1,956 matches
-
viața mi-ar fi dat ocazia să-mi iau revanșa, beam pentru că am fi avut un alt fiu și nu i-aș mai fi interzis nici o bucurie, aș fi premiat-o până în ultima zi. O priveam și ochii mei stupizi luceau plini de încredere și nu avea nici o importanță dacă nu mânca, era doar obosită. Trebuia să doarmă și să viseze, în timp ce eu aș fi mângâiat-o în ciuda lunei aceleia grase, iar dacă i s-ar fi făcut foame în timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
continua ei așteptare. Eu eram fericit în momentul acela și mi-o spuneam mie însumi: sunt fericit! Fericit pentru acel puțin din Italia pe care lumina slabă mi-l oferea în camera tristă ca un atelier de mobilă. Fruntea îi lucea, m-am apropiat să i-o șterg cu un capăt al cearșafului. Ardea încă, poate mai mult decât înainte, iar un firișor de salivă îi curgea din gură pe gât, în partea în care își înclinase capul. Acum îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
l aruncasem în față când am plecat. Indicațiile erau imprecise și puține, iar eu eram atât de agitat, încât nici măcar pe acelea nu mi le aduceam aminte. Dar dacă trebuie să mergem, viața este cea care ne duce, Angela. Strada lucind în lumina zorilor era acul metalic al unei busole care mă trăgea spre ea. Călcam pe accelerație și vorbeam cu Italia. — Fii liniștită, îi spuneam, suntem aproape, o să vezi, totul va fi bine. Fii liniștită. Italia era liniștită, nemișcată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și birocratic al unei vămi. Fiecare poveste de dragoste are nevoie de dovezi, mi-am spus. Trecu fără zgomot o mașină mică și roșie. Soarele era sus pe cer. Am zâmbit. A bolborosit ceva și m-am întors. Soarele îi lucea în ochi, irișii ei gri erau punctați de solzișori argintii. — Mi-e sete... , a șoptit. Sete. Pe noptiera de metal se afla o sticlă pe care o adusese asistenta pentru mine și din care, după febra operației care durase aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai lucirea aceea o sărăcea. — Lipsește un pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului cu tocul foarte înalt și subțire care îi căzuse din picior cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a după-amiezii care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci el era materie și-atât, iar sufletul doar spirit, tinzând a se-ntregi, dulce-Eugenia! Ci ochii tăi țâșniră ca izvoare de vii lumini, lucind peste cărarea-mi, și sufletul mi-l strânseră, ducându-l din cerul vag pe-acest pământ nesigur, l-au pus în trupu-mi și de-atunci în viață sunt una și trăiesc, o, Eugenia! Sunt parcă ochii tăi aprinse cuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în neregulă cu vocea mea, am șoptit, nu are nici o legătură cu sexul. Încerc doar să aflu ce s-a întâmplat în seara aceea. Ați vorbit? Sau v-ați culcat imediat? M-am culcat. — Și soția dumneavoastră? Burghezii din Calais luceau mohorâți în lumina slabă. Trebuie să fi costat cel puțin 10 lire. Brațul ridicat al lui Pierre de Wissant putea să scoată ochiul cuiva. —A citit. Obișnuiește să citească înainte să adoarmă. —Vă deranjează? Faptul că citește? Faptul că citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
femeie mică cu părul alb și rar, așezată în spatele meu, la rând. —Mănâncă lapte și carne. Deci e eretic. Și-a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând spre cer un pumn mic, ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai termina niciodată. Dar la marginea pădurii maică-sa se opri și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi păreau ude În lumina rece și transparentă. Balcoanele, gardurile, mașinile, totul lucea după ploaia din timpul nopții. Deși dormise mai puțin de cinci ore, se simțea proaspăt și energic. Își făcu exercițiile de gimnastică În fața oglinzii, contrazicând-o tot timpul pe crainica arogantă de la știrile de la ora șapte, care era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și ajunse la concluzia că partea bună a rușinii de noaptea trecută era că măcar nu trebuia să se teamă că o lăsase pe Annette gravidă. În timp ce-și căuta puloverul gros, moștenit de la Yael, zări o insectă mică lucind pe brațul fotoliului. Era oare posibil ca vreun licurici zăpăcit să fi uitat să se stingă cu toate că noaptea se sfârșise? Dar de fapt nu mai văzuse licurici de peste treizeci de ani și habar n-avea cum arătau. Cu șiretenia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-un albastru intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare, Îi umpleau pe amândoi de o bucurie copilărească. De parcă ei doi Încheiaseră un pact secret contra mirosurilor dulci, est-europene, de budinci de casă, ștrudel, pește umplut și compot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fleșcăiți, cu pieptul lăsat, cu trupul tău ridicol și greoi. Responsabilitatea e a ta. Dar În ce sens? Băgă o mână În buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre cameră. Aruncându-l În inima Întunericului, i se păru că aude vocea ironică a Yaelei: — Problema ta, amice! Și răspunse, privind În noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă ca mierea sub bordura brazilor, o mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unul pentru o sticlă de vin și ne-au dat afară - primul caz înregistrat în istorie în care cineva a fost dat afară dintr-o biserică.) — O să tăiem pozele în jumătate. Eu le iau pe cele în care nu-mi lucește capul. (Deși ție ți-a plăcut mereu capul meu și te amuzai bătând cu unghiile ritmul coloanei sonore din filme.) —Eu le voi păstra pe cele în care port fustă doar ca să am dovada că am purtat și fustă ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aranjeze tunsoarea aia a ei perfectă. Machiatul? Mie îmi ia douăzeci și cinci de secunde: zece secunde ca să-mi dau cu niște cremă hidratantă ușor nuanțatoare, cinci secunde să-mi dau și cu niște cremă care să-mi facă fața să nu lucească (nu știu sigur de ce asta ar fi o problemă, dar este un mod de a o face pe Lisa fericită fără să fiu nevoită să port o bluză strâmtă) și încă zece secunde cât mă dau cu o chestie scârboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să ne încurajeze să ne împăcăm, dar știm amândoi că nu vom fi foarte iubiți în cazul în care ne vom dovedi a fi singurii care ies din toată povestea asta și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Lui Mark îi luciră ochii. —M-am gândit și la asta! Uită-te la noi, acum câteva săptămâni căsnicia noastră se terminase, definitiv și irevocabil. Dar am găsit un mod de a o repara. Îmi simți scepticismul. —OK. Poate că nu am reparat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ton care aduce mai degrabă a ordin decât a invitație. Henry stă Întins pe spate, cu cuvertura trasă până sub bărbie și băgată pe sub brațe. A fost bărbierit de curând În cinstea cumnatei sale și capul mare și oval Îi lucește pe pernă ca o lună aproape plină, cu un halou de nori. O pleoapă Îi stă căzută, pe jumătate Închisă. Ridică Încet o mână, pe care o Întinde, În timp ce ea se apropie de pat. — Henry! — Alice! Faptul că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dezvăluit mult prea evident apropierea dintre ei și ar fi Însemnat să o invite și pe plicticoasa ei soră, aflată În vizită; dar reuși să Îi vorbească Între patru ochi, În al doilea antract, În timp ce sora era ocupată. Ochii Îi luceau de Încântarea și măreția ocaziei și comentă Înfățișarea amețitoare a doamnelor: — N-am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
De când nu mai exista, ne lipsea aproape dureros; exemplar, însă, nu a ajuns să fie. Curând după atentat am fost lăsați la vatră. La magazia de haine și la aceea de unelte am predat uniforma deloc elegantă și cazmaua care, lucind ca oglinda, a fost prezentată pentru ultima oară la apelul festiv. După aceea ne-am auzit cântând cântecul specific detașamentului de muncă al Reich-ului: „Brun precum glia e veșmântul nostru...“ Din nou în civil, mi-era rușine de genunchii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare sâmbătă să ne spovedim. Încă mai credeam în iad și știam destule păcate. Drumul de la gospodăria țăranilor până la școala din sat nu a lăsat nici o urmă. Și nici alte lucruri nu prea au mai rămas. Totuși, văd nenumărate muște lucind colorat pe pereții cu faianță albă ai bucătăriei țărănești. Celor mai grase dintre ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]