2,918 matches
-
stăpânească peste toată creația Sa. Aceasta ne îndeamnă la responsabilitate și respect față de Dumnezeu și față de întreaga creație. Atunci când a sosit ceasul Dumnezeu Tatăl L‐ a trimis pe Fiul Său în lume să se nască și să crească să ne mântuiască așa cum foarte frumos cântăm în colinde la Nașterea Domnului. Chiar dacă, cu o forță extrem de mică față de cea a lui Dumnezeu, diavolul a încer‐ cat încă de la înce‐put, să strice planul lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Pentru a rezista
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
un model desăvârșit de credință pe care ar trebui să‐l urmăm cu toții. Hristos a pătimit, S‐a Răstignit, S‐ a Îngropat, a Înviat și S‐a Înălțat la cer din iubire, pentru ca noi să avem viață veșnică, să ne mântuim. Pentru câte a făcut Hristos pentru noi avem o foarte mare responsabilitate și datoria de a duce o viață creștină așa cum ne‐ a învățat Mântuitorul. Cu ficare păcat pe care‐ l facem devenim asemenea celor care strigau să‐L răstignească
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
pe mine păcătosul” iar fariseul stătea drept, țanțoș, și spunea: „Îți multumesc Doamne că nu sunt păcătos ca vameșul acesta, postesc, mă rog, dau zeciuială din tot ce am .......” (Lc. 18, 10‐ 14). Mântuitorul ne spune că mai curând se mântuiește va‐ meșul pentru că este smerit și știe să ierte. Să învățăm și noi să iertăm și să fim smeriți în fața lui Dumnezeu și El ne va ierta de toate păcatele, dacă le mărturisim, cu căință la Spovedanie și ne hotărâm
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Ție! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește‐ne pe noi! Slavă Tatălui și Fiului
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
statutul de poeta vates și uzând de o retorică tumultuoasă, el celebrează nu numai Miorița sau „mărețele umbre” (Decebal, Niceta Remesianul, Ștefan cel Mare, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ș.a.), ci și pe ultimul conducător comunist („Tu ai venit să mântui această blândă ginte / acest popor de oameni ce mult au mai răbdat / te binecuvântează martirii din morminte / în straiul lor de lacrimi, de flori și in curat”, Nicolae Ceaușescu). În Poeme de dragoste, ură și speranță (1981) ori în Saturnalii
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
baza pe „cercul anankeic” al vieții, ilustrat și de Homer în Odiseea. Cercul orfic descria însă „cursa infernală” a existenței între naștere și moarte, plină de încercări și eșecuri. Reforma orfică presupunea „mistere” menite să evite cercul infernal și să mântuiască. Soteriologia orfică îi ajută pe inițiați să o facă pe Persefona să constate că aceștia s-au transformat în zei24. 2.5.4. Misterele pitagoreicetc " 2.5.4. Misterele pitagoreice" Misterele pitagoreice au beneficiat de o școală riguros organizată, întemeiată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intrat în dispută cu papalitatea pe problemele religiei libere, educației religioase libere, noii cosmologii (care admite existența extratereștrilor), ale unei noi eshatologii (care pune la îndoială justețea „judecății de apoi”), ale unei noi soteriologii (care admite că omul se poate mântui prin el însuși) ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur, principiile toleranței și liberalismului pătrund în școlile publice și ecleziastice ale comunităților. Cele mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru filosofia însăși, ca fidelă știință izbăvitoare. Homer spune acest lucru limpede. Numele Periphron Penelopeia (Perifrwn Penelovpeia) se poate traduce cu expresia „analiză supraînțeleaptă” (sau, dacă vreți, cu „împletire hiperrațională”). Cu o asemenea „analiză” sau „împletire” vrea Ulise să-și mântuie destinul. În toate sensurile posibile. Căci Preaînțeleapta Penelopeia, cu „împletirile” și „despletirile” ei, poate juca, într-adevăr, și rolul moirei Atropos, cea care taie firul destinului. Se poate muri cu înțelepciune. Întoarcere bună, dreaptă în humus-ul inițial. A muri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie”, înăuntrul căreia se trăiește în absolut. Repetarea prin veacuri a unor situații fundamentale, dar în decor schimbat, e modul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu acordă nici unora statut privilegiat. Se vrea doar „mânuitor”, nu și „mântuitor” de cuvinte, precum Lucian Blaga. Romantic de obârșie hugoliană, e hotărât să „mântuiască” nu vorbele, ci lumea. În loc de a oficia în sanctuare, declamă pe stadioane, în fața mulțimii. Situat la antipodul simbolismului, lansatorul de „manifeste” cultivă tot ceea ce contrazice mai sfidător principiile poeziei „pure”, și chiar recomandările din Arta poetică a lui Paul Verlaine
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
păcatul plictiselii, Despre vulgaritate, Despre sinucidere, Despre gustul estetic, Despre arta conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă în volumul Teatru, dezvoltă într-o structură dialogică problematica sinuciderii, a cărei expresie teoretică se regăsește într-un eseu din Ipocrizia disperării. Două personaje, „un candidat la sinucidere... sănătos tun” și „un salvator de meserie... c-un
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
pe cele nouăzeci și nouă și, ducându-se, va căuta pe cea rătăcită?” (Matei 18, 12) Țiganii, Biserica și statultc "Țiganii, Biserica și statul" Precum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască. I Corinteni 10, 33 Recensământultc "Recensământul" Recenta dezbatere legată de „doctrina socială a Bisericii” a fixat deja câteva repere teoretice pentru dialogul între vocile ortodoxiei românești și reprezentanții societății civile. Puțini se mai îndoiesc de faptul că secularizarea statului modern
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
măsura, ortodoxia n-are de ce să refuze retorica decentă a publicității, purtând toate simbolurile reconcilierii. Încercând să nu fie piatră de poticneală, apostolul Pavel voia să placă „tuturor în toate”, necăutând folosul său, „ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască” (I Corinteni 10, 33). Ar fi greșit ca persoanele cu putere de decizie în ierarhia Bisericii să se lase convinse de apartenența formală a majorității țiganilor din România la ortodoxie. Nimeni n-ar mai putea să mizeze, în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
distilării învățăturii apostolice, tradiția liturgică face ca propovăduirea Bisericii să nu fie mioapă. Predania nu se reproduce de la sine, fără un răspuns din partea oamenilor față de îndatoririle trecutului și provocările viitorului. Responsabilitatea noastră față de Tradiție este deci nominală, căci fiecare se mântuiește după numele său. Critica din interiortc " Critica din interior" Gh. Racoveanu a fost una dintre conștiințele vii ale Bisericii care i-au învățat pe contemporanii lor toate aceste lucruri. Pentru gruparea Predaniei, tradiția a însemnat nimic mai mult, dar nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
crede că sfințenia se dobândește prin strepezirea dinților în gâlcevile netoate ale veacului? Ce seamănă oare isteria delirantă a predicatorilor de pe stadioane dacă nu zel neputincios și penurie de cunoaștere... Firește, nu tot cel cel zice „Doamne, Doamne” se va mântui, nici aceia care manipulează cu dexteritate citate biblice sau patristice nu devin luceferii ortodoxiei. Știu avertismentul lui Iacov: „Nu vă faceți voi mulți învățători”. La fel de clar îmi răsună-n minte cuvintele lui Pavel către corinteni: „Căci de ați avea zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și etica protestantă)? Ce ne-am face fără Cuvânt? Poți primi Euharistia fără mărturisire? Poți primi Botezul în absența Crezului? Poți lua ungerea din Taina Sfântului Maslu fără citirea Evangheliilor? De când mărturisirea „în cuvinte” reprezintă defectul „elitei”? Cum s-au mântuit tâlharul și desfrânata, dacă nu prin cuvinte? Cum și-a dovedit samarineanca dragostea dacă nu prin „vorbă mintoasă” (N. Steinhardt)? Cuvinte avem, uneori numai cuvinte, dulcea lor mângâiere, pentru cei dragi. Când nu mai sunt în preajmă nici flori parfumate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 2-10). Ce se întâmplase, de fapt? Venirea lui Iisus în Ierihon devenea una dintre puținele situații în care importanța lui Zaheu era ocultată. Nimănui nu-i mai păsa acum de „mai-marele vameșilor”. Mulțimea strânsă în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i drăgăstoase și părea că varsă lacrimi de bucurie peste el, ca peste o ființă pe care ar fi vrut s-o mîntuie și s-o binecuvînteze, în ciuda încăpățînării și rătăcirilor ei. Ahab lăsă să-i curgă, pe sub pălărie, o lacrimă în mare: pacificul nu primise nicicînd o comoară mai prețioasă decît această picătură minusculă. Starbuck îl văzu pe bătrîn cum se pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a petrecut decât trei ani În preajma Învățătorului său, În vreme ce Aristotel a frecventat douăzeci de ani Academia platoniciană. Chestiunile care-l frământă pe Origen sunt următoarele: Iuda a fost rău din primul moment al vieții sale? Avea el posibilitatea să se mântuiască alături de confrații săi? Cum se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli, deși nu merita, din punctul nostru, retrospectiv, de vedere? După Origen, Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat de la bun Început cu stigmatul răului. Nu, el s-a născut Înzestrat cu o conștiință proprie, cu libertate proprie de alegere, cu posibilitatea efectivă de a se mântui. Mai mult, faptul că a fost ales de Isus Între cei doisprezece și că i s-a Încredințat vistieria grupului arată că toată lumea avea Încredere În el. Ucenicia lui Iuda, Într-o primă etapă, n-a fost mincinoasă, ci cât
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vestigii ale unui cult inferior, pe care El a venit din cer să-l abolească. După coborârea lui Isus În lumea substelară jertfele materiale nu-și mai au rostul. Pentru gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară, a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile În numele Său, apostolii se Întorc, de fapt, cu un pas Înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
zi”. Cum se va vedea mai Încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, În sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră În sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o Întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dacă nu privește Întreaga omenire; 2) faptul că mântuirea se realizează În istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care Întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una din temele majore ale constituției Lumen gentium. În ce privește a doua temă, a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, În versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]