2,115 matches
-
recită mica ei sentință, nu se teme că se repetă, acceptă, generoasă, să cadă în uitare pentru un timp și iernează în vise. Rămâne ca un zaț, este o pată care nu se șterge, o băltoacă pe care, oricât ai linge-o, nu poți s-o usuci. Ea a învățat încă de timpuriu să-și caute refugiul într-o ureche în care ajunge sub formă de spovedanie, să se facă, prescrisă sau demult iertată, mai mică decât mică, transformându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la realitate. Atunci când, pe la mijlocul anilor ‘60, am fost într-o vară cu Anna și cu cei patru copii ai noștri în Tessin și, împreună cu fiica mea Laura, căutam acolo pe povârnișuri împădurite capre de munte care, când le găseam, ne lingeau sarea din mână, după mijlocirea realizată de editoarea mea americană Helen Wolff, am dat curs ocaziei de a-l vizita pe scriitorul Remarque în vila lui înțesată de antichități de pe Lago Maggiore. I-am povestit despre dușul scoțian al lecturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în dimineața aceea! . . . Lumina lividă părea a fi fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e ținut la curent. Se gândea acum la acel Rim și la ceea ce știa din biografia Iui. De pe scaunul pe care ședea, de partea opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
orice moment pe Eliza cu Doru, cu fățișa intenție ca Doru să fie cit mai atent, cât mai plin de solicitudine pentru vara lui: "Ai lovit pe Eliza. . ." "Ajută Elizei". . . "De ce nu spui Elizei?. . ." "Șezi mai bine de partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
metisă, pereche fără de simțul culorilor care se îmbină. . . . . . Monseniorul trecea spânatec, cu mâini drepte, rezemate pe genunchi, într-un automobil mare, având alături pe nepotul lingav. . . . . . Elena parcă scotea capul de sub poclitul unei trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă ea se vedeau picioarele cu ghete boxe ale unui domn inexistent: Drăgănescu-Hallipa, bărbatul ei. . . . . . Lică Trubadurul trecea șfichiuind motorul unui auto cu bastonașul-cravașă, și, desigur, fluierând pe sub mustața lui sfidătoare către portul ras, obligatoriu. Acolo, la o casă peste drum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i dea în minte după atâta timp!. Cum și ce fel s-a informat de adresa biroului lui Drăgănescu?. . . Probabil prin "tipul" ei, domnul Adolf Bunescu - actorașul. Elena s-a trezit într-o bună zi cu Drăgănescu că intervine pe lingă ea ca să se împace și să primească pe sora ei mai mică. E o datorie de familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini asupra misterului sacru al artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amorului, dar credea că e un rol pentru care trebuie să fii născut. Sunt oameni într-adevăr delicioși în acest număr fatidic si complimentar, al căror glas îmbină pe al celor doi într-un ison prielnic, oameni cari pot trăi lingă alții fără a-i stânjeni cu existența lor, accentuând plăcut la ceilalți sentimentul existenței. Ltii Mini talentul ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost anonimi!. Dar erau prea cunoscuți. Totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume pe care, pentru instinctul olfactiv al celorlalte animale, îl va fi având alaiul vînătoarei omenești. Pieriră. Mini se gândea acum la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar iată, Umbră!” ... Înăuntrul meu a început să crească o coroană. Ieri a prins rădăcini, mâine o voi uda cu penele din aripi. Ea vrea doar să supraviețuiască în trupu-mi devastat de frumuseți care îmi ling picioarele și vor să îmi sărute fruntea ca niște oameni sinceri. Femeia din oglindă Mă privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o dantură stricată, ca de cal. Buzele erau însă roșii, foarte roșii chiar, aș putea spune, probabil din cauza vântului de afară. Eram în februarie și era foarte frig în perioada aceea a anului. Pe deasupra mai bătea și vântul. Mi-am lins și eu buzele mai mult de control, să văd dacă și ale mele sânt crăpate, pentru că ale lui, după ce că erau roșii, mai erau și foarte crăpate. Sigur din cauza vântului, ce mai, se vedea clar că doarme pe stradă. Mă fascinau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o bucățică de brânză scăpată în borcanul cu iaurt. Pe paginea a șaptea a gazetei Domi nique găsise o fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza cu goeleta, nu se nimerise o poză cu el, să vadă cum mai arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de bucurie... Cine să le spună că Mărioara lui îi cam ticăloasă, că mulge vaca de șapte ori pe zi, când flămânzesc copiii, că cei mititei umblă unși cu mizerii din cap și până la picioare, până vine Nera și-i linge și pe dinainte, și pe dinapoi, și pe la nas, și la guriță... În timp ce vaca rage de foame și de sete în miezul zilei, ea doarme cu gura căscată, cu copilul alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că iar a fost coadă la unt și marmeladă, iar băieții n-au avut timp să stea toată dupăamiaza la rând. Așa că mâine vei mânca un ciu-ciu la pătrat sau vei linge niște cifre din statisticile tale pe care nu le mai termini odată și le refaci la nesfârșit... Cei trei copii, doi băieți și o fetiță, își făceau temele fiecare în câte un ungher al camerei lor, ceea ce l-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se-ntoarce spre seară către casă la copii și nevastă încărcat cu o traistă doldora de franzele și seleam, ca să mănânce și ei pe săturate că el a topit de unul singur o franzelă întreagă și-un seleam și a lins nu mai puțin de trei halbe de Regină blondă... Așa sătul și bine băut parcă nu-și amintește să mai fi fost vreodată... și la chimirul lui lustruit de vreme cu peste una sută lei ce-i dădea siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mi-au spus că nu-s destul de flămânzi. Dar și după o zi întreagă de post nu s-au prea dat la mâncare. Atunci tovarășii mi-au spus să adăugăm o anumită cantitate de sare, după care tăurașii mei au lins absolut totul, dar apoi au făcut diaree și am fost nevoit să-i sacrific din necesitate pe toți, până la ultimul. Două sute la număr, a mai precizat președintele de la Suha. Eu am pierdut tot așa douăzeci și cinci de vaci cu lapte... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
persoană, care s-a întors în jurul prânzului de la târg din cauza cucoanelor care i-au refuzat serviciile pentru acea zi. De după fusta ei largă, s-a ivit și Costișor cu ceva coptură în mână: Uite Vasilica! Mama adus pampușcă! Eu am lins tot zahărul... Papat jumătate de pampușcă și cealantă jumătate ți-o dau ție! Papă și tu, Vasilica! Ochii negri ai fetiței s-au umezit numaidecât. Fără să mai țină seama de dojana mamei pentru plecarea ei de-acasă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și luptă din răsputeri ca să-i readucă pe amândoi la viață. Își simte sexul tare ca piatra, animal pulsatil care a înnebunit și care nu-i mai aparține, își simte tran s pirația amestecată cu cea a Sophiei, limba lui linge broboanele de sudoare de pe sânul ei, sânul în care și-a îngropat definitiv fruntea. N-a mai simțit niciodată gustul ăsta. Și știe că acum nu poate gândi cum tre buie, știe că mintea lui e încețoșată de mirosul pielii
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
inundă ființa întunecată. În închipuirea mea, Sophia mă ține strâns în mâna ei, iar eu simt că o să explodez foarte curând, și brusc mâna Sophiei își slăbește strânsoarea de clește și mă abandonează o clipă. În închipuirea mea, Sophia își linge podul palmei cu multă salivă și apoi mă atinge din nou, și mângâierea ei devine alunecoasă și pre cisă, și acum buzele ei stau foarte aproape de sexul meu, iar bărbatul nu se mai vede, el și-a îngropat fața între
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mămăligă de aseară, spargem oul într-un capăt și-i facem o gaură mică, luăm fiecare câte un băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum ți-a venit prostia asta în cap? - Păi, am auzit că pe Bodrâncă îl trimite nevastăsa cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nevastăsa cu un ou fiert moale la prășit și cu o bucată de mămăligă. La vremea mesei, se așează omul să mănânce, sparge oul fiert la un capăt, ia un pai, îl înfinge în ou, ia o înghițitură de mămăligă, linge paiul înmuiat în ou și se satură. La prânz face la fel, dar nu termină de mâncat tot oul. Mai lasă și pentru masa de la chindie și tot nu-l termină. Se mai întoarce acasă cu cei mai rămâne ca să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]