1,837 matches
-
domnului G. Ibrăileanu, critic oficial sau referent al comitetului, în tot cazul organ consultativ al acestuia cu privire la valoarea literară a operilor ce aspirau să figureze în repertoriul stagiunei. Pe când se petreceau lucrurile acestea, d. Ibrăileanu se găsea în situația de literat cunoscut și consacrat. Nu era încă el însuși; era pe cale de a deveni; era numai Cesar Vraja (frumos nume; sunător, impresionant, bine ales!); era deci în prima fază, de chrisalidă, a existenței sale. De aceea a judecat gluma noastră cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vesel la petrecere sau la distracție în orele libere. Faptul însă că anecdota are o vechime egală cu aceea a culturei omenești și că ea n-a fost cultivată numai de mulțime, ci foarte adesea ori de istorici și de literați, ar indica dimpotrivă că importanța și valoarea ei nu merită asemenea deconsiderare. În grecește, anecdotos înseamnă inedit. Și la început, anecdota era o povestire scurtă a unui epizod mărunt, ignorat de istorici. Cu timpul, senzul noți-unei s-a lărgit. Anecdota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
275. Catedrala catolică, cea mai veche biserică din Iași (secolul al XIV-lea). Căci actul prin care Lațcu Vodă acordă acestei biserici (în ființă mai de mult) însemnate privilegii e din anul 1370. (Foto-Regal) Pag. 276. Adrian Verea, medic și literat. Pag. 278. Zăpezi de altădată. Strada Carol, iarna. (Foto M. H.) Pag. 279. Vedere panoramică a Iașului. (Colecția Socec et Comp. Iași) Pag. 281. Palatul Seminarului, rezultat din transformarea fostului palat domnesc al lui Mihail Gr. Sturza, în str. Lozonski. ("Albumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
abține să te întreb dacă nu ai și tu un blog...) Liviu Ornea : Mai întâi, o precizare : eu nu vin dinspre zona Politehnicii ; sunt matematician, disciplină care se studiază la Universitate acolo am studiat, acolo predau. înțeleg că pentru un literat distincția poate să nu existe, dar, crede-mă, e mare. Trecând la întrebarea ta, nu știu cum mă percep criticii de teatru profesioniști, dacă vrei un răspuns pertinent, ar trebui să le adresezi lor întrebarea deși nu m-ar amuza să devin
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
joc vertiginos de puneri în abis care telescopează literarul, politicul și cinematograficul ultimul dintre ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Romeo Giosanu Gh. Gheorghe Grosu Gh. Petru Hociotă N. Dumitru Homoceanu I. Dan Iacob Gh. Mihail lacobsohn I. Iosif (?) Idriceanu Gh. Mihai Ioniță M. Ion lotta I.Alexandru Iordăchescu I. Dumitru lubu I. Ștefan Leon P. Vasile Leon P. Vasile Literat Aurel Manea M. Andrei Manolescu D. Ilie Marian Gh. Ioniță Mateescu Dinu Oancea Mitulescu Alexandru Moga Gh. Gheorghe Nanculescu V Stelian Neculau I.Titu Onu V. Constantin Paulic P. Teodor Păunescu Gh. Alexandru Petrescu Gh. Nicolae Popescu V. Constantin Popescu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de onoare care să-l bumbăcească nițel.) Dacă ar reapărea Ateneul în forma veche, chiar 16 pagini lunar, s-ar putea face ceva. Oricum, ideea m-a stimulat și în două zile am și scris un articol despre C. Negri, literatul (nu știu ce tratează articolele pe care le ai deja). Am și dactilografiat ce am scris, dar mai am puțin de vorbit despre proza scriitorului. Mă bucur că ai terminat prefața despre Delavrancea (ca să poți trece la Bacovia). Cred că din studiile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Închipuie că glumesc sau mă acuză dimpotrivă de snobism, când eu susțin că În aproape o cincime de secol petrecută În Europa Occidentală, n-am avut, printre puținii germani și francezi pe care i-am cunoscut (În majoritate proprietărese și literați) mai mult de doi buni prieteni În total. Nu știu cum s-a făcut, dar În anii mei de izolare petrecuți În Germania, nu i-am Întâlnit niciodată pe duioșii muzicanți de odinioară care, În romanele lui Turgheniev, cântau vara rapsodii până
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
savanții n-au ocolit această oază pe drept cuvânt numită de George Călinescu Florența României. BELDICENII I La 26 octomvrie 1844 (an însemnat pentru literatura română) se naște la PreuteștiSuceava cel ce va fi comisarul de poliție, profesorul, arheologul și literatul Neculai Beldiceanu. În 1845 Vistieria Moldovei înscria în satul Preuteștii Beldiceanului (moșia Preutești avea pe atunci două trupuri: Preuteștii Beldiceanului și Preuteștii Brăescului) pe tatăl pruncului, vornicul Beldiceanu (tot un Neculai). Vornicul e totodată proprietarul moșiei Bărăști-Mârza (deosebită de Bărăști-Gani
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
primăvara anului 1905, fiul lui Neculai Beldiceanu se afla în subordinea poetului D. Nanu, epigon al lui Bolintineanu, Eminescu și Coșbuc la un loc, fiind totodată secretarul liberalului Hurmuzescu la Ministerul Instrucțiunii. Slujba se desfășura într-o „cancelarie plină cu literați care nu lucrează nimic, strânși de Vlădescu de pe drumuri, unde se fumează, se beau cafele, se fac visuri, versuri și proză”. Cu fața mare și părul sărac, Neculai N. Beldiceanu are mai degrabă înfățișarea unui om de afaceri decât a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la Național lucrurile nau mers prea rău chiar dacă își schimbase comportamentul. Avea temelia și o putere de absorbție neobișnuită, demonstrând, ca școlar, încredere în sine. Cu o singură excepție: limba franceză. Predată la Fălticeni de profesorul Aurel Stino, el însuși literat, pe dascăl gramatica îl plictisea. La Național, domnișoara Silvia Braunstein tocmai pe această latură punea accent. Femeie cultivată care întreprinsese călătorii de studii inclusiv la Paris, aplica însă metode comode. Întârzia jumătate din oră până să intre în clasă și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de numele și opera lui Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, Fălticenii ridicase propriile personalități. În afara unor nume de rezonanță națională, orașul a dat României o pleiadă de cărturari în diverse centre de cultură ale țării, academicieni, oameni de știință, specialiști, literați, pictori, magistrați, avocați de renume. Atmosfera intelectuală a târgului era viu întreținută de profesorii celor două licee „Nicu Gane” și „Elena Doamna”. Pedagogi remarcabili, unii dintre dânșii publiciști, cei din generațiile mai vechi ca Serafim Ionescu, Vasile Costăchescu, Gheorghe Mazăre
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sa. Starea aceasta răbufnea în versuri pline de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și aici colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și cenaclu nu-l încântă prea tare pe Labiș, nu atât pe cât s-ar fi așteptat. Erau vremuri în care nontalentul răzbea cu prea multă ușurință. Pentru el oaze luminoase au rămas doar întâlnirile cu bătrânul poet Mihai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cristale limpezi ce scânteind se rup / Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, / Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup” spunea el în „Poezia” pe care, în volumul „Lupta cu inerția”, o dedică nu literaților ci, simplu, cititorului. Întrebându-se „Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept. Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub straturi de nea Și vreau să treacă Liniștea mea.” Nicolae Labiș deschide o eră pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nepoți ai mei (ultimii în 2007). De-a lungul deceniilor seria de absolvenți din care am cinstea să fac parte s-a dovedit foarte unită; îmi place să cred că și datorită unei anume valori a ei, căci a dat literați și oameni de știință, profesori universitari, întreprinzători bine plasați, câțiva chiar și peste hotare. Atâți câți am rămas ne întâlnim o dată la cinci ani ca să ne aducem aminte de vremea pe care am petrecut-o împreună, de profesorii venerați și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
băieților să străbată un poligon în goană, având pe figură masca de gaze. De cum au scăpat de sub priviri, studenții le-au azvârlit. Numai Corneliu a alergat până la capăt cu ea pe față. Ajungând acolo, a leșinat. Făcând parte din categoria literaților creați de literatură, periodic poetul producea fie un roman, fie un volum de versuri. Cu o memorie fidelă a tropilor, a scris curat și elegant, fără să se împiedice în formule neasimilate. Având la îndemână instrumentele, a fost scutit să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
i-a creat iluzia că e un maestru. Era ferm convins că va fi primul român laureat al premiului Nobel și asta a spus-o cu nonșalanță, undeva pe stradă, grăbindu-se la un seminar cu studenții de la filologie. Între literații, de regulă cu o cultură hirsută ori chiar absentă, Corneliu Sturzi făcea figură de poet cultivat. Omul era în stare să se autosancționeze, ca în anecdota cu profesorul universitar care, completându-și la fără frecvență studiile, când a dat examen
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să lupte singură, din iunie 1940 pînă în iunie 1941, împotriva Germaniei în Europa și Africa și împotriva Japoniei. 192 Constantin Brâncoveanu, fratele poetei de limbă franceză Ana de Noailles. 193 Fratele diplomatului Anton Bibescu și membru al cercului de literați din jurul lui Marcel Proust. 194 Pionier al aviației române și recordman mondial, soțul scriitoarei Marta Bibescu, născută Lahovary. 195 Primăria Londrei. 196 Nume dat rotației culturilor: mazăre sau lucernă după doi ani de cereale și vice-versa, pentru refacerea fertilității solului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Mă încurc în omonime... Asta și din cauză că trăiesc la Paris, în țara, în limba omofoniei... Iar când trag cu urechea înspre România, ce credeți că aud? Canon în sus, canon în jos! În România, numai vorba asta o auzi printre literați. Noi aici, la Paris, când am constatat frecvența acestui cuvânt la români, mai întâi ne-am mirat, pe urmă ne-am uitat la dicționar și am văzut că e în primul rând un termen bisericesc și-apoi suferință și chin
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Om de teatru și literat polivalent, a adus prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. Este fiul cel mai mare al învățătorului loan Gh. Popa și al Aspasiei. Școala primară a urmat-o
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
termenul nautic Roza vânturilor, înțelege "în bătaia tuturor curentelor", și privește mefistofelic discordia dintre semiții și antisemiții de sub aripa sa, care îl cred deopotrivă de al lor, neînțelegînd sofistica subțire a acestui brăilean. Ecoul acestei doctrine a fost mare printre literați. Mircea Eliade în Soliloquii, căci nu-și permite studiul, nu se teme de contradicție și se satisface cu experiența creșterii sale interioare. Toate aventurile îi sunt îngăduite și vârsta sa și a seriei sale are caracterul unui moment absolut, ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umbră de cel politic, n-a fost un curent poporan: "Anton Pann - zice Alecsandri într-o scrisoare din 1872 - nu a fost până acum prețuit la adevărata lui valoare, ba, încă, în Valahia meritele sale sunt chiar disprețuite de majoritatea literaților moderni"2 . Acum posedăm factorii culturii românești din veacul al X1X-lea. Vedem că în Muntenia sunt: o tradiție culturală mai slabă, curentul latinist și curentul francez mai ales în ipostazul lor politic. În Moldova: o tradiție culturală mai puternică, curentul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aproape ca și a școlii critice moldovenești; dar, totodată, propunerea raționalistă ca un "tribunal" de lingviști să decreteze "îmbunătățirile" limbii. Această contradicție între tendințe nu se va rezolva niciodată în spiritul lui Asachi. Într-un loc1 Asachi declară că scopul literaților este de "a nimeri formele și stilul limbii" și, pentru aceasta, trebuie respectată limba cărților bisericești, ca să nu avem o limbă bisericească, înțeleasă de toți, și trei limbi provinciale. În 18472, într-un fel de manifest lingvistic, Asachi spune că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Kogălniceanu, în Dacia literară, Alecsandri, în prefața Teatrului său etc.), așa încît teoriile lingvistice devin un reflex al luptelor naționale și sociale. 1 Scrieri, I, p. 267. 2 "Romînia literară", p. 226. 3 Eliade în "Curier de ambe sexe", 1844, Literații români, are această clasificare: "regaliști", "juste-milieu" și "radicali". Eminescu denumește și el curente lingvistice cu termeni politici. Vezi mai departe capitolul consacrat lui. Și de aceea "liberalii" în politică au fost și "liberali", cum zice C. Negruzzi, sau "radicali", cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a trecut fără să bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am mai văzut, numește personajele după îndeletnicirea lor sau după ridicolul pe care vrea el să-l arunce asupra lor). Acest Acrostihescu, căruia prietenii îi mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]