11,844 matches
-
disipa în neant, ca orice lacrimă tăcută și plină de fierbințeala clipei în care s-a născut, se va duce acolo unde se duc lacrimile, poart-o, cât mă bucur că ai să mă simți, nu mai sunt singură, m-am lipit de tine și în clipele pe care nu le doreai, așa cum nu m-ai dorit de la naștere, caracterul fiecărei ființe, din neamul tău blestemat, devenit dintr-o dată și al meu, am tăcut spre mirarea ta și a tatei care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mijloc și la început și în ultima frază de pe fila de acum. Toate foile, așezate una peste cealaltă, formează un dosar în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea A4 pe care nu o mai poți răsfoi. E o felie compactă de viață, cu scrisul pe care nimeni n-ar mai putea să-l deslușească. Felia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile de la marginea orașului. Adăpostiți de noapte, acoperiți de liniște, mânați de bucuria atingerii. Nemoartă, nevie, se lipea strâns de umărul meu. Frumoasă și nepământeană, Zeița mea îmi respira în brațe pe liniștea cuprinsă de întuneric. Atras de formele ei, iubeam carnea Pământului făcând dragoste cu Cerul. Vestala mea avea să se ascundă de lume până când belșugul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ganguri, subsoluri, păduri și văioage sămânța umbrelor sale. Pregătite de a năpădi între pereții craniului electoratului, în clipa confruntării dintre partide la alegerile locale. Turmentați, orbi, bâjbâind în secțiile de votare, cetățenii n-ar putea să vadă pe ce nominal lipesc ștampila. Și Primarul, liniștit, cu haina pe umeri, ar vizita orașul, descoperind binefacerile mersului pe jos pe propria-i moșie, sub care sufletele se zbat în cămașa de forță, cu gura lipită cu scotch, încât nici Satan nu pricepe grafologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-ar putea să vadă pe ce nominal lipesc ștampila. Și Primarul, liniștit, cu haina pe umeri, ar vizita orașul, descoperind binefacerile mersului pe jos pe propria-i moșie, sub care sufletele se zbat în cămașa de forță, cu gura lipită cu scotch, încât nici Satan nu pricepe grafologia privirilor îndreptate spre Primărie. Așa că, în Brăila, impresia invaziei a fost fabulată de scriitorii anonimi ai orașului și de ziariștii locali. Doar prin sate se simțeau rezultatele acestei amenințări care putea declanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lupă uriașă. Timbrul porni să se rotească încet în sensul acelor de ceasornic precum imaginile de film care anunțau publicarea în vârtejul ziarelor de mare tiraj, informații speciale. Orașul-timbru și-a oprit rotația nebună, revenind tridimensional în mărime poștală și lipit cu zgomot de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la locul cuvenit. Când are loc schimbarea și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul răvașului de noapte? Sau poate e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nea Legrade bea și cizmărea modelele timpului: pantofi de nuntă, de copilărie, de înec, de salturi peste necazuri, de scufundări în dragoste, de naștere. Modelul și-l alegea clientul, dar tot nea Legrade i-l dregea pe calapod. Talpa o lipea cu adezivul cel mai bun: pap. Făină cu apă și clei de oase, dar și salivă pe ținte de fier și mai ales pe cele de lemn. Cizmarul nostru avea niște enzime specifice care înglobau dorința, dragostea și rezistența în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care, dacă stau bine și mă gândesc, le privesc și nu-mi vine să cred că le-a dispărut culoarea vie a musculaturii pictată în secțiune, iar forma simțurilor estetice a devenit o mâzgălitură. * * * F ie din cauza Lunii care stătea lipită de geamuri, fie din cauza hârjâitului de joagăr al riglei cu care Niftode își scărpina spatele știulete, Căpcăunu, cu capul în mâini, îl rugă pe Fați: Du-te și cumpără un antinevralgic. Continuați șopti apoi stins, ghemuit într-un ungher în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
abia dacă aveau asemănare cu noi, cei de-acum, invitați de a fi martorii rămășițelor de atunci. Tavanul pe care erau impregnate înjurăturile, gândurile de viitor, declarațiile de dragoste, frica uriașă de examene, bolboroselile tocitului zadarnic pentru că nimic nu se lipea de creierele noastre decât foșnetul vântului prin lanurile de dincolo de ferestre, huruitul înfundat al Pământului la trecerea trenurilor, marea frumusețe a filmului viitorului nostru, cu scene jubiliare, a unor personaje sărbătorind zilnic succesul realizărilor și eroismul înfrângerii obstacolelor, bunăstarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tren cald pe linia 2, staționar. Hugo era mai sloi decât noi și mi-arată din priviri oglinzile reflectărilor. Deși era soare, trenurile spre viitor erau înconjurate de noapte, la ferestrele luminate călătorii păreau desenați. Fulger pe roți, Rapidul ne lipea de pământ cu o putere magnetică atât de mare, încât credeam că ne absoarbe în trena lungă a vidului creat. Trenul Intercity ne șterpelea și murdăria de sub unghii. Cele dinspre trecut veneau pe rând. Înspre viitor, trenurile plângeau în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rugina săpase un punct în tabla capotei, ochiul peștelui, calcan zâmbi ea în care va trebui să fie, dacă nu e, îl ia mama dracului, Satelitu. Nu se mai oprea, nu voia să se oprească, îl ținea în pumni, îi lipea fruntea de gâtul ei fierbinte, respirația lui era întretăiată, așa, lama plugului pătrundea tot mai adânc, Satelitu ara în granit, săreau așchii încinse, încrâncenate să cucerească fiecare părticică de moleculă, fiecare rotație învolburată din tornada nebună a atomilor care tindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzuse afișat numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea. Soneria telefonului o luă de la capăt. Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo? Își spunea sieși domn: era un provincial. -Nu înțeleg. -Aduceți-vă aminte: Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
notare era rudimentar, însă memoria se mulțumește adesea de un suport infim. Fără îndoială că mâzgăleala asta nu a fost suficientă ca să mă liniștească iar să adorm la loc ținea de domeniul miracolului. Absurdul cântecel de zece note mi se lipea de craniu ca și cum în capul meu s-ar fi aflat un afurisit de mecanism care nu putea fi oprit. Îmi evoca cele cinci note care, în Întâlnire de gradul trei, servesc la comunicarea cu extratereștrii, și pe care toți locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume ale unei distribuții de zile mari. Trece mai departe prin dreptul stației
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am spus eu? Tacatacataca, zbîîîrrrr, se gîndește Delfina, trăgînd încă trei scaune de la perete, aranjîndu-le de partea cealaltă a mesei, o fi destul spațiu pentru toți șase în jurul unei singure mese sau ar fi fost mai bine să mai fi lipit una alături, pentru a nu ne freca unii de alții? Mulțumirile le păstrăm pentru altă dată, nu vezi cît sîntem acum de ocupate, cu acomodarea asta care durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pas pînă se văzu în fața intrării. Înainte să pășească înăuntru, își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că nu-l urmărește nimeni. La ora asta nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am știut că așa o să fie, spune Curistul, simțind cum se înviorează brusc după mărturisirea Părințelului. — S-o știți de la mine, continuă Roja cu aerul atotștiutor, dacă nu se lipește de la început, atunci nu se mai lipește niciodată, poți s-o lași baltă și să cauți altceva. Aveți dreptate, am simțit-o pe pielea mea de nu știu cîte ori pînă acum, recunoaște Părințelul, de data asta a fost cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spuneți. — Din prima clipă am știut că așa o să fie, spune Curistul, simțind cum se înviorează brusc după mărturisirea Părințelului. — S-o știți de la mine, continuă Roja cu aerul atotștiutor, dacă nu se lipește de la început, atunci nu se mai lipește niciodată, poți s-o lași baltă și să cauți altceva. Aveți dreptate, am simțit-o pe pielea mea de nu știu cîte ori pînă acum, recunoaște Părințelul, de data asta a fost cu totul altceva. — Cineva a avut grijă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au zbughit-o exact cînd trebuia ca să mai aibă timp să se ascundă după poalele lui dom’ Președinte. Ce să facem, cum s-o dregem, dom’ Roja, le-am tras niște șuturi în fund și celorlalți care între timp se lipiseră de grupușorul lor, ca să vedeți cu cine s-a dat lovitura, dacă i-aș întîlni în clipa asta pe stradă pe Bulgar, pe Croitoraș sau chiar pe Timișoara i-aș scuipa între ochi, știți ce, dom’ Roja? O să iau și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]