314,502 matches
-
acelor evenimente scriam poezii pe terasele unor mici cafenele din Budapesta, Berlinul de Est și Skopje. Deși pe atunci interesul meu ca poet se concentra asupra unor evenimente spirituale personale, ele erau un reflex psihic interiorizat al marilor metamorfoze din lume[...]. Când am vizitat Budapesta câțiva ani mai târziu, am descoperit discutând cu prieteni din lumea literară și culturală că predomină un sentiment de dezolare și chiar de disperare. Ungurii sunt romantici și pesimiști din fire, căci au avut o istorie
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Skopje. Deși pe atunci interesul meu ca poet se concentra asupra unor evenimente spirituale personale, ele erau un reflex psihic interiorizat al marilor metamorfoze din lume[...]. Când am vizitat Budapesta câțiva ani mai târziu, am descoperit discutând cu prieteni din lumea literară și culturală că predomină un sentiment de dezolare și chiar de disperare. Ungurii sunt romantici și pesimiști din fire, căci au avut o istorie plină de tragedii și dezamăgiri. Dar dezolarea lor era acum diferită. Prietenii mei mi-au
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
fost considerat nepotrivit pentru atât de cultivata mea prietenă, dar el era la punct cu evenimentele culturale, judeca inteligent spectacolele și expozițiile văzute. Era stăpân pe sine și pe viitorul țării sale. Era nedumerit de linia postmodernă la modă în lumea snobilor; dar era gata s-o urmeze. Își făcea datoria și aștepta ca artiștii și criticii să și-o facă pe a lor. Revăzând o nouă antologie de poezie maghiară pentru Hungarian Quarterly, am ajuns la concluzia că tradiția uimitor
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
de manevre legislative. A treia concluzie: artiștii și poeții maghiari, la fel ca cei din alte țări de după Cortina de Fier, au identificat libertatea politică, pe drept, cu democrațiile din Vest și au vrut să rivalizeze cu colegii lor din lumea liberă. Dar au greșit în alegerea elementelor preluate din cultura vestică. Să ne oprim pe scurt la cele întâmplate în Vest când Războiul Rece se apropia de sfârșit. Deși victimele blocului sovietic au avut dovezi imense ale dezastrului provocat de
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
clasă dezlănțuite de opresori s-au întors împotriva lor într-o altă formă, aduse de imaginarii lor eliberatori, zdrobindu-i când erau la pământ. Era nevoie de o renaștere a propriilor tradiții și de aducerea lor la zi într-o lume nouă a comerțului și tehnologiei - idei care ar fi putut crea arta din Revoluția de Catifea. Ce s-a realizat a fost un postmodernism de mâna a doua. Vestul a hrănit Blocul de Est cu o versiune derivată a modernismului
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
capitalismul și globalismul vestic pentru stagnarea vieții culturale. E ironic: în realitate respingerea de către universitarii vestici a succeselor tehnologiei și economiei a infectat și îmbolnăvit cultura artistică autohtonă, făcând-o incapabilă să concureze cultura populară robustă din alte părți ale lumii. Uneori mă întreb dacă antiamericanismul devenit nebunie în septembrie 2001 nu a fost, în parte, rezultatul revulziei omenirii împotriva aporiei lipsite de sens a postmodernismului cultural al Vestului. Teroriștii ne-au omorât din ură pentru prosperitatea noastră - care ar fi
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
2001 nu a fost, în parte, rezultatul revulziei omenirii împotriva aporiei lipsite de sens a postmodernismului cultural al Vestului. Teroriștii ne-au omorât din ură pentru prosperitatea noastră - care ar fi ajutat societățile lor pe termen lung; ceea ce vătămase, însă, lumea lor era cinismul intelectualilor și profesorilor noștri. (Fragmente din eseul cu același titlu publicat în American Arts Quarterly. Newington-Cropsey Cultural Studies Center. Hastings-on-Hudson. New York. Spring 2002. Frederick Turner este Founders Professor of Arts and Humanities la Universitatea din Dallas, Texas
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
obiectiv al lui Traian Chelariu scoate în relief cu un augmentat efect aspectele flagelului fără precedent pe care era totalitară l-a abătut asupra culturii românești. Autorul nu este un opozant deschis, un răzvrătit. Face chiar încercări de adaptare la "lumea nouă" (înscrierea în PCR, cîteva texte pe temele impuse, singurele pe atunci publicabile), dar totul are o limită. Buna sa credință de cetățean corect intră în impact cu împrejurări insuportabile. Din cauza activității literare mai vechi, a unei adeziuni liberale și
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
fără noroc aruncă mereu celor din jur, ca pe o undiță, întrebarea "". Printre ei se agită și traficanții de bilete, care au inclus în această seară, în preț, un "adaos comercial" fabulos. Mai este o oră până la începerea spectacolului, dar lumea se grăbește să intre în sală ca să fie sigură că nu rămâne pe afară. Succesul este prezent și vizibil de pe acum, în întunericul misterios al încăperii, ca o fosforescență a aerului. Când începe spectacolul și Dan Puric apare, singur, în
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
el. Când artistul interpretează rolul evadatului (într-o parabolă politică plină de dramatism, greu de uitat), pe scenă se înalță instantaneu zidul înalt și zgrunțuros care trebuie escaladat. Dan Puric nu se rezumă să joace roluri, el creează, singur, o lume. Când se aprinde lumina în sală și ne ridicăm toți în picioare, ca să-l aplaudăm, frenetic, această lume dispare, ca un miraj. Se retrage în mintea celui care a creat-o, dar rămâne și în amintirea noastră, ca un vis
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
se înalță instantaneu zidul înalt și zgrunțuros care trebuie escaladat. Dan Puric nu se rezumă să joace roluri, el creează, singur, o lume. Când se aprinde lumina în sală și ne ridicăm toți în picioare, ca să-l aplaudăm, frenetic, această lume dispare, ca un miraj. Se retrage în mintea celui care a creat-o, dar rămâne și în amintirea noastră, ca un vis. (Inspirat titlul spectacolului, Vis!) La ieșire, îl așteptăm, ca să-i strângem mâna. îl așteaptă și ziariști, oameni de
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
de culoare, fiindcă, înainte de orice, proza Florenței Albu se remarcă prin plasticitate. Se încheagă aici o pictură a elementelor esențiale, ca în tablourile lui Florin Niculiu. " Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și cavaleri rătăcitori. În loc să-i găsesc în lume, bătînd drumurile, mi-au venit singuri între ziduri și i-am plimbat pe scara ce nu duce nicăieri". Întîlnirile din
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
ca în tablourile lui Florin Niculiu. " Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și cavaleri rătăcitori. În loc să-i găsesc în lume, bătînd drumurile, mi-au venit singuri între ziduri și i-am plimbat pe scara ce nu duce nicăieri". Întîlnirile din "odaia cu scară" duc spre "infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea merg spre fundătură dacă ne raportăm la contextul
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
din "odaia cu scară" duc spre "infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea merg spre fundătură dacă ne raportăm la contextul istoric în care evoluează personajele. Nici o evoluție nu e de fapt cu putință, singura scăpare e doar fuga în lumea liberă. Sau... cochilia lui Pagurus. ("Cehoviana" de aici, sfîrșit de secol XX, este mai dură, prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
plîng atîția dintre contemporanii mei?! Unde e bucuria de a-ți vedea destinul jucat la barbut de Tovarășa și de protejatele ei? Și unde e uriașa satisfacție de a-ți încerca trăinicia căsniciei, trezindu-te că-ți pleacă nevasta în lume și nu știe încotro s-o ia. Mulți și-au urît țara din cauza acestor repartiții. Și cîți medici și profesori de mîna întîi n-au ajuns alcoolici de frunte și ratați fără greș fiindcă nu erau făcuți să plece în
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
de mîna întîi n-au ajuns alcoolici de frunte și ratați fără greș fiindcă nu erau făcuți să plece în pribegie... Erau vremuri frumoase, cu filme de Sergiu Nicolaescu, cu stadioane care dădeau să crape la cenaclurile Bardului de cîtă lume se aduna la ele și cu sfinte poezii de amor filial scrise de Corneliu Vadim Tudor pentru Elena Ceaușescu.Și tot eliminînd - mai era și iarnă! - mă trezesc spunîndu-i nevesti-mi: "Du-te la Faraoani..." Asta e o comună din județul
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
este prezentat într-o manieră care amintește de Străinul lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
referință, citim, între altele: "Astăzi când nimeni nu mai afirmă prețuirea omului ca pe-o valoare, cu cine să polemizez?" - pag. 9; "Eu sunt scriitor, nu filozof" - pag. 280; " Ce rost are acest jurnal? Mă ridică la puterea întregului, a lumii..." - pag. 157. În acest sens, o imagine din copilărie i-a rămas imprimată. "Mă văd copil în pridvorul podului, cu praștia în mână. Adevărul este că m-am jucat până târziu. Port (...) ținuta din luptele cu copiii: sabie de lemn
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
dă calificative, îi beștelește, ca într-un joc cu soldați de plumb sau cu păpuși. Întoarcerea în timp e încă posibilă? Pentru Răsvan Popescu - da. El își crează pe hârtie ("Măcar pe hârtie să-mi scap sufletul" - pag. 276) o lume a lui, în care se simte în siguranță, în care ceilalți fac figurație de dragul lui. El acționează mult în afara preocupărilor unui purtător de cuvânt - duce vorba între palate, dă ordine generalilor, distribuie ajutoare la sinistrați, seduce chinezoaice în delegații, schimbă
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
a pus bariera de confidențialitate, este un om cel puțin iresponsabil. Cine așează alături calitatea de demnitar de stat și cartea în speță rămâne cu impresia că în România e o vraiște totală. Nu s-a mai pomenit nicăieri în lume ca un demnitar de stat în funcție (care mai e și însărcinat cu păstrarea unor norme de comunicare) să scrie o asemenea carte despre foști și actuali demnitari de stat. Culmea masochismului este că unora le place. Cât despre autor
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
ne amenință - în afara propriei noastre prostii, a tradiționalei leni și a binecunoscutelor tehnici de a ne da cu stângul în dreptul?), cât mai multă liniște pentru Occident. E un târg în urma căruia Vestul primește asigurări că măcar în această parte a lumii va avea liniște. Iar după cum merg lucrurile, n-ar fi exclus ca noi să intrăm într-un N.A.T.O. care peste câțiva ani va arăta cu totul abracadabrant: dominat, la Vest, de Statele Unite, iar la Est de Rusia! Foarte bine
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
creații ale arhitectului spaniol José Benito Churriguera, ca Templul Valenciana sau Bazilica Nuestra Señora de Guanajuato - prin construcțiile sale neoclasice, ca Teatrul Juárez, dar și prin Festivalul Cervantino, care în luna octombrie a fiecărui an reunește artiști din toate colțurile lumii. Teatrul Principal găzduiește în 10, 11 și 12 octombrie primele trei reprezentații. Până atunci avem ocazia să ne familiarizăm cu atmosfera aparte, care degajă o anumită poezie și să încercăm să înțelegem sufletul viitorilor spectatori. O rețea de tunele ajută
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
fără îndoială atenție trecerii către București și chiar - în lumina recentelor considerații privind aderarea la UE și NATO - spre Sofia. Bulgaria e văzută (din nou îmi amintesc de Wischenbart) prin definiții canettiene. Uneori, o singură frază pregnantă dezvăluie toată compexitatea lumii străbătute: "în tren nu puteai găsi mâncare sau apă, însă un vecin de compartiment mi-a oferit niște ouă fierte"; ""aproape orice fel de publicitate ar fi bună pentru Bulgaria. Cea mai mare frică a bulgarilor era ca nu cumva
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
nu cumva să fie uitați"; "ca și în România, aici se urma un model oriental și medieval de dezvoltare"; "imaginea femeilor" cu mult mai modernă decât a bărbaților"; "era un alt nivel de existență". Dar poate doar dintr-o asemenea lume, cu puterea, magia și tezaurul neprețuit al tradițiilor naționale, ar putea fi creată o societate mai bună". Cât despre România, încă despărțită de Occident printr-o "mare prăpastie", "colț primitiv al Europei, de o frumusețe tragică, loc unde cultura care
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]