3,421 matches
-
se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă?” (Crochiu dobrogean). În imagini opulente
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
încercare de a frecventa clasa a patra de franceză la Școala de la „Sf. Sava” - cam la atât se limitează învățătura lui sistematică. Iar cariera de psalt și de profesor de muzică religioasă și-a făcut-o unde și după cum îl mâna soarta: la biserica din Șcheii Brașovului în 1821, când se refugiază din cauza „zaverei” lui Tudor Vladimirescu, la o școală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea (1826-1828) și, din nou peste munți, la Brașov, unde P., fire întru totul lumească, este nevoit
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
1964, în urma unui decret de grațiere colectivă. A fost reabilitat juridic postum în anul 1995. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în ultimele sale zile de viață. Într-un credo - De ce scriu, apărut în „Facla” (1935) - K. afirma că a fost „mânat în luptă” de necesitatea de a denunța inechitățile sociale, ura de rasă, „deșucherile politicii instinctive”, „nedreptățile de tot felul”, „calomnia ticăloasă”, „legalitatea concediată”, „moraliștii fără morală”, „tâlharii servind lecții de onestitate”, „prostituații care blamează prostituția”, „vidul din mirajul superstițiilor” și
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Știam, măcar ca minoritate, raportul dintre tema esențială a salvării și jertfa culturală. Că adevărul mântuirii se cuvine cercetat pretutindeni era certitudinea noastră, solidă ca temelia casei prietenilor lui Augustin din Cassiacicum. Era o convingere neclintită ca însăși tinerețea noastră. Mânați din spate de un timp care, cu cei grăbiți, n-are niciodată răbdare, am dansat în carnavalul lecturilor aleatorii, fără să acceptăm în prealabil asceza ierarhiilor invizibile, predată în scriptoriile medievale. Rezultatul? Fără să deosebim centrul de margine, angajați în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost îngurgitată din mers; ne-am trezit apoi cu noua paradigmă erotică: de la romanticul love affair s-a trecut frenetic la cinicul program sex in the city2. Cultul ușurătății a înlocuit etica eroică - cea care, în primăvara anului 1990, îi mâna pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tânăr intelectual care și-a câștigat deja un nume grație scrierilor sale cu tematică creștin-ortodoxă... Gramatica Ortodoxiei este în fapt confirmarea unui strălucit debut... Verbul discursului său este inteligent, inspirat și subtil... Un discurs cum rareori găsești în acest spațiu. Mânat de vervă și de entuziasm - în sensul originar al cuvântului -, Mihail Neamțu anunță o nouă generație de scriitori creștini care să fie deplin integrați în Europa, fără a mai folosi limbajul de lemn îmbrăcat în sutana falsei smerenii.” Marius Vasileanu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pește. Atenție! Nu vă forțați degetele, mai ales după o intervenție chirurgicală sau în cazul unei fracturi. Fiți înțelegători. Este periculos să forțăm degetele dacă acestea sunt înțepenite. În prima săptămână, folosiți cu prudență tehnicile reflexogenetc "~n prima s\pt\mân\, folosi]i cu pruden]\ tehnicile reflexogene" În prima săptămână de practică a reflexologiei nici un punct de presiune nu ar trebui stimulat mai mult de câteva secunde. Dacă punctele reflexe sunt stimulate în exces, corpul va avea de eliminat prea multe
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
-ți dau o eșarfă pentru brațul ăla rănit! strigă nemilosul Flask, arătînd spre saula de harpon de lîngă el. Ă Vezi să nu te prindă el în eșarfa asta! exclamă Starbuck. Dă-i bătaie, altminteri ți-o ia înainte neamțul! Mînate de același țel, toate ambarcațiunile rivale se îndreptau spre monstrul acela, nu numai pentru că era cel mai masiv și de aceea cel mai prețios, ci și pentru că era cel mai aproape, în vreme ce restul balenelor înaintau cu o viteză care, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndrăzneala acestor corsari s-a mai domolit, în urma pedepselor sîngeroase primite din partea echipajelor de pe crucișătoarele europene, totuși chiar în zilele noastre se întîmplă să mai auzi de cîte o corabie engleză sau americană, sălbatic atacată și jefuită în aceste ape. Mînat de un vînt prielnic, Pequod se apropia acum de strîmtoare, pe care Ahab avea de gînd să o străbată pentru a ieși în Marea Iavei și, de-acolo, navigînd spre nord, printr-o zonă frecventată în răstimpuri de cașaloți, să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că dincolo de acea poartă începea drumul spre ținta răzbunării sale, deși deocamdată era el însuși împins din urmă, în timp ce se îndrepta spre țelul său fatidic; cînd se gîndea, de asemenea, că o hoardă de pirați sălbatici, de păgîni neomenoși îl mînau din urmă, slobozind asupră-i blestemele lor infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care țesea verdeața. O, harnicule țesător! nevăzutule țesător! oprește-te o clipă, un singur cuvînt vreau să-ți spun: unde va ajunge țesătura ta? Ce palat e menită să împodobească? de ce toate aceste strădanii fără istov? Răspunde, țesătorule! oprește-ți mîna puțin! un singur cuvînt vreau să-ți spun! Dar nu, suveica aleargă, motivele zboară pe urzeală, covorul se desfășoară la nesfîrșit, ca apa unui pîrîu. Divinul țesător țese, făcînd atîta gălăgie cu războiul lui de țesut, încît nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ei bine, corabia mea e goală și se îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi văd de-al meu. Hai, băieți, toate pînzele sus, în bătaia vîntului! Și astfel, în timp ce o corabie luneca vesel, mînată de briză, cealaltă lua îndărătnic vîntul în piept; cele două corăbii se despărțiră; echipajul de pe Pequod se uita lung, cu jale, la Burlacul , dar oamenii acestuia erau prea ocupați cu petrecerea lor ca să mai arunce o privire în urmă. Aplecat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși lumina puternică a dimineții, se ghicea doar după intensitatea razelor lui, strînse ca niște baionete într-un mănunchi. Peste tot străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
statornică a vasului. Ă O, scumpa mea navă, parcă-ai fi un rădvan oceanic al soarelui! Hei, neamuri din fața provei mele, vă aduc soarele! Puneți la jug talazurile! Hei, ia uitați-vă ce tandem: eu și soarele, pe care-l mîn! Deodată, însă, aducîndu-și aminte de ceva, se repezi spre timonă și întrebă, cu asprime în glas, care-i direcția vasului. Ă Est-sud-est, domnule căpitan, îi răspunse timonierul, speriat. Ă Minți! mîrîi Ahab, izbindu-l cu pumnul. Zici că mergi spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acolo degeaba. Zărind din întîmplare mosorul, la numai cîteva ore după scena cu acele magnetice, Ahab își aminti de sextantul distrus și de jurămîntul pe care-l făcuse - de a guverna cu ajutorul lochului și al saulei. Corabia înainta în salturi, mînată din urmă de valurile furioase. Ă Hei, cei de la prova, lăsați lochul la apă! Doi marinari - tahitianul cu părul de aur și omul cărunt de pe insula Man - se prezentară. Ă Unul din voi să ia mosorul, iar eu am să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de oțel meșterit de Ahab și înaintînd numai în virtutea lochului și saulei sale, Pequod se îndrepta spre Ecuator. O călătorie atît de lungă pe mările acelea pustii, apoi, nu peste multă vreme, pe apele monoton de line, pe care-l mînau, în răspăr, alizeele ce băteau statornic pe-acolo - toate acestea păreau să fie preludiul ciudat de calm al unei furtuni năpraznice. în cele din urmă, vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o mare corabie, Rahila, care venea de-a dreptul spre Pequod, cu vergile înțesate de oameni, atîrnați acolo ca niște ciorchini. Pequod tocmai înainta cu o viteză destul de mare, dar corabia străină lată în șolduri, îl ajunse din urmă, fiind mînată de vînt; în clipa aceea pînzele ei trufașe se dezumflară ca niște bășici plesnite, iar de pe coca lovită a corabiei păru să se spulbere orice urmă de viață. Ă Vești proaste, ne aduce vești proaste! bombăni bătrînul de pe insula Man
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trupul abandonat. Totuși, Ahab părea să fie stăpînul, iar celălalt sclavul lui, căci firea lui dominatoare li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de irezistibil, părea simbolul forței nevăzute ce-i mîna ca pe niște robi înainte. Erau un singur om, nu treizeci. Se întîmpla cu ei ceea ce se întîmpla și cu corabia care-i cuprindea pe toți și care, deși făcută din materialele cele mai felurite - stejar, arțar, pin, fier, smoală
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să le tragă în jos și oricît s-ar suci și s-ar învîrti cele mai puternice fluvii Mississippii ale uscatului, care nu știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care nu știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă! Dublonul de aur plînge după-un stăpîn! Uite soarele! Da, da, asta trebuie să fie: am depășit-o! Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soră Călina Streinului? - Pentru că strein mi-a fost de noroc traiul De când mă știu am țesut postav pentru patronul nostru grăsun și gângav. (Ă)”. (George DAN. - Călina Streinului. În: Flacăra, nr. 4 (56) 30 ian.) * „Cu dinții vineți, buze clăpăuge mânând prin sate faetonul cu rât de porc, tot suge, suge să-i crească banița, pogonul. (Ă). Mai an pe secetă-i creșteau tot saci de grână, numai aur calicii mi-l stupeau pe șleau: ’tui dumnezeii de balaur”. (Mihail COSMA
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o viață casnică grea, terorizată de legătura ei cu Tomiță «bocsierul», un element declasat, nesănătos, care o vizitează și o bate În permanență. (Ă). Să analizăm acum faptele ei, să vedem În ce măsură Ana Roșculeț crește, care sunt resorturile care o mână Înainte, În ce măsură lucrurile corespund realității. Ne aflăm la câteva săptămâni după naționalizare, adică În vara lui 1948, Într-o Întreprindere trecută acum În mâinile clasei muncitoare. De zece ani Ana Roșculeț muncește cot la cot cu tovarășele și tovarășii săi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de manipulare, pentru că persoana care o folosește nu este conștientă de puterea pe care o deține. Așa stau
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
morișcă pentru a ne trimite cât mai departe mirosurile, oricât de subliminale și agreabile ar fi ele. Deoarece e puțin probabil să emitem prea multe molecule olfactive de ordin sexual atunci când nu dorim pe cineva. În schimb, dacă suntem spontan mânați de dorință și în acel moment trupul nostru se exprimă, este foarte posibil ca feromonii transmiși să ajungă la organul vomeronazal al persoanei importante pentru noi și să-i părem mai atrăgători. În procesul seducției, atitudinile mentale se aliază cu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]