douăzeci și trei de picături de sânge, ce le lingi de pe o coală de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit să ascunzi. Nu oricând se poate suporta scurgerea borșului pe care trebuie să-l întrebuințezi la smângălitul paginii, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
4 „E o străduță démodé, În semilună, cu vedere la o grădină verde, verde, cu vedere la marea albastră. Balconul meu are vedere la toate acestea și deasupra lui se vede o minunată copertină vărgată. Nici un sunet, În afara valurilor care ling nisipul de culoarea mierii.“ Astfel Îi scria lui Anne Thackeray Ritchie, stând pe balconul de la Hotelul Osborne și descriind scena care i se Întindea dinainte, ca un pictor care așterne pe pânză un peisaj en pleine air. Era ora tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recită mica ei sentință, nu se teme că se repetă, acceptă, generoasă, să cadă în uitare pentru un timp și iernează în vise. Rămâne ca un zaț, este o pată care nu se șterge, o băltoacă pe care, oricât ai linge-o, nu poți s-o usuci. Ea a învățat încă de timpuriu să-și caute refugiul într-o ureche în care ajunge sub formă de spovedanie, să se facă, prescrisă sau demult iertată, mai mică decât mică, transformându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la realitate. Atunci când, pe la mijlocul anilor ‘60, am fost într-o vară cu Anna și cu cei patru copii ai noștri în Tessin și, împreună cu fiica mea Laura, căutam acolo pe povârnișuri împădurite capre de munte care, când le găseam, ne lingeau sarea din mână, după mijlocirea realizată de editoarea mea americană Helen Wolff, am dat curs ocaziei de a-l vizita pe scriitorul Remarque în vila lui înțesată de antichități de pe Lago Maggiore. I-am povestit despre dușul scoțian al lecturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lăsat În urmă o tinerețe niciodată prea stup dă grații. Bârfa totală zice că are și alte stricăciuni mai nașpa. Știu toate șozurile, fincă mi le-a zis chiar Cufărașu, când trimitea răvașu la clubu de box, iar io lingeam timbru. Totu a ieșit ca mutarea lu Marele Maestru dă șah Arlechin. Tejerina iera șucărită, da Cufărașu să dixtra parcă Îl gâdila unu. I-a plăcut mai ales că María Esther nu-i Împărtășea prea luxuriant sentimentele. Vezi, dă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămânem. Deodată auziră un plescăit și văzură cum covorul de la picioarele lor deveni mai Întunecat la culoare și umed. — Ce-i asta? — Aș zice că e apă, spuse Harry. Apă sărată? Întrebă Ted, aplecându-se și pipăind porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust sărat. De deasupra lor, o voce preciză: — Asta pentru că e urină. Privind În sus, o văzură pe Teeny Fletcher stând pe o platformă În mijlocul unei rețele de țevi, nu departe de tavanul boltit al cilindrului. — Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o analiză pasionată a respectivei, pe care-o idolatrizează, deși e acoperită cu păr.) Apoi, o constatare: „Adevărata față a lui Dumnezeu este P”. Și poetul pătrunde În ea cu nasul, invidiindu-și penisul. Se ivește o hermafrodită. Capătă blenoragie. Linge sînge, corectîndu-și astfel un grad, se pare accentuat, de anemie. O femeie ce stă deasupra lui Începe să saliveze-n șiroaie pînă pe muntele lui Venus, pare o cămilă. Artistul vede-o cocoșată. Dumnezeu e o șopîrlă cu limba lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viu, Încă important, chiar dacă nu se mai vede. Care este ea, aici ? Ni se explică, pe coperta IV, că legătura dintre Eros și moarte. Dar cele două imagini cu care rămîi după ce-nchizi cu un sughiț romanul sînt: prima, tataie lingînd sîngele menstrual al Consuelei (mai erotică decît așa ceva nu-i nici felația pompierului), cu un tampon apărînd virtual a doua zi Între ceainic și felia cu unt; și a doua, omul pădurii („cu sexul te duci Înapoi În pădure”) suferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și ia măsuri de precauție, fiindcă există aici o chemare erotică irepresibilă, cu atît mai mult cu cît autoarea ar putea fi autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul În scopuri educative, am principii, cînt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît mai mult cu cît autoarea ar putea fi autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul În scopuri educative, am principii, cînt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În jurnal este multă ejaculare. SÎnt descrise mîncăruri exotice, haine, interioare vilă, secreții. Ca să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la Drake cum e jocul buci-buci, că masturbarea este o cale spre independență, că Don a aflat la 27 de ani că fetițele au și ele organe sexuale, că Penrod nu a reușit Încă să-și dreseze cîinele să-i lingă testiculele și fundul (aici m-am excitat atît de tare Încît am plecat să-mi caut un cîine, prietenul omului), pe urmă Tim ne-o spune cinstit: „S-o fut pe mama a fost cea mai frumoasă și deplină experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omului), pe urmă Tim ne-o spune cinstit: „S-o fut pe mama a fost cea mai frumoasă și deplină experiență din viața mea”, Jefferson suge chestia tatălui beat, urmează Bernard, care vrea să poarte scutece, Neil e-nnebunit să lingă pantofi de damă, Hank, Melvin și Fitz vor ca femeile să facă pipi și căcălică pe ei, Buck face sex cu vacile bătrîne pentru că vițelele nu stau locului, Paul nenorocește o leoaică, fanteziile lui Jason se petrec pe o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și chestia din buzunar Îți asigură trei ani la Închisoarea de stat. Dacă mi-l dai pe tipul care ți-a vîndut seringa, scapi. Perkins nădușea abundent. Jack continuă: — Chelălăie În fața prietenilor tăi și poți să te cari. Perkins Își linse buzele. — Barney Stinson. Infirmier la „Queen of Angels“. Jack Îi seceră picioarele cu un șut bine plasat. Perkins ateriză cu mecla În gustări. Masa se rupse și căzu la podea. Din rîndurile audienței se auzi un oftat general. Jack ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Rezolvarea unui caz baban l-ar propulsa Înapoi la Narcotice, doar că acest caz va face din Valburn și Billy Dieterling - poponari cu relații foarte sus-puse - niște martori care vor arunca În budă cariera lui la Hollywood. Două zile de lins dosare, În care a epuizat toate abordările indirecte. A verificat rapoartele cazurilor colaterale, a discutat cu arestații și au rumat alte tăgăduieli: nimeni nu a recunoscut că ar fi cumpărat materiale porno. O zi irosită. La Moravuri nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ascunzi de polițistul tău de la Eliberări Condiționate din 1953. Flăcău, cred că nu greșesc deloc cînd te numesc asociat la crima organizată și, În consecință, o persoană care are nevoie de o reeducare În spiritul societății noastre binecrescute. Hinton Își linse buzele. Dudley zîmbi. — Spre meritul tău, ai venit de bună voie. Nu ne-ai agresat auzul cu incantații pe tema drepturilor tale cetățenești, ceea ce, Întrucît nu mai ai nici unul, sugereayă lucruri bune despre inteligența ta. Acuma, misiunea mea este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]