6,186 matches
-
lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește misterios cu
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
trei, Punem mâna pe condei. Condeiul îl ascuțim, Cuvântul îl pritocim, In slovele tari ca fierul, Punem sarea și piperul. Mămăligă și cârnați Sunați zurgălăi, sunați! Lângă cârnați, murătură, Să ne lase apă-n gură. Țuică fiartă-n cești de lut, Pentru anul ce-a trecut! Pentru anii care vin S-avem urcuș fără chin, Punga să ne fie plină, Grâul fără de neghină, Muză la nepriceput, Somn ușor în așternut! Ruga mea către Hristos, Să ne fie de folos ! La mulți
PLUGUŞORUL SCRIITORILOR , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365720_a_367049]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CAOLIN Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului nu au existat poeți, doar poezie cum nu a existat lut, doar ulcele cu chipuri umane nu au existat litere doar pești reptile păsări și animale purtate de amulete în maree de timp nu au existat mamuți decât pe Lună înaintea marelui rift în aripile norocoaselor berze brodate pe un rotund
CAOLIN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365724_a_367053]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NENĂSCUTE EVE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Trăiam într-o frunză ce se deschidea spre lumină ca spre un nou început... m-au hrănit rădăcinile strămoșilor lutul rămas roditor pe câmpiile ce-și așteptau încleștările... Sevele se grăbeau spre noi aventuri - savurând traversarea prin spațiile înguste ale împlinirii... Ascultam - din când în când fluierul baciului ce-și jelea timpul păstoritului... Respiram într-o frunză dornică să-și
NENĂSCUTE EVE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365783_a_367112]
-
pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
de iepure, ba chiar și de cămilă, dar nici unul nu mi-a plăcut. Eu aș vrea unul mai hazliu. Și copilul iar începu să plângă. Dumnezeu se întoarse spre Sfântul Petru și zâmbi: - Petre, haide să adunăm o grămăjoară de lut din malul de lângă drum! După ce munciră ei o bucată bună de vreme și terminară de adunat lutul, Sfântul Petru cără apă de la fântâna din apropiere și-l înmuie bine, apoi Dumnezeu se apucă să modeleze un pui de animal cum
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
mai hazliu. Și copilul iar începu să plângă. Dumnezeu se întoarse spre Sfântul Petru și zâmbi: - Petre, haide să adunăm o grămăjoară de lut din malul de lângă drum! După ce munciră ei o bucată bună de vreme și terminară de adunat lutul, Sfântul Petru cără apă de la fântâna din apropiere și-l înmuie bine, apoi Dumnezeu se apucă să modeleze un pui de animal cum nu mai făcuse niciodată. Își aminti de spusele copilului și-i făcu trup de zebră, cap asemănător
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
ca iarba primăvara, Rod al iubirii fără lege... Mânați de-o dragoste de țară Ce astăzi nimeni n-o înțelege... Femeile-i iubeau nebune... Văndute pentru o sărutare... Ei, treceau prin pat ca fumul... Lăsând dorință și sudoare... Casa din lut și șubrezită... Femeia-n pat, lăuză... Copiii îmbăiați la râu, Și pâinea caldă-n spuză... Doar războiul era legea Sub care toți se aplecau... Nu le păsa de s-ar întoarce, Sau dacă-n câmp mureau.... Dar ce n-ași
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți suntem plămădiți din lutul etern al Creatorului. La Domnița Neaga, setea de Absolut, cu precădere în volumul „Floare de lotus” (2016), pare să fie coloana vertebrală a creației sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează acele poezii
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
CAZARĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Balada cazară Trăim , nu simțim sub picioare pământul, Toți se laudă și toți cad pe brânci de un chin, Cum să facă palate din lut frământându-l, Ce frumos era, Doamne, să fii doar copil. Cazării, cazării, poeți mândri, liberi, Nu se tem de Damocles, de suspendări, Ei își iubesc femeile, tineri Cazării rămân din zări până-n zări. Au fost în Read land, în Deadland
BALADA CAZARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366168_a_367497]
-
iar îmi sfârîie-n adâncuri poezia lui Nicolaie Labiș ! Poate și de asta am scris versurile de mai sus . Explozia vegetală, veșnica regenerare a naturii, are în miracolul ei și o umbră de tristețe. Pentru că noi, ne regenerăm doar sufletește. . . trupul, lutul din noi, urmează porunca lui Dumnezeu și îmbătrânim când devenim mai înțelepți, când înțelegem mai bine ce ne-a dăruit, EL ! Atunci, pătrundem multe înțelesuri, precum și vesurile Veronicăi Micle : ,, Nimicul te aduce, nimicul te reia . Nimic din tine-n urmă
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
românesc, în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre, pe drum prăfuit de țară!... „Cine știe dacă nu chiar acesta fusese și intenția olarului popular: să cânte în lut îmbrățișarea îndrăgostitului și s-o dăruiască lumii, ascunsă în rotunjimea, aproape umană, a unui braț de urcior... Cine știe câte taine nu îngroapă mâinile meșterului anonim în smălțuirea unei guri de oală, a unui stih pribeag, ori în zugrăvirea ochilor unei vechi
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Moisin a scris frumoase pagini în care cotidianul și amintirea se adună firesc în rânduri pline de respect pentru înaintași, pentru oameni care, într-un fel sau altul, i-au influențat destinul și au contribuit la făurirea caracterului ei. „În lutul gândului/ am plantat/ sămânța speranței./ Zilnic/ Am hrănit-o cu râuri de idei/ Și ea a încolțit./ A crescut/ A spart pojghiță/ Și în lumina ochilor/ Speranță, planta speranței/ A crescut privind spre soare/ Am udat-o și cu lacrimi
DOUĂ CĂRŢI DESPRE FERICIRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361635_a_362964]
-
Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața poetului se prelinge în sonata ierbii, într-un rest de zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte,/eterne vorbe încolțite-n brazdă,/în frunze, în flori și în întoarceri din cele
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
de adăugat dar, totuși este o selecție subiectivă a lucrurilor - considerând că, într-adevăr “paguba națională ar fi prea mare” dacă nu vom fi capabili a îndeplini această “simplă formalitate: tălmăcirea prestigioasei opere în limba care trebuia să-i fie lut dintru început”¹⁵. Panait Istrati trebuie să fie al nostru, nu pentru creațiile care au adunat succesul internațional, ci pentru că acest succes internațional a fost al unui om care a văzut lumina zilei, pentru prima dată, pe pământ românesc, învățând să
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
meu se naște din pântecul minunii. Ca el Prooroc în lume, Botezător nu îi, acela care strigă, cum în Scriptură scrie- să fie netezită în veci cărarea Lui, dar cine îi aude porunca din pustie? Dezleagă-mi limba, Doamne, de lut și iartă-i vina, mă leagă pe vecie de numele lui sfânt, slăvită fie ziua când l-a numit Lumina 'Nainte-mergătorul Iubirii pe pământ. Referință Bibliografică: Ioan / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 175, Anul I, 24
IOAN de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351795_a_353124]
-
nu avem Zei, avem Icoana unirii Cerului cu Pământul. (Moșul din Carpați. [Căutarea Originilor]. Ediția a II-a revăzută. Colecția Isihasm 2000, p. 9). Se pare că și domnia ta ai „cioplit” în Carpați un „Moș”, dar care având picioarele de lut, neavând duh de la Duhul Sfânt s-a prăbușit chiar peste cioplitor, rănindu-l și întunecându-i mintea profund. La al doilea răspuns, la expresia firească a Mântuitorului Iisus Hristos Dumnezeul-Om, a Omului de pe Cruce, căci prin firea Sa dumnezeiască
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - UNA CU CERUL ȘI NIMIC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului M-aș prinde cu palmele de cer să nu mai simt glasul ruperii rădăcinilor; lutul mă repudiază într-o clipă de rătăcire și dezechilibru, nu-și mai recunoaște fiica pierdută în necredință, cuvântul a amuțit când chipul din oglindă s-a schimonosit într-o grimasă de umbre; și ochii aceia albaștri pe care-i știam
UNA CU CERUL ŞI NIMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351820_a_353149]
-
un ocean în clocot ce-i gata să-l usuce... Te strâng, iubito, în vis și-n gând de drag Cu resemnarea unui călător pierdut Ce-abia se sprijină bătrân într-un toiag Pe ultimul lui drum prin mlaștină și lut... Te strâng de drag, iubito, în brațe și în vis Cu alinarea leului răpus de o leoaică Ce puii apărându-și, iubitul și-a ucis Când seara plânge trist o balalaică... Te strâng de drag, în vis și-n gând
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]
-
mâine se va deschide ușa cu aceeași putere de aceea te iubesc Tu știi să faci să țâșnească izvoare din pietre glasul tunetelor le petreci prin văi înverzite le-ai pus o margine să nu se întoarcă să nu veștejească lutul semințele bune să ajungă lăstari de aceea te iubesc văile strâng izvoare copaci înfrunziți sălcii ating oglinzile ochilor adapă setea măgarilor sălbatici și pe obrazul celălalt urc încă o treaptă de aceea te iubesc acum știu de ce în mine păsările
BINECUVÂNTEZ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351899_a_353228]
-
câteva trepte săpate în pământ și mărginită de ananași. În spatele lor se înălța un arbore cu fructe interesante și aveam să aflu că este arborele de bumbac. Câteva fire de piper și scorțișoară îi țineau de urât. O casă de lut, galbenă, ce părea mai mult ca fiind un adăpost de animale părăsit, acoperită cu tablă, de pereții căruia erau atârnate trei mari tablouri cu scene din viața lui Buddha, degradate și ele de timpurile peste care trecuseră, ne aștepta. Casa
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
în locul unde mi-a adormit visul cu tine. te-am plămădit din aluatul acela în care au scuipat zeii Elohim i-am prins la o șuetă după Facerea lumii. dar nu te pot atinge. Umbra mea prea mult ascunsă-n lut. Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - umbra mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UMBRA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351954_a_353283]
-
în jos, până s-au amețit de tot. S-a făcut friptura și acum așteptau să se răcească mămăliga din care aburii cu aninos de cucuruz se înălțau până în tavanul din lemn de cireș. Alături de friptură aștepta un castron din lut ars plin cu mujdei de usturoi, al cărui miros îți lăsa gura apă. Nea Ion, alias doctorul, a luat cu furculița un dumicat de mămăligă pe care, după ce l-a trecut prin usturoi de vreo două-trei ori, la dus la
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
estetice), poemele Eleonorei Stamate sondează esență lumii și prin detalii aparent nesemnificative. În poezia Eleonorei Stamate cuvintele devin sentimente, unesc pe aproapele de aproapele sau. Întreaga să ființă se întoarce spre sine, sondându-și piscurile, adâncurile, dunele de nisip și lut primordial, pustiurile ancestrale ale destinului, care sunt și ale lumii pe care și-o asumă; că un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă vor ascunde spre asfințit”. Discursul
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > LUT ȘI ARIPI Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Să nu uit cuvintele (pe aripile nemuririi) înalțate în Iubire și Lumină m-am transformat în fluture cu haina de lut agățată
LUT ŞI ARIPI de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352023_a_353352]