4,922 matches
-
încape Universul - // Urcă, zare după zare, / Între ce e rău, și bine! / Ca să vezi că seamăn n-are, / Vie, Lumina din tine! 4 august 2010” (Excelsior!). Un întreg ciclu de poeme este dedicat poetului Adrian Păunescu, fie exultând personalitatea și lirica acestuia, fie în chip de Requiem și chiar “Balada Păunescului”. Și altor poeți le sunt dedicate poeme: Marin Sorescu, Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru. Parafrazând poemul “Rugă pentru părinți” al lui Adrian Păunescu, Liviu Jianu scrie “Rugă pentru copii”, un
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
către Moș Nicolae, o “Spovedanie de Anul Nou” și chiar o parodie intitulată “Moș Crăciun -Superstar” ori poezii ocazionale, cu dedicații pentru diferite persoane, alcătuiesc o suită lirică originală, plăcută, uneori chiar cu o notă amuzantă. Câteva idei forte străbat lirica acestui poet. Uneori ele sunt oximoronice: Dumnezeu s-a născut sărac, unii oameni trăiesc în huzur; caritatea creștină trebuie să se manifeste față de aproapele, trebuie să ne cinstim sfinții, eroii și înaintașii; viitorul copiilor este incert; oamenii și-au pierdut
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
frustrată, să dobândească un corelativ de confirmare. Articularea omului cu poetul este non-conflictuală. Eul liric nu poate spune „eu sunt altul”, nici eu sunt același. Nici nu poate garanta pentru eu sunt eu. Mai întâi, categorial, în ordinea curentelor literare, lirica dă o raită prin expresionism și se întoarce la poezia simțurilor. Subsidiar, în descendență blajin blagiană, se magnetizează de o râvnă specifică poeților anilor ’60 ai secolului trecut. Este una despre care Eugen Negrici scria în „Introducere în poezia contemporană
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
teritorii și își balizează vecinătăți între stelele fixe. Mai întotdeauna, prima ieșire este cea capitală, căci se actualizează și se personalizează unele dintre infinitele posibilități. Începutul anulează infinitatea și amprentează concretul. În particular, „Ieudul fără ieșire” este genul proxim al liricii lui Ioan Es. Pop. Ca orice mare poet, Ioan Es. Pop scrie nu o carte, ci o operă. Originalitatea, valoarea estetică și expresivitatea se raportează la o situație poetică fundamentală. Acesta este cadrul în care îl recunoaștem pe Ioan Es
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
poate fi iertat” (Pantelimon 113 bis”). Singurătatea este imperială, iar emoțiile negative suverane: „ura”, „frica”, „teama”, „spaima” („Ieudul fără ieșire”, „Porcec”, „Pantelimon 113 bis”). „Ființa minimă” este păcătoasă și fără iertare, singură și înspăimântată de o credință goală. În această lirică nu există spațiu securizat. Fericirea este echivalentă cu păcatul. Spiritul creator mizează pe simțuri; ele pot fi ușor adormite. Limbajul este rudimentar și și-a epuizat potențialul de comunicare: s-a ajuns la „fundătura vorbirii” („Ieudul fără ieșire”). În orice
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
Pop are o formulă existențială ușor perceptibilă și complexă. Eul-instanță ce se revelă în textul liric este o ființă dotată cu organe de percepție și cu capacitate de reflecție. „A fi înseamnă a avea ființă” ( „Orașul” - „Porcec”). Ființa implozivă a liricii lui Ioan Es. Pop este „ființa minimă” ( „tot timpul au avut ai mei grija ca eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată de Florentin
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
este vremea simțurilor „mai mici”, a subsimțurilor („atunci când îți vei toci toate simțurile”, „acestea sunt simțurile mici”). „Sub-ochiul” espopian a produs deja un fel de haiku: „Stau pe vârf și nu văd nimic/asta e toată răsplata” („Unelte de dormit”). Lirica simțurilor devine la Ioan Es. Pop o lirică a sub-simțurilor, a simțurilor tocite. Lirica aceasta este una a ființei minime, în continuă contracție, retragere, sub apăsarea unei tot mai accentuate oboseli. Vocea ei este modulată de efectele directe ale fenomenelor
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
îți vei toci toate simțurile”, „acestea sunt simțurile mici”). „Sub-ochiul” espopian a produs deja un fel de haiku: „Stau pe vârf și nu văd nimic/asta e toată răsplata” („Unelte de dormit”). Lirica simțurilor devine la Ioan Es. Pop o lirică a sub-simțurilor, a simțurilor tocite. Lirica aceasta este una a ființei minime, în continuă contracție, retragere, sub apăsarea unei tot mai accentuate oboseli. Vocea ei este modulată de efectele directe ale fenomenelor ce afectează simțurile: oboseala, băutura, somnolența, reveria, îmbătrânirea
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
sunt simțurile mici”). „Sub-ochiul” espopian a produs deja un fel de haiku: „Stau pe vârf și nu văd nimic/asta e toată răsplata” („Unelte de dormit”). Lirica simțurilor devine la Ioan Es. Pop o lirică a sub-simțurilor, a simțurilor tocite. Lirica aceasta este una a ființei minime, în continuă contracție, retragere, sub apăsarea unei tot mai accentuate oboseli. Vocea ei este modulată de efectele directe ale fenomenelor ce afectează simțurile: oboseala, băutura, somnolența, reveria, îmbătrânirea, anestezierea. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
ea, paradoxal, este întoarsă ca o formă de stimulare a forței visului. Ceea ce se opune visului face visul și mai puternic. Emergențele mitice și mitologice reprezintă în relația reverie-limbaj un fel de „a te lua gura pe dinainte”: apariția în lirică mai mult a limbii decât a discursului. Precum a zâmbi înseamnă „a râde în gândul lui”, tot astfel revelarea culturalului mitico-mitologic arhetipal înseamnă sforțarea neputincioasă a reveriei de a se impune gândului cultural. Conclusiv, „Vis visus” este un volum remarcabil
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
rău a oamenilor, deci nu de hotărâri politice picate din cer, au ecouri prelungi. Lecturez dintr-un gen, în voia spiritului care-mi dictează, cât simt că am plăcere. Dacă peste o pagină sau cincizeci de roman, am dispoziție pentru lirică, deschid o Antologie de versuri. Dacă mai târziu, vreau să privesc viața printr-un sistem filosofic, apuc de lângă mine, unde-mi derulez cititul, Trilogia cunoașterii de Lucian Blaga. Dacă totuși ar fi o zi solicitantă și aș fi în imposibilitatea
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
Crișu Dascălu: A înțelege altfel sinele de Dan Ionescu Pe limba veritabilă a sufletului vorbește Crișu Dascălu în volumul de lirică Algonauții (ed. David Press Print, Timișoara, 2011), autodefinindu-se un monstru lexicofag, al cărui habitat (personificat) are teama de a nu pieri în apetitul celui pe care-l găzduiește. Lipsa oricărui simbol de comunicare din primul poem, Floarea darurilor, ar
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
le-a exploatat: „Nimeni n-a putut scrie poemul perfect / care să vindece toate bolile” (Poemul perfect). Poezia ca expresie a lui Dumnezeu, mai mult: „Poezia e una cu Dumnezeu”, justifică pragul atât de sus al perfecțiunii în acest domeniu. Lirica semnată de Victor Munteanu e concisă, cu mesaj etic. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
următoarele 21, inedite, proaspete), precum și 44 de confesiuni, grupate în 22 de perechi, toate reprezentând o surpriză plăcută pentru fanii autorului. Atât liedurile, cât și confesiunile sporesc valoarea cărții, conferindu-i un înalt grad de autenticitate și unicitate în peisajul liricii contemporane. În literatura modernă, liedurile sunt poeme lirice de mici dimensiuni, cu versificație liberă, neîncorsetată în anumite tipare, în care muzicalitatea limbajului se îmbină cu arta cuvântului, pentru a crea imagini poetice. Liedul s-a născut din cântecul popular german
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de ce, practic, toate textele mele pleacă de la titluri sugerate de prieteni sau de cunoscuți sau de la lecturile mele și de ce manevrează, în general, citate ți referiri livrești”. Cu mult tact sunt abordate subiecte de interes pentru toți poeții, privind receptarea liricii eminesciene și reflectarea ei în generațiile post eminesciene, cu osebire în lirica lui Nichita Stănescu. Prilej de evocare a acestuia dar și de precizare a poziției lui predilecte față de lirica eminesciană. Un alt punct forte al conversației a atins atitudinea
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
de cunoscuți sau de la lecturile mele și de ce manevrează, în general, citate ți referiri livrești”. Cu mult tact sunt abordate subiecte de interes pentru toți poeții, privind receptarea liricii eminesciene și reflectarea ei în generațiile post eminesciene, cu osebire în lirica lui Nichita Stănescu. Prilej de evocare a acestuia dar și de precizare a poziției lui predilecte față de lirica eminesciană. Un alt punct forte al conversației a atins atitudinea autorilor din generații mai vechi față de autorii tineri. “Se spune că poeții
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
sunt abordate subiecte de interes pentru toți poeții, privind receptarea liricii eminesciene și reflectarea ei în generațiile post eminesciene, cu osebire în lirica lui Nichita Stănescu. Prilej de evocare a acestuia dar și de precizare a poziției lui predilecte față de lirica eminesciană. Un alt punct forte al conversației a atins atitudinea autorilor din generații mai vechi față de autorii tineri. “Se spune că poeții aparțin unui gen iritabil și succesul unuia e de natură să irite pe celălalt. Eu însumi am cunoscut
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
doua a eseului “Întregul și partea” al Ecaterinei Țarălungă, are ca titlu: “Poveștile, școala și cine suntem de fapt” - este o incursiune în istoria, cultura și civilizația românească din veacul al XVII-lea. Tot o incursiune, de data aceasta, în lirica lui Grigore Vieru face și Maria Chețan în eseul “Poezia lui Grigore Vieru - Întoarcerea spre copilărie sau decantarea esențelor” - trecând prin temele lirice majore ale confratelui basarabean și amintind de “Maratonul de Poezie Grigore Vieru”, Galeria “Deisis”, 11 februarie 2011
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
care aduce cu ea lumina adevărului. Prin sensibilitatea sa poetică, poetul știe să ne pună sufletele în mireasma de busuioc și de fragi, ca în Raiul fericirii nepământene. Versurile domniei sale au gustul de miere al spiritualității albano/italo/române. În lirica sa de dragoste, Baki Ymeri (zis și Alban Voka) este fantastic, și tocmai prin aceasta, fascinant. Dar nu numai atât. În poezia acestui suferitor de frumos, veți descoperi acel eros divin al limbii, care depășește dragostea pământeană și este propriu
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
aici unde, alături de noi, și el a devenit poet! O fi oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care albește mirarea limbii române. (Victor Marin Basarab) În lirica domniei sale, frumusețea feminină are rezervat un amplu spațiu. Femeia poartă în trupul său atâtea frumuseți tainic ascunse care așteaptă cu nerăbdare să fie culese. Unei feministe, care știe că principalul drept al femeii este acela de a fi iubită, mesajul
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
cuprinde lumea”. ( Albert Einstein ) Volumul de proză: Dezrădăcinare sau un nou început, roman, editura Sympoesium, Iași, 2012. Jurnalul șefei mele, roman, editura SINGUR, Târgoviște, 2013 Proza scurta in antologiile: SCRIPTA MANET- Antologie proză-ANAMAROL, București, 2013 Autograf pentru m(â)ine, lirică, proză și arte plastice, vol I - Antologia „Însemne culturale”, 2013 Volume în pregătire: Lacrima din ocean, jurnal de călătorie Am publicat în revista Singur, Faleze de piatră și pe rețele literare: Însemne Culturale, Casa Gândului -Cleopatra, Cititor de proză Referință
HELENE PFLITSCH de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341385_a_342714]
-
ritmul interior al textului (și al limbii!) originalului, distribuirea accentelor semantice deopotrivă cu cele metrice, pentru a evoca, atât cât este posibil, atmosfera inconfundabilă pe care textul poetic o degajă. Spre ilustrare, apelăm la două poeme dintre cele reținute din lirica românească: Lucian Blaga: “Mamă, - nimicul - marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de teamă - mamă - / să părăsesc iar lumina?” (DIN ADÂNC). Madre - nada - "lo eterno! El
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
care o încerc este inexprimabilă în cuvinte nenuntite. Dar unde-i poetul?! Poetul este în toate și întru totul ce a lăsat Dumnezeu pe pământ și în ceruri, astfel că acest incunabul profetic al tipografiei astrale deschide noi perspective spiralei liricii românești. Volumul se bucură de versiuni inspirate, elaborate în limbile franceză și engleză, grație trudei și talentului unor colective de traducători marcanți. De ce nuntirea cuvintelor? Pentru că la început a fost Cuvântul, Cel care deschide lacătele minții, inimii, sufletului, conștiinței, frumosului
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
mă doare gândul”. Chiar dacă decriptarea filosofică a versurilor metaforic așezate într-o topică specială induc către splendoare, nu pot eluda frumusețea telurică, și deloc profană, a imaginilor și simțămintelor poetului pe care le bănuiesc tăinuite cu multă delicatețe, dar, în lirica negulesciană, până și vorbele sunt „de praf luminos”, permițând transcendentalul. O legănare fulgurantă între cele două praguri - material și imaterial - îi poartă poetului visele păstrate în speranță, astfel că „În lume pămâneană/de tristeți/... vreo altă/eternitate/mă iubea cu
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
Aparitii > ELISABETA IOSIF RECUCERIREA MEMORIEI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului ELISABETA IOSIF „RECUCERIREA MEMORIEI” UN DOCUMENT DE ISTORIE ȘI LITERATURĂ Apărut la 100 de ani distanță de la eveniment, volumul „DIN LIRICA RĂZBOIULUI BALCANIC” înmănunchează o serie de poeme și de mărturii, importante atât prin valorificarea creațiilor lirice cât și prin documentele vremii, scoase din arhive de istoricul, cercetătorul Valeria BĂLESCU, în aceeași măsură scriitoare. Știind să pună în practică această deosebită
ELISABETA IOSIF RECUCERIREA MEMORIEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342068_a_343397]