12,206 matches
-
Oftă. Era obosită, sau poate resemnată și ar fi vrut atât de multe, o lume mai bună, sau una exclusiv pentru ea. Era ora 9, văzuse ceasul de la mână. Cu sau fără o zi, două, trei firea ei calmă și liniștită nu ar fi lăsat-o să se simtă niciodată grăbită. Și chiar acest fapt de a nu se grăbi îi crea sentimentul că nu se făcea nimic, că trăia un haos. În aer se putea mirosi teroarea. Casa ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu tatăl său Augustin Soul, căruia îi spuneam eu și prietenii Angi, și cu menajera într-o casă mare, nouă, albă, cu mobila roșie și o grădină imensă. Viața noastră a fost întotdeauna lipsită de griji. Eu eram un copil liniștit, o fetiță plină de viață, însă totdeauna dinamică și pusă la curent cu noutățile mondene. Nu avusem o copilărie lungă, ca ceilalți copii, am fost întotdeauna relativ matură în gândire și preocupările mele adolescentine au început de timpuriu. Eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubea pentru ceea ce eram. Luna veghea asupra mea când închideam pleoapele. Angi veghea asupra ei. Luna era mama mea. Angi mă proteja. Iar eu, iubindu-i, îi protejam pe ei. În această imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cât și eu am vrea să te vedem. Așa că, dacă nu ți-ai făcut încă planuri pentru luna de miere, permite-mi să-ți spun că Jamaica este locul ideal. Am fi încântați să ne vizitezi. Diminețile, zilele aici trec liniștite. Numai poziția Soarelui pe cer este indiciu al trecerii timpului. Noi stăm de multe ori pe plajă admirând marea, nopțile. Aici nopțile sunt blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spus că în apropierea Triunghiului Bermudelor ți s-a făcut rău. E O.K. N-am nimic. Nimic. Intră cine vrea. Iese cine poate. Sau cine nu poate rămâne. Praf și libertate Privea spre cealaltă parte a munților, peste lacul liniștit, atât de depărtat de marginea pe care ajunsese el. Era transpirat și pulsul îi era foarte accelerat, el însă se simțea învigorat, gata să parcurgă iar, fără odihnă, încă pe atât. Soarele îl frigea, lumina era aproape orbitoare, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi venea la fel de bine. Cu ce te servesc? Un coniac, te rog. Atmosfera era chiar mai romantică. Erau lumânări, lumini și era și o muzică bună. Potrivită. Eu mă plimbai liniștită pe coridor. Îmi aduse paharul. Să ciocnim pentru cât mai multe clipe plăcute! Propune. Sigur, îi zâmbesc. Privii obiectele ornamentale. Nu părui să mă opresc asupra vreunuia. Deodată pusei paharul jos, luai sabia aceea în mână. Din acel moment până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se simțea tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare de psihic devenise stabilă din nou. Era acolo și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aduni informații înainte de a ucide? Vroiai să mă iei pe la spate? Plăti ironia cu un pumn. Eu lupt doar corect! Și ai grijă! Câteva clipe trecură în liniște. Ceea ce adăugă ea puse capăt conversației cât statură întinși unul lângă altul, liniștiți, relaxați. Alex mi le dăduse. Te iubea. Când veni timpul să plece, Doru întrebă: Da? Da. Sper că tu mă iubești mai mult, n-am chef să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce? Ochii ei erau delicioși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Te asigur că nu s-a întâmplat nimic. Da, îmi amintesc prea bine acum. Avionul meu spre Anglia s-a prăbușit. Restul a fost rătăcire. Înainte de prăbușire: un Iulian mort, un Nasti confuz (de ce l-ai părăsit?) și un Adam liniștit. Acum un adevăr: totul e rațiune, totul e legături între elemente, gândirea și simțirea sunt astfel de legături, iar conștientizarea sinelui, vederea noastră conștientizarea că facem ce facem depășește impulsul de a face și starea de a fi. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el, nu i-aș fi spus asta, căci nu ar fi avut rost ). X: cum poți să nu-l urăști? O: Pentru că nu a fost nimic personal, și sincer m-am săturat de chestii personale în viața mea. Însă stai liniștită, voi acționa în consecință Nu-mi pasă dacă femeia aia țipă la mine pentru că e isterică și țipă la toată lumea. Chiar mai mult, nu toată lumea poate spune când chiar țipă la mine. Nu vreau, dar mă las luată de val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sclavi, mulți sclavi. Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate prea sofisticat. Și cu mâncăruri delicioase pe bază de orez. Cu exotismul depărtărilor și vegetației și cu climă delicată, semiecuatorială. Azi poartă costume thailandeze. Îi privesc cum fac paradă liniștit. Ca o bijuterie în palmă. Mă uit la el și privesc. Și noi ne plimbăm sub clar de soare. Și razele ne zâmbesc. Ne uităm unul la altul când și când și purtăm iarăși o conversație. Sunt mai multe replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că mai bine fug să scap, urc scările. Curând aflu că nu e nici o ieșire din casă. Să mă ascund, ce rost ar avea. Are peste douăzeci de inși, mă va găsi. Mă calmez și cobor. Îl văd citindu-și liniștit, ca și până atunci, ziarul. Zăbovesc câteva minute, se uită la mine: E o greșeală. Nu venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca? Nu încă. Are părul brunet, e înalt și destul de chipeș. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca? Nu încă. Are părul brunet, e înalt și destul de chipeș. Ce vrei? întreb. Ia loc. Ți-e foame? Vreau să plec! Te rog. Vei pleca, vei pleca, stai liniștită. Însă mai întâi... Stau jos, cum îmi arată, și îl privesc. Vreau să te cuceresc! Pardon? Mă auziți. Poate mă va ține în casă luni, ani de zile. Îmi va vorbi în fiecare zi, îl voi cunoaște mai bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chestiuni ce merită să fie înțelese și rezolvate, rămâne și o decență în restul lucrurilor rele. E oribil gândul că filmul serial Nikita ar putea fi realitate. Ce siluiți erau! E obscen. · · · · (În perioada când experimentam la o latură calmă, liniștită, înțeleaptă, am visat un personaj. · Era seară. Liniștea locului îmi făcea bine. Eram în vacanță, un fel de weekend prelungit la cabana unei cunoștințe. Însă când am ajuns în fața ușii, mi-am dat seama că ceva e în neregulă: eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ieșire, însă ușa e încuiată, la ferestre sunt gratii, mă grăbesc naibii spre pistol, însă nu știu cum se face că tipul a și pus mâna pe el. Cât de repede pot (căci știu că nu va ezita) mă feresc. Poți fi liniștită. Te iert. Eu trebuie să plec, ne mai vedem noi! · Eram în mijlocul unei lupte. Îl eliminasem pe porcul de șeful lor. Mă gândeam la visul visat: ca să-mi salvez un prieten din mâinile lor, am început să vânez un cartel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dărâmată de boală. Era bine când dormea, dar dacă nu dormea, gemea într-una de durere. I se dădeau calmante însă degeaba. N-avea poftă de mâncare, era nervoasă nu-și găsea locul. În stările de preleșin era atât de liniștită că dacă o vedeai, îți dădeai seama că prea mult nu mai are de trăit. Odată le-a povestit un vis pe care-l avusese și care i-a îngrijorat. Se trezise mai devreme ca de obicei și Cecilia a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mare păcat, că este prea fericit și de ce să nu recunosc că și eu mă simt în al nouălea cer”. Ieșind din cofetărie, Matei i-a făcut propunerea: —Nu vrei să mergem la Cornul Cerbului? —La cabană? —E un loc liniștit, cu multă verdeață și nu facem mai mult de douăzeci de minute cu mașina. —Tu ești cu mașina? Da! Ai mai fost acolo, nu? Am mai fost. Îmi place locul. — Putem servi prânzul că au un local excelent cu mâncăruri
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sucul sau berea din pahar. Ce mă privești așa? i-a spus Cecilia într-un târziu. — Îmi place să te privesc. Lasă fata în pace, Matei, că uite, ai făcut-o să roșească. Nu-i lua în seamă, Cecilia, mănâncă liniștită, era de partea ei Leontina. Au început discuții cu medicina clasică și cu cea naturistă. Dacă privim ce mâncăm noi, putem spune că mâncăm sănătos? — Cum nu? Roșii, castraveți, ardei, brânză, șuncă, chifteluțe, șnițele... —Oprește-te ca-i apucat-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te simți ca pe o vastă câmpie pe acre te poți îndepărta până să te scufunzi în apă. Malul nu este abrupt ca în alte stațiuni și parcă nici valurile nu sunt atât de furioase. Este o întindere de apă liniștită, explica Cecilia. Dar stațiunile mai noi nu vă plac? i-a întrebat Matei. Aici modernizarea este mai pronunțată. La Venus, la Saturn, hotelurile sunt mai luxoase, unele cu piscine, servitul mesei nu lasă de dorit, băuturile pe toate gusturile. Este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
diagnostic corect. Între timp, Natalia se trezise din leșin. Deschizând ochii, a văzut-o pe mama ei, pe Leontina și pe Matei pe care-l cunoștea foarte bine. Ce s-a întâmplat, a întrebat mirată, voind să se ridice. Stai liniștită, a împiedicat-o blând Matei. —Ai căzut din cireș, fata mea, îi venea mamei ei să plângă. —Matei a rugat-o pe ea și pe Leontina să meargă afară, că acum este grija lor și nu este bine să-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
emoții în plus Nataliei. Au ieșit afară și au stat câteva ore bune până au dus-o la rezerva în care avea să rămână. — Domnule doctor, ce-mi puteți spune, l-a implorat mama Nataliei pe Matei. —Doamnă, deocamdată stați liniștită. Vom vedea cum evoluează traumatismul. Acum puteți să mergeți acasă. Leontina, rămânând să se intereseze mai amănunțit, l a întrebat pe Matei. Chiar n-ați ajuns la o concluzie? —Dragă Leontina, încă nu. Să vedem peste câteva zile cum se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doctor. Simți ceva, i-a pus mâna pe picior doctorul. Nu simt nimic, domnule doctor. Încearcă să miști piciorul drept. — Tot nu pot. Simți ceva, i-a pus doctorul mâna și pe piciorul drept. Nu simt nimic, domnule doctor. Stai liniștită, a acoperit doctorul cu o privire care-i trăda îngrijorarea. Atunci Natalia a fost copleșită de teama că nu va mai putea merge, ceea ce bănuise de la bun început și lacrimile au început să-i curgă șiroaie. De ce plângi? Te doare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
al celor doi tineri, au hotărât ce să facă pentru a le asigura un cămin. Matei a scos un credit de la bancă, unchiul a completat suma necesară pentru cumpărarea unui apartament în unul din blocurile nou construite dintr-un cartier liniștit al orașului. Acum începea greul pentru Matei privind renovarea și amenajarea apartamentului. L-au ajutat foarte mult frate-său Tiberiu și Gelu, care spuneau prezent ori de câte ori erau solicitați. Tibi, dă tu o fugă până la Săftoiu și roagă-l să vină
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]