KorAP: Find »[drukola/base=logos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...119 >

2,956 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

singurul răspunzător de apariția lumii inferioare, o lume ce rămîne produsul defectuos și accidental al căderii sale; dacă Însă căderea Logosului era deja prevăzută și programată de către Tatăl, atunci lumea nu mai este o creație arbitrară, În timp ce liberul arbitru al Logosului este serios pus sub semnul Întrebării. Într-adevăr, nu este cu putință să fie salvate și omnisciența lui Dumnezeu și liberul arbitru al făpturilor sale. Cum se poate ca o lume, bună și rea În același timp, să apară datorită

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ei știau totul despre ea mai dinainte și erau chiar dornici s-o vadă luînd ființă? Toate acestea rămîn o șaradă greu de dezlegat. Pus În fața dovezilor, un judecător imparțial ar spune că Tatăl este instigatorul la delictul comis de Logos. Alți gnostici par mai coerenți, atunci cînd emit presupunerea că lumea aceasta nu era sortită să ia ființă, Însă a fost produsă de greșeala Sophiei. Chiar dacă, În cazul din urmă, nu se mai poate afirma că Tatăl gnostic este atotștiutor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ele, sau folosirea oricărei combinații de cărămizi. Sophia este numită TÎrfa 100, ceea ce În mărturiile perioadei respective (dar și mult mai tîrziu) indică un exces de erotism, și nu profituri rapide de pe urma unor raporturi sexuale expeditive 101. Despre Sophia și Logos se spune că sînt „tineri”102, adică neexperimentați și, mai ales, curioși. Două izvoare afirmă că Sophia nu are pereche 103. În orice caz, ea gîndește În absența unui partener 104, dorește să creeze fără vreun partener 105 sau fără

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
aparte. La ofiții lui Irineu, Sophia-Prounikos, Putere din Stînga și androgină, este produsul unui accident din Pleromă. Căderea ei nu are nimic de a face cu liberul ei arbitru 114. Dimpotrivă, Tratatul Tripartit insistă pe libertatea de a alege a Logosului, accentuînd totodată asupra răspunderii superiorilor acestuia, a căror omniscență este În felul acesta salvată, Însă a căror conștiință se află În pericol. Mitul lui Eden-Israel, soție a Demiurgului Elohim În Cartea lui Baruh 115, recombină elementele indicate cu altele noi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
alt fel de ipostaze (de exemplu, zeii din Homer și Hesiod ajunși pe mîna lui Plotin /5.1.7 28-45; 3.5.2/). Iar aceste ipostaze filozofice pot fi, la rîndul lor, Întrupate, cum s-a Întîmplat, de pildă, cu Logosul imanent: Isus Cristos, ori etern preexistentul Coran”. 2. Asupra originii platonice a acestei opoziții, vezi În special remarcabila carte a lui Hans Joachim Krämer, Der Ursprung der Geistmetaphysik: Untersuchungen zur Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Scippers, Amsterdam, 1964

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Feminine, pp. 187-206, citat de la, pp. 187-188. 85. Eugen Heinrich Schmitt, Die Gnosis: Grundlagen der Weltanschauung einer elderen Kultur I: Die Gnosis des Altertums; II: Die Gnosis Mittelaters und der Neuzeit, Diederichs, Leipzig-Jena, 1903-1907. 86. Otfried Eberz (1878-1958), Sophia und Logos oder die Philosophie der Wiederherstellung, Reinhardt, München und Basel, 1967. 87. Marija A. Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe, 6500-3500 B. C: Myths and Cult Images, ed. a II-a, Univ. of California Press, Berkeley, 1982. 88. Gottfried

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod de maternitate nedorită, de o Mamă cuprinsă de Îndoială. Există și excepții: „protognosticii” (Simon, Menandru, Saturnin, Carpocrate); Cartea lui Baruh, a lui Iustin Gnosticul; Tratatul Tripartit, unde Sophia este Înlocuită prin entitatea masculină Logos, un „Tată” care manifestă, În ciuda masculinității, un tip de slăbiciune care În alte scrieri pare a fi apanajul entităților feminine; scrierile lui Ipolit, ale sethienilor și PSem, unde ipostazele sînt impersonale și „naturaliste” - un sex hermafrodit care se autofecundează, un

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică, atribuind unor intermediari atît creația lumii, cît și pe cea a omenirii. Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu Logosul, În care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
toate ținuturile și toate popoarele. Arhontele lor (princeps) este Dumnezeul evreilor, cel care a Încercat să-i subjuge pe ceilalți Arhonți, Întîmpinînd Însă apriga lor Împotrivire. Tratatul Tripartit se arată a fi textul cel mai favorabil Demiurgului și creatorului acestuia, Logosul. Logosul este un eon masculin, ce nu derivă nici din Tată și nici din Fiu, ci este generat prin efectul comun al Întregii Plerome și Înzestrat cu liber arbitru 186. Intenția sa de a aduce slavă Tatălui, motivată printr-un

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ținuturile și toate popoarele. Arhontele lor (princeps) este Dumnezeul evreilor, cel care a Încercat să-i subjuge pe ceilalți Arhonți, Întîmpinînd Însă apriga lor Împotrivire. Tratatul Tripartit se arată a fi textul cel mai favorabil Demiurgului și creatorului acestuia, Logosul. Logosul este un eon masculin, ce nu derivă nici din Tată și nici din Fiu, ci este generat prin efectul comun al Întregii Plerome și Înzestrat cu liber arbitru 186. Intenția sa de a aduce slavă Tatălui, motivată printr-un exces

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
186. Intenția sa de a aduce slavă Tatălui, motivată printr-un exces de iubire 187, nu este, propriu-zis vorbind, rea, Însă are efecte creatoare disproporționate și nu respectă legile Pleromei 188. În momentul acțiunii sale se stabilește o Limită, iar Logosul rămîne În afara Pleromei 189. Creația lui este Însă bună: „Nu se cuvine să criticăm mișcarea care este Logosul, ci să spunem că ea este cauza unui sistem care era destinat să apară”190. Acest sistem conține În el Însuși umbra

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
vorbind, rea, Însă are efecte creatoare disproporționate și nu respectă legile Pleromei 188. În momentul acțiunii sale se stabilește o Limită, iar Logosul rămîne În afara Pleromei 189. Creația lui este Însă bună: „Nu se cuvine să criticăm mișcarea care este Logosul, ci să spunem că ea este cauza unui sistem care era destinat să apară”190. Acest sistem conține În el Însuși umbra, imaginea Pleromei, fiind Însă În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
să criticăm mișcarea care este Logosul, ci să spunem că ea este cauza unui sistem care era destinat să apară”190. Acest sistem conține În el Însuși umbra, imaginea Pleromei, fiind Însă În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
sistem care era destinat să apară”190. Acest sistem conține În el Însuși umbra, imaginea Pleromei, fiind Însă În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
fiind Însă În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului, Logosul va reveni În Pleromă 194. MÎntuitorul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului, Logosul va reveni În Pleromă 194. MÎntuitorul este o chintesență a tuturor eonilor Pleromei, la care Tatăl Își adaugă propria Voință. MÎntuitorul ia În grija lui universul, revelîndu-se Într-Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos 195. Orbiți și Înspăimîntați, Arhonții se prăbușesc În Hades, Haos, Abis sau Tenebrele exterioare, unde vor fi puși În slujba ordinii viitoarel 96. Urmează o nouă creație, prin Logos, și de această dată ea este conformă cu imaginea Pleromei 197. Creația are loc sub supravegherea unui Tată numit, printre altele, Aion, Lăcaș, Sinagogă a MÎntuirii 198, superior Arhonților (hylici) și Puterilor (psihice)199, stabilindu-se astfel o nouă economie

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
constituie În aceeași ierarhie ca mai Înainte: principii au cu toții În grijă administrarea cîte unui sector al lumii terestre sau infernale, iar deasupra lor stă Arhontele numit Tată, Zeu, Demiurg, Rege, Judecător, Lege etc., care este instrument și glas al Logosului În lume200. Arhontele se arată drept și onorabil, Însă este totodată și ignorant. El va fi manipulat de Spiritul Invizibil să producă ființe pneumatice care Îi depășesc propria esență 201. Înclin să consider că Aion este identic cu Arhontele și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
drept și onorabil, Însă este totodată și ignorant. El va fi manipulat de Spiritul Invizibil să producă ființe pneumatice care Îi depășesc propria esență 201. Înclin să consider că Aion este identic cu Arhontele și că a treia creație a Logosului nu e spirituală, ci „psihică din dreapta”, prin opoziție cu cea de a doua creație, care este „psihică din stînga”. Textul se desfășoară peste măsură de complicat În detalii, Însă tiparul său de bază e simplu: o opoziție triadică tipic valentiniană

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis), ceea ce este numai În putința cuiva care posedă nous, intelect, pentru a gîndi. Filon numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și va ajunge să numească Logos - Lumea Inteligibilă, adică prototipul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis), ceea ce este numai În putința cuiva care posedă nous, intelect, pentru a gîndi. Filon numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și va ajunge să numească Logos - Lumea Inteligibilă, adică prototipul ideal al Lumii, care a fost creat În afara Minții Înseși a lui Dumnezeu. Logosul lui

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și va ajunge să numească Logos - Lumea Inteligibilă, adică prototipul ideal al Lumii, care a fost creat În afara Minții Înseși a lui Dumnezeu. Logosul lui Filon este o ipostază deplină, fiind numit cel mai vîrstnic dintre toate lucrurile, mai vechi decît toate lucrurile create, Primul-născut al

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și va ajunge să numească Logos - Lumea Inteligibilă, adică prototipul ideal al Lumii, care a fost creat În afara Minții Înseși a lui Dumnezeu. Logosul lui Filon este o ipostază deplină, fiind numit cel mai vîrstnic dintre toate lucrurile, mai vechi decît toate lucrurile create, Primul-născut al lui Dumnezeu, Omul lui Dumnezeu, Chipul lui Dumnezeu, Al doilea Dumnezeu, Cel care stă după Dumnezeu. Filon mai

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]