3,184 matches
-
și sărbătoarea alianței sau încoronarea lui Yhwh; despre ultimele două știm prea puține lucruri; nu suntem siguri nici dacă s-au celebrat cu adevărat sau dacă nu cumva sunt doar o presupunere a certătorilor. 12.2. Trăsăturile sărbătorilor În calendarele liturgice antice care au la bază un ciclu predominant agricol al festivităților principale ale anului (cf. textele citate Ex 23,16; 34,22), după cum am observat deja (cf. 11.1.a), mai apare o festivitate legată de un pelerinaj la sanctuarul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în Noul Testament când In 7,2 vorbește de hē heortḗ, „sărbătoarea” (prin excelență) (cf. 12.2.a), dar această uzanță nu este nici constantă și nici sistematică; în orice caz, este o sărbătoare ce are o poziție privilegiată în calendarul liturgic. b) Cât privește originea sa, și de această dată trebuie să expunem cititorului diferite dificultăți. Izvoarele biblice conțin două descrieri ale acestui fel de acoperiș: Lev 23,40-43; Neh 8,13 ș.u. În primul fragment se vorbește despre „roade
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sunetul cornului”, dar pe care „sacerdotalul” nu îl menționează în acest context. Denumirea Rô’š haššănăh apare și ea o singură dată în Biblie într-un text pur cronologic (Ex 40,1 ș.u.), fără nici o trimitere la anul nou liturgic, vorbind în schimb despre primăvară (prima lună). d) Anul Nou va fi celebrat autonom, separat de sărbătoarea „corturilor”, abia într-o perioadă tardivă și, probabil, este adevărată ipoteza celor care afirmă că rolul primei zile a lunii a șaptea ar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este „după patru ani”, cum redau unele traduceri, ci „la sfârșitul a”); din aceste exemple ne putem da seama că 1Reg 8 nu este un text sporadic. b) Și liturgia samariteană ne-a transmis o serie de acțiuni și formule liturgice ce țineau de rolul regelui cu această ocazie, formule care subliniază legătura cauzală dintre oferta suveranului și ascultarea rugăciunilor acestuia pentru venirea ploilor de toamnă. Existența acestei liturgii ne permite să întrevedem epoca de dinainte de exil, când suveranul avea încă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
rege”, fie cu „Yhwh a devenit rege”; ultima traducere ar putea fi o mărturie în favoarea existenței unei sărbători celebrate în fiecare an în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte), ci istorică și istorico-religioasă: dacă expresia mălak Yhwh este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
C.). c) Sărbătoarea pûrîm cade și astăzi pe 14-15 din luna ’ădăr (luna repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celelalte sărbători, originile celebrării sunt povestite în 1Mac 4,36-59 (cf. 2Mac 10,1-8). Dar și în acest caz e vorba de o încercare nereușită de a insera o sărbătoare între festivitățile de toamnă de la care a preluat multe elemente liturgice, astfel încât se credea că ritualul ar proveni în întregime din acestea (nu întâmplător, conform 1Reg 8,1 ș.u., templul lui Solomon a fost inaugurat la începutul toamnei; cf. 6.2.b). În rest, conține unele elemente care ne permit
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
acest lucru nu implica acele măsuri restrictive care au devenit o trăsătură dominantă a iudaismului mijlociu și care sunt valabile și astăzi pentru evreii practicanți. Totodată trebuie să ținem cont că în epoca preexilică nu există urme ale vreunei celebrări liturgice a sâmbetei: se vorbește doar de „ziua de odihnă pentru Yhwh”. Însă descoperim în această formulă un calificativ: nu este o odihnă oarecare, adică lenevire, ci odihnă dată de Dumnezeu oamenilor pentru ca să aibă timp să-l preamărească și să-i
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
savanți au propus teoria că anul începea primăvara pentru Israel (Nord) și toamna pentru Iuda, dar această opinie nu a dus la niciun rezultat și ca urmare trebuie abandonată. În orice caz asistăm la un dualism straniu: un An Nou liturgic, toamna, și un An Nou calendaristic, primăvara. c) Despre lunile intercalate (cf. 16.1.b) destinate sincronizării anului lunar cu cel solar, cu privire la epoca preexilică, nu avem nicio informație. 16.3. Influențe babiloniene În diferite locuri din cărțile istorice, aparținând
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Moraldi 1986, pp. 270 ș.u. și García / Martone 1996, pp. 198 ș.u.), unde sunt numiți 52 de capi ai familiilor pentru a sluji săptămânal, prin rotație, formând deci un an de 52 de săptămâni! E relevant apoi calendarul liturgic din grota 4, numit mišmărôt 4Q 320 ș.u. (García / Martone 1996), „memorandum [al lucrurilor de observat]”, 4Q 319-337, care confirmă utilizarea de către grupul de la Qumran a calendarului Cărții Jubileelor. d) Situația este mai complexă de cât pare la prima
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a reușit să reconstituie Sinedriul ca autoritate religioasă supremă, chiar dacă în foarte scurt timp a fost constrâns să se retragă pentru că era combătut de grupuri influente. Odată cu încetarea practicii cultului la templu, sinagoga a fost aleasă drept centru al vieții liturgice al cărui cult, lipsit de sacrificii, era prin urmare total diferit, constând esențial în lecturi și meditații biblice, rugăciuni, cântări și studiu. Liturgia, diferită în funcție de regiuni, a fost unificată cu acest scop. 18.2. Continuitatea ebraismului După reprimarea revoltei lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tuturor teoriilor emancipării și universalismului modernității occidentale; în Ritmul vieții Variații asupra sensibilității postmoderne (2004), regăsim un imn închinat reîntoarcerii fabulosului, a unei finalități fără aplicație practică, a unei erotici calme sau exacerbate ca bază a legăturii sociale, o proliferare liturgică a hedonismului și a unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este redescoperită ca trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spirituală, am putea spune virtuală, ce transcende spațiul, ce depășește îngrădirea identitară. În mod trivial, "a exploda" în celălalt. Rețelele informatice favorizează o astfel de explozie. Așa se face că în anumite momente ale anului, asemenea unui comput al calendarului liturgic, observăm adunări în "locuri sacre" specifice (locuri "conectate", pentru a folosi un jargon la modă). De exemplu, Barcelona, Londra, Berlin, unde tinerii, în căutarea acestui Graal care este efervescența, se adună pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, pentru a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
magică, păgână. Există deci în această concepție despre catolicism o reminiscență politeistă 94. Iar venerarea Fecioarei, căreia îi este închinat un cult de hiperslavă, cea a sfinților, cărora li se acordă un cult de slavă, fără a uita diversele ritualuri liturgice cu consonanță arhaică: sărbători de rugăciuni, Crăciun și solstițiul de iarnă, cel de vară cu Sfântul Ioan, sărbătoarea morților ca ecou al "samain"-ului celtic (și am putea continua, în voie, această listă), toate acestea amintesc rezistența animismului păgân mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bolta cerului în 12 sectoare, combinarea 12 ori 5 dă ciclul de 60 de ani, universul în complexitate internă, duodenarul prin care se caracterizează anul este extrem de bogat, numărul Ierusalimului ceresc cu 12 porți, 12 apostoli, 12 pietre, numărul ciclului liturgic, trimițând la 3 (treime), 4 (creație), numărul alegerii poporului lui Dumnezeu (Iacob avea 12 fii, pomul vieții are 12 fructe, preoții au 12 giuvaeruri, Isus are 12 apostoli, Ierusalimul are 12 porți, femeia din Apocalipsă poartă o cunună din 12
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
formarea lumii, sportivul organizează stadionul după forma corpului său și a mișcării personale, în echipă, cu adversari și mai ales, în relație cu suporterii, cu publicul spectator. Ordinul lui Pitagora cerea ca akusmaticii/ascultătorii/ novicii să învețe psihologie, fiziologie, exerciții liturgice, simbolismul. Stadionul este un edificiu spiritual și material social. Pentru stadioane a fost necesară aranjarea luminii, care marchează relația dintre spațiul de joc și acela al privitorilor, un stadion poate să aibă gazon natural, ori acoperiș retractil. Reflectarea spațiului sportiv
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dialog profund între om și Dumnezeu și îl conduc pe om pe drumul mântuirii sale. Există și o „sacramentalitate” a cuvântului lui Dumnezeu, pentru că, atunci când este proclamat, Cristos însuși este prezent, așa cum este prezent și în speciile euharistice. În plan liturgic, între cuvântul lui Dumnezeu și sacramente este o legătură profundă. De aceea, fiecare celebrare are inițial un prim moment, de proclamare a cuvântului lui Dumnezeu, apoi, un al doilea, de săvârșire a ritului sacramental propriu-zis. Aceasta indică în mod clar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comunitar (cf. Ps 14,3; Qoh 7,20). Pentru ca acest păcat să fie iertat, era necesară nu doar împăcarea persoanei în mod izolat cu Dumnezeu, ci reconcilierea întregii comunități cu Dumnezeu. Aceasta se realiza prin celebrarea anumitor rituri cu caracter liturgic. Celebrarea era solemnă. Cartea Profetului Neemia prezintă un astfel de ritual al iertării, care se realiza prin parcurgerea mai multor etape: adunarea comunității în piața orașului (cf. Neh 8,1), amintirea faptelor lui Dumnezeu prin citirea unui text sacru și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși sunt prezentate multiple elemente referitoare la pocăință, totuși autorul Păstorului lui Hermas nu indică niciun element liturgic care să sugereze vreo celebrare penitențială. Totuși, procedura penitențială este un dialog realizat cel puțin printr-un colocviu intim între Dumnezeu și om, din moment ce comunitatea nu putea oferi nici o garanție externă a iertării interioare primite. Tot în secolul al II
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care le înfăptuia penitentul și care îl puneau în raport cu comunitatea și cu ierarhul acesteia, astfel: I. Intrarea în penitență era un act public, care se desfășura înaintea întregii comunități, dar care nu consta în confesarea publică a păcatelor. Ritul liturgic era îndeplinit doar de episcop, care îl primea pe penitent, își impunea mâinile asupra lui și îi impunea o pocăință, alungându-l în mod simbolic afară din biserică. Dacă credinciosul care a păcătuit, refuza aceste ritualuri, episcopul îl putea excomunica
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
timpul drumului de purificare pe care îl începuse. În această perioadă se remarcă o triplă clasificare a obligațiilor ce le revenea penitenților: obligații generale (care constau în trăirea unei vieți de mortificare), obligații rituale (care prevedeau purificarea penitentului în ambient liturgic prin gesturi simbolice) și obligații penitențiale (care cereau o îndeplinire riguroasă a normelor canonice din partea penitentului). III. Ritul reconcilierii era prezidat de episcop și avea loc la sfârșitul timpului penitențial. Consta în primirea penitenților din partea episcopului în mijlocul comunității adunate și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care cereau în mod liber penitența și erau excluși din adunarea liturgică, după ce primiseră impunerea mâinilor la începutul Postului Mare, pentru ca apoi să primească iertarea în Joia Sfântă, chiar dacă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care cereau în mod liber penitența și erau excluși din adunarea liturgică, după ce primiseră impunerea mâinilor la începutul Postului Mare, pentru ca apoi să primească iertarea în Joia Sfântă, chiar dacă penitența putea dura mai mulți ani); b) „auditorii” (cei care puteau doar participa la Liturgia Cuvântului, fiind trimiși afară din adunare la începutul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îndrepta spre celebrarea unui nou Conciliu, care va deveni de referință pentru viața și istoria sa. 2.3.3 Conciliul Vatican II Deși Conciliul al II-lea din Vatican nu a abordat teme cu caracter dogmatic, interesul său pentru pastorală, liturgică și viața Bisericii a inclus și o atenție particulară asupra sacramentului reconcilierii. Încă din primul document asupra liturgiei, Conciliul s-a exprimat în favoarea sacramentului reconcilierii, cerând să se revadă ritul și formulele penitenței, astfel încât „să exprime cât mai clar natura
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
raport eficient între confesor și penitent, în cadrul acestei celebrări, care să respecte relația personală și comunitară pe care creștinul o construiește cu Dumnezeu. În ajutorul acestei intenții, vine și cercetarea teologică actuală care afirmă dimensiuni evidente ale sacramentului reconcilierii: eclezială, liturgică, juridică, morală, istorică, etc., toate condensându-se în afirmarea rolului salvific și eclezial al celebrării sacramentale. Prin aceasta se vrea să se păstreze neatinsă această comoară a Bisericii în fața diferitelor provocări și crize pe care Trupul Mistic al lui Cristos
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]