1,747 matches
-
dintre empresarios, Martin De León a fost cetățean mexican. Alții au venit în principal din SUA. Mulți dintre coloniștii anglo-americani au deținut sclavi. Toți coloniști au așteptat să devină cetățeni naturalizați mexicani Lui Austin i-a fost acordat gradul de locotenent-colonel de miliție, și i s-a dat autoritate absolută asupra justiției, cu excepția condamnării pentru crime capitale. Pentru a menține ordinea în cadrul coloniei sale, el a emis primul cod de legi anglo-american în Texas. Instrucțiunile lui și regulamentele pentru Alcades au
Texasul Mexican () [Corola-website/Science/323486_a_324815]
-
ocupat de ucenicia la un , dar el a rămas activ și în afacerea cu fosile cel puțin până în 1825. În acel moment, Mary își asumase deja rolul conducător în afacerea familiei. Unul dintre cei mai fideli clienți ai familiei era locotenent-colonelul Thomas James Birch, ulterior Bosvile, un bogat colecționar din Lincolnshire, care a achiziționat de la ei mai multe specimene. În 1820, pe Birch l-a întristat mult sărăcia în care trăia familia. După ce un an de zile nu efectuaseră nicio descoperire
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton. În acea noapte, el a evacuat orașul, a ocolit armata generalului Lord Cornwallis, și a atacat garnizoana britanică din Princeton. Generalul Hugh Mercer, din Armata Continentală, s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent-colonelul Charles Mawhood din armata britanică. Mercer și armata sa au fost depășite, iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John Cadwalader să-l ajute. Această miliție, văzând retragerea oamenilor lui Mercer, s-a retras și ea. Washington a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
puteri mari, adesea considerate dictatoriale. Ca răspuns la pierderea Trentonului, generalul Lord Cornwallis a plecat din New York City și a readunat o forță britanică de peste de oameni în Princeton pentru a-l ataca pe Washington. Lăsând de oameni sub comanda locotenent-colonelului Charles Mawhood la Princeton, Cornwallis a plecat din Princeton în ziua de 2 ianuarie în fruntea a de oameni pentru a ataca armata de de oameni a lui Washington. Washington a trimis soldați pentru a hărțui britanicii și pentru a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie complexă între regaliști, revoluționari și naționaliștii corsicani. El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul de căpitan în iulie 1792
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
priceperea cu care a contribuit la succesul operațiunilor diviziei; cu un minim de forțe la Sălătruc, pe Valea Topologului, a îndeplinit un strălucit fapt de arme” - era comandant de divizion în Regimentul 5 Călărași. A fost avansat, în mod excepțional, locotenent-colonel (1 apr. 1917), apoi a fost numit șef de Stat Major la Divizia 2 Cavalerie (1 ian. 1917-1 sept. 1918) și la Inspectoratul Jandarmeriei (1 sept. 1918). Avansat colonel în mod excepțional (1 apr. 1919), la 27 mai 1920 devine
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
siriene, inclusiv comuniștii, și-au încetat activitățile. Pănă una alta, un grup de ofițeri sirieni ba'athiști, alarmați de poziția slabă a partidului și creșterea fragilității uniunii, au decis să formeze un Comitet Militar secret; membrii săi inițiali au fost locotenentul-colonel Muhammad Umran, maiorul Salah Jadid și căpitanul Hafez al-Assad. Când Siria s-a separat pe 28 septembrie 1961 după o lovitură de stat, instabilitatea urmată a culminat cu lovitura din 8 martie 1963. Partidul Socialist Arab Ba'ath, condus de
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a avut ca dușman pe redutabilul locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandru I pentru merite deosebite în executarea de hărți militare. Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) ai căror descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia. Destinul lui
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroșeni”. Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani. La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe din anii 1916-1918. Un rol deosebit în unirea unor triburi dispersate în regate ad-hoc cu câte un șeic colaborator cu britanicii, numit peste noapte rege, l-a jucat locotenent-colonelul britanic de informații T. E. Lawrence (1888-1935), mai cunoscut ca Lawrence al Arabiei (în ).. Documentele acordului secret Sykes-Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu, au încăput pe mâinile otomanilor (s-a lansat zvonul că după
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
formeze o coaliție de guvernare. Prin urmare, președintele Nwafor Orizu a predat controlul guvernului armatei, sub comanda generalului Johnson Aguiyi-Ironsi. Mai târziu în 1966 a avut loc o contra-lovitură de stat susținută în principal de către ofițeri militari din regiunea nordică, locotenent-colonelul Yakubu Gowon ajungând astfel șeful statului. Această instabilitate politică a condus la o creștere a tensiunii etnice și la violență. În luna mai 1967, regiunea de est își declară independența fața de Nigeria; noul stat este numit Republica Biafra și
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
al Armatei I. În acest război, Antonescu și-a câștigat reputația de comandant militar priceput și pragmatic, executant meticulos și dur. Duritatea sa i-a adus porecla „câinele roșu”. Pentru contribuția la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii ungare (1919), locotenent-colonelul Ion Antonescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (Decretul Regal nr. 5454 din 31 decembrie 1919). Antonescu și-a început și activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris. A publicat un
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
cele mai abominabile crime „împotriva poporului român și împotriva socialismului”. Sentințele au fost deosebit de dure, cu termene de între 6 și 25 ani de temniță grea. Președintele completului de judecată a fost generalul Alexandru Petrescu, care în anii 1940-1941, fiind locotenent-colonel, a condamnat la moarte evrei din Cernăuți și i-a trimis la moarte pe Romulus Kofler și Emil Calmanovici (Kalmanowitz) sau l-a condamnat la muncă silnică pe viață pe Herbert "Belu" Zilber, (vezi și Situația cetățenilor români de etnie
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
din teritoriu ai unităților de trupe de Securitate, și unele compartimente specializate din Miliție. Pe 1 octombrie 1952, Pavel Aranici este transferat de la Comitetul Central al Partidului direct în funcția de director al serviciului „Bande” și înaintat în gradul de locotenent-colonel. Anterior înființării acestui serviciu, încercările de reprimare a grupurilor de partizani se făceau de către autoritățile locale. Rezultatele au fost cu mult sub așteptări, din cauza lipsei informațiilor, desincronizărilor între formațiunile de Miliție și Securitate locale și lipsei unei coordonări la nivel
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
și va ajunge să creeze, conform fișei lui de cadre, „comandouri specializate în combaterea luptătorilor din munți, din care făceau parte strategi, tacticieni, psihologi și practicieni ai ofensivei concrete”. Pentru activitatea sa din acea perioadă, statul comunist îl recompensa pe locotenent-colonelul Aranici cu un salariu net de 55.000 lei pe lună (circa 12 salarii medii pe economie), alimente gratuit în cuantum de 800 lei pe lună, lemne gratuit pe perioada iernii, în valoare de 3.000 lei pe lună, cazarmament
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
britanic mai înainte de a se parașuta. Bombardierul a fost grav avariat și s-a prăbușit în Canalul Mânecii, pe când încerca să se reîntoarcă la bază. Una dintre cele mai de succes interceptări a avut loc în noaptea de 25 august 1942. Locotenentul-colonel Armando François și locotenentul Giulio Reiner, pilotând aparate dotate cu aparatură radio și fiind ghidați de la sol au reușit să doboare două bombardiere inamice. Avioanele CR.42 al „Corpo Aereo Italiano” au participat la două raiduri deasupra Marii Britanii pe 11
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
mai multe internări succesive prin diferite spitale: Spitalul Colentina, Spitalul Militar Central București, Spitalul Gerota etc., internări totalizând circa un an de zile. În decembrie 2001, grav bolnav de ulcer, rinichi și coxartroză bilaterală trece în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, primind din partea statului o pensie militară. Astăzi memorialul Robi pe Uranus este considerat una dintre mărturiile documentare privitoare la latura întunecată a dictaturii comuniste ceaușiste din România și este amintit în celebrul Raport al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
ferme izolate. Împărăteasa Ecaterina a emis, după înăbușirea revoltei, un ukaz prin care a interzis reorganizarea cazacilor din regiune în conformitate cu obiceiurile strămoșești. De asemenea, pentru prevenirea unor revolte viitoare, în capitala ținutului a fost încartiruită o garnizoană permanentă, condusă de locotenent-colonelul Simonov și de căpitanul Andrei Prohorovici Krîlov, tatăl viitorului fabulist Ivan Andreevici Krîlov. Răscoala din 1773 a fost practic continuarea celei din 1772. Represiunile nu au reușit decât să adâncească nemulțumirile cazacilor, care au reizbucnit, ceea ce a dus la un
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
deține o vastă experiență în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, în care și-a început activitatea în anul 1992. Are studii militare în Republică Moldova, Statele Unite și Federația Rusă. Este un tânăr specialist, cu stagiu în armată SUA. Cu gradul de locotenent-colonel, a activat în cadrul Comandamentul Central al SUA dislocat în Tâmpa, statul Florida, unde a condus un grup de experți pe subiectul terorismului prin sinucidere. Întors în Republică Moldova, a lucrat o perioadă scurtă la Ministerul Apărării, dar a fost concediat
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
mai 1912, a fost numit maior și comandant al jandarmeriei din Ducatul Bucovinei nr. 13, acordându-i-se Crucea de Merit Militar clasa a III-a. La 1 august 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, ofițerul a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. La sfârșitul lunii august al aceluiași an, Bucovina a fost asediată de armatele rusești. Nordul Bucovinei și capitala Cernăuți au căzut într-o lună în mâinile rușilor. În numai câteva zile, Fischer a format și a condus mai apoi o
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
Austria. Generalul Fischer a fost numit, cu înregistrarea în a 193-a promovare de la 25 octombrie 1927, Cavaler al Ordinului Maria Terezia. Fischer a primit această înalta decorație pentru organizarea și conducerea răscoalei din Bucovina, atunci încă la rang de locotenent-colonel (1914). Cu scurt timp înainte, el a fost paralizat parțial de un accident vascular cerebral. Prin lucrările sale istorico-geografice Eduard Fischer și-a făcut un nume răsunător în lumea savanților. Scrierile privind Bucovina și Moldova au stârnit un interes considerabil
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
de pe Pârâul Assunpink) a fost o victorie a americanilor în fața armatei britanice, venită după lupte duse în orașul Trenton, New Jersey, la 2 ianuarie 1777, în timpul Războiului de Independență al SUA. General Charles Cornwallis lăsase de soldați britanici sub comanda locotenent-colonelului Charles Mawhood în Princeton, New Jersey. După o victorie-surpriză în bătălia de la Trenton în dimineața zilei de 26 decembrie 1776, generalul George Washington din Armata Continentală și consiliul său de război se așteptau la un contraatac britanic puternic. Washington și
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
locotenent. În timpul "bătăliei de la Dettingen", la 27 iunie 1743, a fost rănit la față. La 16 noiembrie 1746, a devenit căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler de Saint-Louis", apoi maior de administrație la 5 aprilie 1759 și locotenent-colonel la 25 iulie 1762. Era maior de administrație în "regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]