5,029 matches
-
și corpul îmbrăcat în rochie. În cursul vizitei în jurul moscheii, unde accesul nemusulmanilor este strict interzis, am văzut femei și bărbați care protestau într-un fel sau altul față de femeile noastre. După abolirea ceadorului în semn de protest împotriva măsurii, localnicii au început să recurgă la forme mai violente, rosteau injurii, aruncau cu pietre în vizitatorii, care nu se conformau obiceiurilor, și pe mașini, recurgeau chiar la agresiuni corporale. În a doua jumătate a anilor 1960, situația politică internă se agrava
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
explicații pentru cel care le ascultă prima dată (G. Calame-Griaule, 1965, p. 448). Totuși etnografii, atenți la realitățile concrete, nu au absolutizat aceste distincții, nu le-au transformat În categorii care ar include texte radical diferite, deoarece au constatat că localnicii transferau adesea teme dintr-o familie de povestiri În cealaltă familie sau că aveau, față de aceeași temă epică, când o atitudine solemnă (ca și cum ar fost mit), când una relaxată, ca și cum ar fi fost o simplă povestire. În acest sens, este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să fie date Înapoi după ce se strânge recolta. Cu toate acestea, unii oameni din Igamba au continuat să cultive pământurile aparținând celor din Ibala. Curând după aceasta, soția lui Mpenza, ajutorul liderului din Igamba, a murit. O autopsie făcută de localnici a arătat că moartea a fost produsă de endessa, o suferință cauzată de lupta nocturnă cu o persoană care poseda (puterea mistică numită - n. M.C.) itonga. Localnicii au crezut că moartea a fost provocată de apărătorii din Ibala, În timpul zborurilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
soția lui Mpenza, ajutorul liderului din Igamba, a murit. O autopsie făcută de localnici a arătat că moartea a fost produsă de endessa, o suferință cauzată de lupta nocturnă cu o persoană care poseda (puterea mistică numită - n. M.C.) itonga. Localnicii au crezut că moartea a fost provocată de apărătorii din Ibala, În timpul zborurilor mistice nocturne, făcute cu scopul de a-și proteja pământurile de invazia celor din Igamba ( A. Harwood, 1995, p. 76). Acest episod dezvăluie un ansamblu de proceduri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
găzdui această manifestare tradițională. Inaugurarea de la Nevers se Încheie aici, cu toate că parcursul politic și ceremonial al președintelui Mitterand a continuat cu vizita la Lornes, unde i-a decernat unui consilier local distincția Legiunea de Onoare, a ținut un discurs În fața localnicilor și a luat prânzul cu consilierii din Lornes. După-amiază, François Mitterand a inaugurat (după același scenariu ceremonial) un ansamblu de 24 de apartamente În Charite-sur-Loire și a decorat câteva oficialități locale. Apoi a ajuns la Chatillon-en-Bazois, unde a inaugurat o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sunt ostenit”, geme pământul, „sunt Îmbuibat de cadavrele pe care le-am Înghițit; lasă-mă să mă odihnesc” ș...ț Și apele Îl implorau pe Creator să le dea odihna, și arborii, și tot așa natura Întreagă”; iar unul din localnici spune: „Azi pământul este bătrân și seminția noastră nu se va mai Înmulți. Vom merge să-i vedem din nou pe cei morți, va cădea Întunericul, liliecii ne vor atinge cu aripile și toți câți ne aflăm pe pământ ne
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
împăratului Teodosiu" era aici, la Dunăre, o lume creștină solid înrădăcinată, cu numeroși episcopi, goții aduc cu ei episcopi și călugări, în corturi aveau altare, stabilesc legături de rudenie cu femei romane. Barbarii se aflau în subordinea împăratului, ca și localnicii (autohtonii). Luptele n-au încetat multă vreme la Dunăre cu barbarii, deși fără ei, Imperiul ar fi pierit. Malul stâng al fluviului nu putea să nu fie influențat de aceste evenimente flota dunăreană opera în zonă și apăra pe locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe linia Dunării au dus la slăbirea apărării bizantine, bulgarii s-au stabilit chiar în sudul Dunării. În urma atacurilor din 493-505, mulți bulgari sunt primiți în Tracia, dar nemulțumiți de suprimarea subsidiilor, ei s-au revoltat ajutați de huni și localnici. Nemulțumirile sociale aveau o coloratură religioasă: revolta era condusă de un ofițer, Vitalianus, între 513-514, fiind amenințată chiar capitala Constantinopol. Trupele bizantine sunt înfrânte la Acres Castellum-Caliacra (sudul Dobrogei), iar Vitalian asediază Constantinopol pe mare, dar flota sa este distrusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care au îmbrățișat noua religie a crescut, fiind răspândită de captivii aduși aici în urma expedițiilor din sudul Dunării și de soldații goți din armata romană. Este rezonabil să presupunem că la creștinarea goților au contribuit și unii credincioși din rândul localnicilor. În plus, prin tratatul de pace din 332 impus goților, împăratul Constantin a cerut libertate pentru creștinii din nordul Dunării. Cu toate acestea, în 347-348, regele got Aorich a dezlănțuit o prigoană împotriva creștinilor, silind pe Ulfila și ucenicii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar Sozomen scria despre el că era "scit" de neam și ducea "un trai modest". Un alt istoric bisericesc, Socrate, spune și el că era "cunoscut de toți pentru evlavia și corectitudinea vieții". Ar rezulta că Teotim I era un localnic, un daco-roman. Sub păstorirea sa au avut loc atacuri ale hunilor, care au pătruns în Scythia Minor, ajungând până în apropierea Tomisului. În această împrejurare, episcopul Teotim s-a dovedit un adevărat părinte sufletesc al credincioșilor, reușind să-i îmblânzească prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Banat și Crișana, în vremea lui Attila, avem date în amintirile solului bizantin Priscus din Panion, trimis de împăratul Teodoric II la curtea regelui Attila. În scrierile sale, Priscus face o distincție între stăpânii "barbari" nomazi și sătenii (țăranii) localnici. La curtea lui Attila, lui Priscus i se spune: "Cei ce rămân la huni, își duc traiul în liniște și fiecare se bucură de tot ce are (inclusiv de pământ), nesupărat și neasuprit ". Iordanes, istoricul goților, spune și el: "Attila
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și elemente hune, nu doar localnici cultivatori de mei. Pe lângă Panonia, centrul puterii hune, cedată de romani prin tratate, Attila urmărea să-și adauge tot șirul centrelor romanice dunărene până la Novae, reședința ostrogoților. În timpul incursiunilor hunice la Dunăre, răsar satele localnicilor de străveche origine, prezente peste tot pe malul nordic al ei. Patronatul turanic al hunilor este, de fapt, un nou și mare factor de sinteză, regalitatea lor nu înseamnă o veritabilă administrație, ci "un drapel de luptă" (Iorga). Din palatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Această susținere se bazează pe informații culese din surse bizantine. Astfel, în 593, generalul bizantin Priscus organizează o expediție împotriva slavilor din Muntenia răsăriteană, unde este ajutat de un "gepid", care trăia printre slavi-este posibil să fie confundat cu un localnic. Dar, în anul 601, expediția lui Priscus din (în) Banat întâlnește trei sate gepide, printre cei căzuți prizonieri se aflau avari, slavi, gepizi. Ultima știre despre gepizi ne-o dă Theophanes, scriitor bizantin, care afirmă că la asediul Constantinopolului, din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate ca dare". Avarii n-au primit creștinismul surse carolingiene vorbesc despre păgânismul lor până târziu, în secolul al VIII-lea, dar existau creștini neavari printre supușii lor s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Munții Apuseni au cunoscut o serie de schimbări demografice, prin pătrunderea și stabilirea unor grupuri de avari asociați uneori cu slavii. Astfel, descoperirile arheologice din localitățile aflate în bazinul Mureșului mijlociu (Teiuș, Brateiu ș.a.) arată că avarii au preluat de la localnici salinele de la Ocna Mureș, Ocna Dejului, Sic, Turda, saline necesare unui popor de păstori (crescători de vite). Ca urmare a politicii de dominație avară, în cursul acelorași secole (VII-VIII), se infiltrează în Transilvania grupuri de slavi apuseni, ca detașamente militare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și depozite de cereale, gropi, hambare în pământ. Agricultorii, plugari și păstori, erau autohtoni, români și slavi, supuși, temporar și zonal, puterii alogenilor. În acest context, putem să reamintim porunca unei căpetenii avare, de la sfârșitul secolului al VI-lea, către localnici (autohtoni) carpato-dunăreni: "ieșiți, arați și semănați, noi nu vă luăm decât jumătate din recoltă", cuvinte care rezumă, în general, raporturile dintre autohtoni și alogeni (migratori). Alături de cereale (grâu, mei), se mai cultivau pomi fructiferi, viță de vie, legume, plante textile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca Dinogetia și Capidava poartă semne, litere, ștampile, texte, monograme, în limba greacă sau alfabet chirilic, ce cuprind invocații religioase către I. H., M. D., sfinți, îngeri. Marea majoritate a inscripțiilor latine și grecești sunt redate în limba populară a localnicilor ("in lingua romana rustica"), folosită de autohtoni în vorbirea zilnică. Un vas aflat la Capidava, datat din secolul IX-X, poartă o inscripție cu caractere grecești, dar conține și cuvântul românesc "Petre" (numele olarului). Potrivit interpretărilor date, aceasta ar fi una
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei limbi noi pe locuitorii care nu mai arătau interes pentru administrația imperială și istoria romană. Un izvor bizantin, Pseudo-Caesarius prezintă față în față pe "sclavini" și physoniți, numiți și "danubiți", aceștia fiind acei "fossatensi"-"oameni din sate", adică vechii localnici romanici. În acest fel, după o vreme, cercetarea mai atentă a incidentului "torna, torna fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vremuri tulburi. Acestea nu erau fortificații lipsesc armele din incinta lor ci mai ales locuri de adăpost pentru oameni, pentru animale, unde se depuneau vasele (oale) cu produsul recoltelor. În ceasul primejdiei, oamenii apelau la adăpostul ridicat de obștea țărănească. Localnicii de la deal și câmpie pe vremea migrațiilor erau retrași în cetățile de pământ locuri de refugiu pentru oameni și animale, în vremuri de primejdie.23 Vremea așezării slavilor la Dunărea de Jos (a doua jumătate a secolului al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu din voia lor, ci împinse de alte neamuri, căutându-și scăparea în fața înaintării acestora. Ajunși aici, în regiunile românești, ei au dat (găsit) populația autohtonă, romanică, având aceleași ocupații-agricultura, creșterea vitelor, încât ei s-au putut înțelege ușor cu localnicii și au trăit astfel împreună, până când slavii au dispărut în mijlocul lor. Acest tablou, zugrăvit de unii istorici, este atrăgător, aproape idilic, dar nu corespunde adevărului. Slavii n-au fost, ca popor păgân, cuceritor, mai blânzi decât alte neamuri barbare ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a produs, în secolele II-III, prima încrucișare, în istoria limbii române, între latina populară și graiurile trace ale dacilor, geților și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând (vorbind) treptat latina, localnicii din regiunea dunăreană n-au uitat brusc idiomul indigen, care a opus o rezistență dârză
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând (vorbind) treptat latina, localnicii din regiunea dunăreană n-au uitat brusc idiomul indigen, care a opus o rezistență dârză elementului latin, ceea ce amintește, cu lipsuri și reduceri, acel "sermo rusticus" provincial.55 După toate cele arătate, putem încerca unele concluzii. Un document despre "nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puțin adevărat că influența slavilor în ceea ce privește denumirile apelor, munților, satelor a fost considerabilă. Dacă cercetăm cu atenție toponimia românească, regăsim până și în văile cele mai ascunse și până în vârfurile cele mai înalte, urmele așezării slavilor, ale conlocuirii lor cu localnicii romanici. Împrumuturile noastre de la slavii vechi sunt importante-liniile slave se disting ușor la noi în toponimie: Novaciul (în Gorj), în Vrancea, iar în Bucovina și Basarabia, întâlnim localități cu terminația în -ăuți: Părhăuți, Milișăuți, Colincăuți, Popăuți, Frătăuți, dar și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirii bizantine. Cine erau ei? Am văzut că se constituise o provincie (bizantină) a "malului Dunării" (Iorga), ca o strajă împotriva pecenegilor, ce includea ambele maluri ale fluviului. Or această inițiativă bizantină (Paristrion) va conduce inevitabil la "ispita" (Iorga) pentru localnici (autohtoni) de a întemeia un stat propriu, care nu putea fi nici peceneg, nici bulgar, nici rus. Din cele relatate de Attaliates rezultă că la Dunărea de Jos erau trei categorii de populații: 1. "sciții de la Istru", care sunt aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi nici peceneg, nici bulgar, nici rus. Din cele relatate de Attaliates rezultă că la Dunărea de Jos erau trei categorii de populații: 1. "sciții de la Istru", care sunt aceiași cu populația pe jumătate barbară aflată lângă Dunăre și cu "localnicii" din regiunea Dristrei; 2. pecenegii; 3. "romeii", adică grecii sau bizantinii. O atenție specială a fost acordată în ultima vreme mixo-barbarilor, adică totalitatea supușilor bizantini de origine negrecească. În cazul themei Paristrion, prin mixo-barbari trebuie să înțelegem populația alcătuită, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]