3,158 matches
-
Sîntem - actori și spectatori, cocoțați pe gradene - în casa Oliviei, frumoasa și senzuala Contesă care nu-și refuză plăcerile vieții. De ce ar face-o, la urma urmelor? Aici, în casa ei, și-a localizat regizorul Purcărete centrul de greutate și ludicul spectacolului. Povestea cu travestiul și confuzia între sexe, între frații care-și împrumută identitățile trece într-un plan secund. Întotdeauna am simțit și eu că nu aici merită să pedaleze cel care își alege acest text. Analizînd de nenumărate ori
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
oniric, romanul lui Miller se pretează, de fapt, multiplelor abordări, fie ele psihanalitice, biografice, stilistice sau ținând de un complex sincretism al modurilor de expresie. Textul este deschis, polivalent și polimorf, de o poezie uluitoare, cu o construcție aparent arbitrară, ludică, modernă și, de ce nu, postmodernă avant la lettre, pentru că stilul îl apropie pe Miller deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
inițiativa privată, că nu i-a plăcut niciodată circul, iar pe timpul lui Ceaușescu a stat numai la cozi ce au avut legătură cu arta. Unele pagini sînt amare sau melancolice (despre meseriile care dispar, de exemplu), altele, impregnate de spirit ludic. Bibliotecile și muzeele ocupă un loc privilegiat. Căutarea unui apartament e o aventură stresantă; pagini pe aceeași temă, într-o tonalitate diferită, am întîlnit în jurnalul lui Julien Green; o antologie ar putea fi realizată cîndva. Interesată de gastronomie, văzută
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
traverseze, ca într-un periplu inițiatic, vălmășagul lumii, obligat la ritmuri alegre, tânărul cărturar se arată mai tentat de lectura febrilă, bine diriguită. În Pretextul la primul său volum, Exerciții de lectură, în pofida unei gravități funciare, se răsfață, neașteptat, o ludică afișare a modestiei apropo de nimicnicia "exercițiilor" sale, sub motivul că actul critic nu poate fi în totul obiectiv, prin urmare nu poate (și nu trebuie) să acceadă la metodologii și verdicte irevocabile. O critică, în fond, minuțioasă, sistematică, filologică
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
cu Maria, de exemplu, sau cu Traian. Pentru nici unul dintre ei, destinele proprii nu sunt subiect de analiză. Ele rămân în sarcina autoarei. Prilej pentru ca Baetica să-și etaleze atuurile. Cel mai important dintre acestea decurge dintr-o imensă imaginație ludică. Neastâmpărată. Ca și în Fișă de înregistrare, și în Imigranții există numeroase scene parcă visate cu ochii deschiși. Dilatări, comprimări, dereglări, tot ce iese din cadrele restrictive ale realului. Într-un loc, în curtea unei familii așezate cade, peste noapte
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
devine din ce în ce mai veridic în rol sfîrșind prin a-și trage un glonț în cap. Fotografiile cu celebrul răufăcător mort pe un pat de gheață pentru a-l păstra proaspăt pentru contactul cu posteritatea și istoria instantaneelor dau filmului ecoul unui ludic borgesian. Lașul Robert Ford se bucură de beneficiile pe care i le aduce idolul său, gloria defunctului pistolar se reflectă asupra lui, dar nu e nimic altceva decît un reflex care va dispărea în uitare imediat ce un fanatic îl împușcă
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
Franța și al Ambasadei Franței la București), luni, 13 octombrie, de la ora 18, în Aula Magna a Universității de Vest, Lectoratul Francez organizează „Livre-esse“, sărbătoare-concurs cu participare internațională, care încearcă prin improvizații teatrale să transforme actul lecturării într-un exercițiu ludic. Intrarea este liberă. ( L. R.) Burse de studiu Bursele de studii și cercetare postuniversitară și postdoctorală „Nicolae Titulescu“ sunt acordate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru formarea de specialiști în scopul integrării în Uniunea Europeană. Bursele se acordă pe o
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]
-
jucăușe sunt extrem de rare și tocmai de aceea au farmec. Iată ca exemplu poemul Spirt. Deliciile disperării, care pare rostit de un om istovit și care se încheie totuși cu o glumă literară făcută în treacăt, tresărire ultimă a spiritului ludic: " Poate că ar fi trebuit să trăiesc în alt fel, să spun/ alte cuvinte. Acum e târziu - înapoi este tot și atât de puțin/ înainte. A fost o vreme frumoasă, aș spune,/ a fost un foc ce s-a preschimbat
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
de povești în trei dimensiuni, pentru care ne păruiam cînd eram mici. Dinamica ce se producea pe fiecare pagină, în reliefuri fel de fel, ne lua mințile, ne crea senzația unei scurte secvențe de desen animat. Regizorul investește mult spirit ludic și umor fin, substanțial, convingător, care îi contaminează pe actori. Poate mai ales pe Adriana Trandafir-Floare-de-Colț, permeabilă și absolut deschisă la acestă formulă, Dorina Lazăr-Mierinana și Mircea Constantinescu-Doctorul Pilulă, excelenți, iar momentul lor de la Bal, ca și tot Balul, de
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
artistului, mult mai apreciate de critică și public. Aceste picturi târzii, concepute în timpul întunecatei perioade a exilului parizian, dominate de referințe la forme biologice microscopice și la suprarealismul unor Miro sau Tanguy sunt poate mai variate și mai pline de ludic decât capodopere timpurii, marcate de entuziasmul descoperirii unor teritorii necunoscute. Percepția noastră este însă alta. Le vedem reci, lipsite de culoare și sevă. Originea lor este legată de deplasarea operei lui Kandinsky spre rigurozitate geometrică, urmare a influenței suprematist-constructi-viste din
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
tergiversări și confruntări, surogate ale implacabilului final, imposibil de descris post-factum. Moralistul - căci avem a face în persoana lui Dumitru Augustin Doman cu un moralist acut, speță îndeajuns de rară în literele noastre actuale - apelează la înscenări, la tertipuri adesea ludice care amînă execuția. Asemenea Șeherezadei, povestește fără încetare, cu nădejdea subliminală a unei salvări. La un moment dat, se răsfață într-o atmosferă de western: "Un orășel de la marginea unui deșert. Un fel de hotar de oază. La intrare, îl
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
energii. Însă, zâmbetul artistului, asemeni unui blocaj maniacal, evocă deopotrivă bătrânețea prematură a unui cinematograf care descoperă în zorii existenței lui consumerismul. Destinul lui George Valentino și al lui Peppy Miller din povestea lui Hazanavicius stă sub semnul clișeului manevrat ludic al „grandorii și decadenței” artistului, încununat de un neverosimil happy end în spirit hollywoodian: nicio lacrimă fără zâmbetul ei, nici un eșec fără apoteoza finală. Apariția sonorului, a lui talkie care concurează, fără a-i oferi vreo șansă, filmul mut, provoacă
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
să fiu / Proletarul cel dintîi! / Să pun în picior opincă / Și să strig cîte-o lozincă! / Spune-mi ce ar fi mai bine / Ca s-anunț vreme ce vine?!" și semnează, cu tîlc, "Gaettany". Călinescu îi răspunde imediat, aderînd la dispoziția ludică a lui Rosetti : "Orice-ai pune în picioare/ Ești o floare, ești o floare, / Nu poți fi un Ics sau Zet, / Fiind de veacuri un Rozet!". Semnează, la rîndu-i, "Bietul Ioanide". Ultimele două versuri își au, indiscutabil, adevărul lor.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
Limbi de jeg. Lașitate. Covor/ De redacții. Fără gură. Fără reacții.// Vicleni și mițoși. Sugaci în etate/ În stare de orice ebrietate.// Cadavrul în vid, intrepid.” (pp. 91-92) Pentru demonstrația mea, e suficient atât. În afară de limbaj, vedeți vreo urmă de ludic aici? Mie, personal, aceste versuri din partea a cincea a Pentameronului îmi dau senzația unei mărturii tragice. Mărturie politică, desigur, dar, înainte de asta, mărturie omenească. Ideea, acreditată întâi cu simpatie, apoi cu rea-voință, că optzeciștii ar fi niște calamburgii incapabili să
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
epică. Femeia visurilor este o carte (foarte curînd va fi și un film) care demonstrează că viața poate fi mult mai interesantă dacă este privită prin obiectivul unei camere de filmat. Există, în orice împrejurare, posibilitatea unei transfigurări estetice sau ludice a realității, o alternativă, un if, care ar putea schimba destinul unui om, așa cum o relevă această dublă dramă a Taniei, într-un posibil film și în realitate: "O vedem pe Tania urcîndu-și gemenii și valizele într-un taxi tras
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
altceva a năzuit Cornel Regman în criticile sale, chiar dacă lui, celui născut la Daneș pe Mureș, îi lipsea aplombul de mare senior? Că umoristul acesta lua foarte în serios ceea ce alții bagatelizau apare chiar și dintr-o altă ipostază aparent ludică a scrisului său. Dacă adineauri îl vedeam bucătărind, îl observ acum mănuind sforile și săltându-și marionetele cu arta desăvârșită a păpușarului. Tot Manolescu (în capitolul excelent pe care i-l dedică în Istoria sa amicului și confratelui nostru) observă
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Claus von Stauffenberg jucat de un Tom Cruise cu rictusul lipit de față, realizezi diferența enormă față de filmul lui Tarantino care se joacă cum vrea el cu istoria. De fapt, rețeaua "intertextuală" de aluzii și trimiteri precise creează acest spațiu ludic unde fiecare își face numărul favorit. Fără aceaste rapeluri culturale la istoria cinematografiei, precum și fără prestația remarcabilă a actorilor cu momentele de teatru în teatru și film în film, Inglourious Basterds se împărtășește din mentalitatea unui jucător de Call of
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea formulării. Din experiența de restaurator, Săvescu își extrage, în primul rînd, o capacitate extraordinară, cînd sobră, cînd ironică și ludică, de a colabora cu materialul și de a manipula tehnicile și limbajele. Pe cîteva panouri de lemn, în fapt scînduri aproape fruste, el se joacă nu doar cu alternanța plin-gol, cu dialogurile posibile dintre artificiul intervenției și expresia naturală, aproape
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
să se transforme în obiect prin propriile ei resurse, printr-un fel de evoluție firească, de creștere legitimă și de la sine înțeleasă. Pe de altă parte, este de reamarcat extrem de interesanta tinerețe a picturii lui Florin Ciubotaru. Există o dimensiune ludică... A.M. - ...absolut năzdrăvană. Prin însăși această figură incertă pe care și-a ales-o, între sămânță și paletă, această semisferă oarecum cu chip care e aparent neplăcută și spre care evoluează în absolut toate desenele lui, uneori întâlnindu-se cu
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
nu este decît un performance pentru uzul unui singur spectator (e drept, milionar în dolari), o minciună artistică în a cărei logică intră toți participanții la acest joc cu sufletul turistului german. Ioan T. Morar, are calități certe de prozator. Ludic și grav, amuzant și tragic, el se adaptează cu deplină naturalețe tuturor voltelor ficțiunii. Stilul său este întotdeauna perfect adecvat la ceea de se întîmplă, iar unele pagini impresionează prin delicatețea sufletească de care dă dovadă autorul. Trăim într-o
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
date definitorii, ce evidențiază o "retorică a nu-ului și a lui anti", modelată de enumerări de "teze", într-un discurs de aspect "ritual", ca și "incantatoriu", în care suita negațiilor extreme "scandaloase", tinde să se formalizeze spectacular, virând către ludic, printr-o, cum zice Marino, "tehnică a ridiculizării generale", a parodiei, caricaturii, grotescului. Când propunea ironic, pe puncte, o altă rețetă, de data aceasta a alcătuirii unui manifest, Tristan Tzara era, pe urme futuriste, perfect conștient de teatralitatea acestei specii
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Panaitescu într-o perspectivă în care nici epigonismul, nici aluzia și nici decupajul cultural, sub formă de citat, nu pot fi invocate pînă la capăt. Prea lucidă pentru a fi doar epigon, prea responsabilă pentru a face doar un exercițiu ludic și prea încrezătoare în harul fondator al imaginii spre a lăsa loc ironiei și scepticismului postmodern, artista face, cumva, o încercare serioasă de autocunoaștere și de autodescripție. Ea încercă o apropiere de propria-i natură prin identificarea unor referenți autoritari
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
nici universul redus dacă replicile ar mai fi ușurate, din cînd în cînd, de frecvența unor cuvinte. Nici adevărul, nici emoția nu pierd nimic. Nu prin asta este un autor sau un regizor cool. Ci, de pildă, prin forța și ludicul pe muchie de cuțit cu care mă determină să fiu atentă, să poposesc în poveste, în revolta lor, în vulnerabilități și teribilisme de tot felul, în felul în care lucrează cu actorii care să susțină lumea din text. Mă gîndeam
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
de randomizare este foarte ridicat, cu toate acestea, aceste cinci istorii se topesc în fluiditatea unei narațiuni care vorbește despre singurătate și nevoia de comunicare ce face din cabina de taxi spațiul virtual al unei confesiuni, al unei gratuite experiențe ludice, al unui iluzoriu catharsis. Aparent lipsite de însemnătate, poveștile desfășoară un univers în sine, o lume paralelă celei diurne, iar personajele lor au ceva histrionic. În acest sens, șoferul din Roma, intepretat magistral de Roberto Benigni, desfășoară o întreagă recuzită
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
vadă cu un alt simț. La limita dintre vizibil și invizibil are loc punerea în scenă pe care o reprezintă dialogul, limitele sunt transgresate, intimitatea aparent devoalată, însă și acest joc în doi este unul cu tricksteri, include farsa, capcana ludică. Chiar și șoferul de taxi din Helsinki îi folosește pe cei trei clienți aromiți ca pe un public, nu înainte de a le capta atenția, de a le stârni curiozitatea, iar când aceștia îi plâng pe umăr, actorul se poate socoti
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]