1,841 matches
-
părțile omenești se coboară în pământ, de unde își trag originea lor. Din aceasta ar urma ca sufletul să fie muritor și supus soartei corpurilor. Dar ceia ce pare că Chinezii neagă ca metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte, face sufletul nemuritor. CEREMONII LA MOARTE. Când vreun
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
originea acestui scepticism critic s-ar putea să stea și rezerva față de aparentul dualism metodologic al comentariului dramatic. Pe de-o parte, se află textul, pe de alta, reprezentarea scenică, degrevată din ce în ce mai des de fidelitatea filologică. Cel dintâi, esențial pentru literați, cel de-al doilea, inevitabil pentru teatrologi. Spirit extrem de mobil, Nicolae Manolescu nu vede numaidecât, în cele două fețe ale monedei, o problemă. (Nici Călinescu n-o făcuse în Tehnica criticii și a istoriei literare, unde ignora opoziția dintre avers
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
fiindcă, să fie clar! literatura de relație se află într-un impas, și nu literatura noastră pe nedrept numită evazionistă. Mă opresc aici, neliniștit. Dar de unde-mi vine neliniștea? Au existat parcă pe lume niște teritorii în care nu numai literații, ci întreaga populație, de multe milioane, a unor imperii, trăia în felul acesta... Aurul îl aruncau, râzând, unor străini care puseseră pentru prima oară piciorul pe pământul lor. Conflicte nu existau între ei, le alungaseră, reușiseră să descopere teritoriul absolut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
țintit să îi cuprindă pe toți aceștia), ci enumerau segmentele de cititori care găseau în periodice articole pentru ei folositoare. Ion Heliade Rădulescu spunea în programa „Curierului românesc“ că revista va fi „pentru toată treapta de oameni“, adică pentru „liniștitul literat și filosof“, „băgătorul de seamă neguțător“, „asudătorul plugar“. Pentru a stimula oamenii să se aboneze la gazetele lor care îi țineau în contact cu „politicești și interesante novitale din toate țările lumei“ - cum scria Asachi în „Înștiințare despre gazeta românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
casă fără bibliotecă e o casă fără demnitate: are ceva de han.” Edmondo de Amicis 302. „Citește încet! Precipitarea în lectură e o forma a lenii, nu a hărniciei.” Emile Faguet 303. „Arta care trebuia să scape literele și pe literați de nesuferitul patronaj al mecenaților... a fost tiparul. Tiparul schimbă înțelesul, însemnătatea, destinele cărții; el schimbă odată cu baza socială și baza economică a cărții.” Arturo Graf 304. „Cărțile sunt pâinea sufletului.” Nicolo Persichetti 305. „Biblioteca e numai acolo unde se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
traducerea intitulată Hoție din ideile unuia din Visurile lui Lebruin: „Furați, autori, furați! Furați de sînteți săraci și aveți gust bun; dar mărturisiți păcatul vostru Înaintea publicului, ca să scăpați de mustrarea cugetului și de Înfricoșata critică a Înaltului tribunal al literaților!“. În perioada pașoptistă semnarea textelor nu era obligatorie și devenea un motiv de mândrie, chiar dacă uneori, se făceau cu bună știință confuzii Între original și traducere. De exemplu, În anul 1834, autorul George Fălcoianu pretindea că este autorul operei Freda
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
la cartea care cuprinde dialogul cu Saul Bellow, putem spune că este un dialog dintr-o cu totul altă lume față de ceea ce ne-ați vorbit până acum. Da, dialogul cu Saul Bellow este o altă față a discuției dintre doi literați, cu totul diferită. Ea a avut loc în 1999, este o transcriere a unui video-interviu de șase ore, o discuție dintre doi scriitori cu un background și o limbă literară foarte deosebite. Interviul a fost sponsorizat de o fundație privată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fost o uimitoare și plăcută surpriză. Un mare cărturar american de la Universitatea Berkley, cel mai important expert american în istoria și cultura Chinei, și soția sa, chinezoaică, au citit întâmplător cărțile mele, s-au entuziasmat și au entuziasmat și niște literați și editori chinezi. Publicarea a întârziat oarecum din cauza negocierilor cu cenzura; am pus condiția să nu se taie sau modifice nimic din text, și strădaniile editorului de a o îndeplini nu au fost ușoare. Aștept aceste apariții cu mare nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
se numește acest exercițiu de gimnastică. Oare, fiind prea solicitant pentru mine, m-a rupt pur și simplu în două? Până atunci nu stătusem decât printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Era o casă mică, ticsită de cărți, de oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul becului. Lume proastă - artiști și scriitorași de duzină, saltimbanci aflați mereu între două angajamente, în vocația cărora
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
limbii, deci scopul urmărit e foarte clar exprimat. Forma sub care autorul ne prezintă întreg materialul ce constituie substanța acestui volum este aceea a unor crâmpeie de dialog magistral stăpânit ca mijloc de comunicare cu cititorii. Omul de știință și literatul incontestabil aflat în persoana scriitorului, se prezintă de la sine, ca având un bogat palmares cu peste 55 de volume publicate și altele în curs de elaborare. Cunoscător perfect al valorilor multiple de exprimare, a frumuseților limbii strămoșești, spre a ajunge
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
revine la București pentru scurt timp. Deci în 1909 e un călător permanent, un creator de literatură în stilul său și se remarcă prin un și mai intens schimb epistolar cu mari personalități literar - artistice, fiind mult mai prezent printre literați decât dacă s-ar fi aflat în țară. Caragiale e în vervă maximă, e în miezul problemelor literare, duce o viață trepidantă deosebită, se consumă zilnic în efortul uriaș pe care îl face în tot ceea ce întreprinde. În 1910, la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu a fost numai atât. Atmosfera euforică de sărbătoare deosebită a acestui an nu o aducea numai prezența președintelui. Atunci și acolo, în Piața Unirii din Iași, erau adunate toate spiritele înalte ale țării: domnitori, oameni de cultură, filozofi, muzicieni, literați, ostași, oameni de rând. Era șui ștefan al Moldovei dar era și Moș Ion Roată, era și Vlad Țepeș dar era și Gheorghe Doja, erau domnii Unirii dar erau și Horia, Cloșca și Crișan, într-un cuvânt erau toți ai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ecourile, culoarea vocilor, ritmul pașilor. Mi-a explicat cum, În anii de exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care Îl porecliseră Monsieur Roquefort În virtutea aromei aparte pe care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și dă-i, fiindcă Înainte să-ți termini opera prima, eu o să ți-l cumpăr. — Îmi promiți? Îmi răspundea Întotdeauna cu un zîmbet. Spre norocul tatei, aspirațiile mele literare s-au risipit În curînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai aer; în „compensație”, creștea luminozitatea. O incandescență. Te sufocai, ai început să strigi. Te-ai trezit țipând, cu mâna fufiței peste grumaz. La Clubul literaților, filtrezi orice posibilă aluzie la gluma - dacă mai poate fi numită așa - cu pajura, șarpele și cei doi K. Încă unul și intrai într-o zonă ocultă reală. Îți privești interlocutorii în ochi, aduci vorba despre Kafka - pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se pare - dispuneți de posibilități paranormale, de care nu sunteți conștient; un ucenic vrăjitor care, acum, suportă efectele nesăbuinței sale... Pentru siguranță, de câțiva ani, vi se controlează manuscrisele. La câteva zile o dată. Toată lumea știe că, după-amiaza, mergeți la Clubul literaților. Ați ajuns la pagina nouăzeci și trei a Stațiunii: „Ai instaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte” - redau unul dintre rânduri; ultima vizită a fost făcută azi. Nu ne interesează Magistratul, vrem salvarea Castelanului; încă se mai poate, a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se nasc marii criminali. Ai țipat: „Mă voi adresa autorităților! Siguranței statului!”. „Sunteți copil!” a zis bătrânul. „Autorităților! Adică nouă, care stăpânim Lumea! Ministrul Culturii este un literat, un poet! Nu vă surprinde că nu a făcut nimic pentru condeieri? Criza - tot mai mare - de hârtie nu vă pune pe gânduri? Prețul exorbitant al tiparului? Atacurile, concertate, asupra scriitorilor? Nici președintele Americii nu mai poate - de-acum - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să se descalțe, să se întindă puțin, să facă un duș mai înainte. Din sacoșă, scoate ruladă, o sticlă cu vin alb și țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aceea m-a suprins succesul său în Spania. Nu Viața lui Don Quijote și Sancho - trei traduceri -, deoarece Quijote-le lui Cervantes nu e atât de cunoscut - fiind mai puțin popular - în afara Spaniei - și nici chiar în cuprinsul ei - pe cât presupun aici literații naționali. Ba chiar cutez să afirm că opere ca aceasta a mea pot contribui să-l facă mai mult și mai bine cunoscut. Nu altele. Datorită caracterului său național? Romanul meu Pace în război a fost tradus în germană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
face un roman povestește cum se face un romancier sau cum se face un om. Și-și arată măruntaiele omenești, eterne și universale, fără a trebui să deschidă niciun capac de ceasornic. Povestea cu deschiderea capacelor de ceasornic este pentru literații care nu sunt ceea ce se cheamă romancieri. Capac de ceasornic! Copiii spintecă o păpușă, mai cu seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru. Și, într-adevăr, ca să-ți dai seama cum funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă dintre cele mai obișnuite, Abu Ali. Dar atunci când un literat, la Buhara, la Cordoba, la Balkh sau la Bagdad, Îl pomenește astfel, pe un ton de familiară deferență, nu e posibilă nici o confuzie În legătură cu personajul respectiv: este vorba despre Abu Ali Ibn Sina, faimos În apus sub numele de Avicenna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Allah. În pofida acestui exemplu, influența predominantă rămâne aceea a arabei, care se exercită Într-un mod straniu: multe cuvinte persane pot fi Înlocuite, În mod arbitrar, prin echivalentul lor arab, e chiar o formă de snobism, foarte apreciată de literați, care Își Împănează propozițiile cu termeni sau cu fraze Întregi În arabă. Lui Djamaledin, Îndeosebi, Îi plăcea acest procedeu. Mi-am promis să mă pun la punct cu araba mai târziu. Pentru moment, eram foarte ocupat să rețin textele dlui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cinica Anfisa - transferată aici, din Trei surori ? „Ce mai aveți de scris? Numai e mult și va trebui să muriți, dar dumneavoastră continuați să scrieți! Nu e bine! Terminați odată cu scrisul, nu mai e nimic de scris!”...Spaima tuturor marilor literați, e sintetizată În două rînduri, de o analfabetă: chiar, o mai fi ceva de scris, pe lumea asta, În care TOTUL a fost scris?!... Sau, mai găsim În textele de care ne ocupăm reconsiderări cvasi-regizorale, unele din ele chiar propuse
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]