4,285 matches
-
Un fior mă străbate ca să-mi amintească de Haim Brener* și febră tifoidă care-i măcina și trupul și rațiunea, de sentimentul înstrăinării care-l urmărea, de faptul că ucigașul e stăpânul limbii și al pământului nostru... Febra care-i măcina și trupul și gândirea, nu lăsa loc imaginației, nici speranței că limba ebraică va fi învățată, vorbită în casă, în stradă, în școli și universități și poporul unit prin limbă își va apăra pământul și casa strămoșească. Contemporan cu el
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
orașului și se îndreaptă spre peretele unde atârna harta. Își cunoștea soția prea bine, îi citea gândurile dintr-o singură privire, fiecare dintre ei știa trăirile celuilalt fără să găsească un remediu în amărăciunea lor... Disperarea din sufletele lor îi măcina ziua și noaptea: „ce să facă acum și ce va aduce viitorul?” Se regăsea în fața hărții, în picioare, sufocat de gânduri. Dacă nu-și putea stăpâni fiica, trebuia să-și ajute soția: în ciuda timpului trecut imaginea ei de atunci îi
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ORIGINILE LUI MOȘ LICĂ În viața unui târg cum era Fălticenii, apariția unui personaj nu trecea neobservată, mai ales când personajul respectiv se implică în viața activă a urbei. Dar cine era moș Lică? De unde venea? Aceste multe întrebări îi măcinau pe mulți târgoveți căci așa îi numea lumea pe locuitorii târgului moldovenesc ce începea să se miște în noua orânduire populară, cum era denumită pe atunci. În primul rând moș Lică avea o casă bunișoară, cu multe acareturi pe lângă ea
BELDIE; ORIGINILE LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346896_a_348225]
-
în toată această multitudine de principii ale actualei economii a pieței, care-i hotărăsc, practic, Omului modul de a trăi, de a-și gândi și de a-și autoevalua calitatea propriei sale vieți - și, prin aceasta, implicit, existența personală -, Ființa măcinată de nevoi artificiale („Nu este adevărat că nevoile sunt în realitate fructul producției , ci că SISTEMUL NEVOILOR este PRODUSUL SISTEMULUI DE PRODUCȚIE.” [3]), create, așadar, se demitizează. Ea nu mai devine semn pentru un sistem cultural anume, ci sistemul cultural
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai întreb? Ce curaj pe ea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
aspirat, frunzele copacilor erau de un verde neasemuit și ți dădea impresia că totul ar fi măsluit: o pictură uriașă în ulei, minunat colorată, cu mi¬nu¬țiozitate retușată, care depășea realitatea și întruchipa chiar arta“. Urmează deziluziile ce le macină sufletul, pe Mir con¬¬ducându l chiar într o depresie ce i schimonosește su¬fle¬tul și conduce la alterarea relațiilor cu cei din jur. „Tare mândri mai eram de cunoștințele și experiența în medicină ce o posedam! Dar, când
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
vezi hotarul . . . La noi, Carpații minunați poartă-n tensiune arcul, La voi, săgețile pornesc, vă tot întindeți ,,țarcul” . La noi, păzim tot ce-i a nost” și vrem ce ne-au luat, La voi, războaie fără rost, pun vieți la măcinat. La noi, mai dăinuie puțin o rouă de credință, La voi, credințele-s ghiveci și totu-i cu putință . La noi, acei ce se iubesc, își fac din piatră casă, La voi, pervers, bărbați, femei, duc viață rușinoasă.. . . La noi
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
societății care ne face tot mai inaccesibili tot mai dificili, măi dornici de singurătate, tot mai suferinzi de mizantropie. Ne e frică să ne încredem în oameni, să ne destăinuim, ajungem să ne păstrăm în suflet toate lucrurile care ne macină, să formăm un zid de autoapărare, este tot mai greu să lăsăm pe cineva să ne deschidă sufletul, fapt de altfel destul de ușor de înțeles într-o societate care pare să fie dispusă să dea din coate indiferent de cât
CRIZA UMANITĂŢII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346362_a_347691]
-
dimineață,aparent ca oricare alta. Era o superbă dimineață de septembrie, defapt nici nu era încă dimineață, abia se îngânau zorii zilei cu cei ai nopții. Nu știu de ce,dar am simțit nevoia să mă duc în camera Mariei, mă măcina mult prea tare o întrebare, era prima întrebare în tot acest timp, pe care simțeam nevoia să o adresez. Am uitat să menționez că în casa noastră nu se pomenea nimic de sarcină, de avort sau mai ales de tatăl
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
moment al său de slăbiciune, am observat cum deodată i-au izbucnit lacrimile; nu știam cum să reacționez sau ce să o întreb. Cred că totul a fost atât de lejer, de neforțat, încât mi-a spus singură ce o macină după o liniște apăsătoare. În lacrimi a apucat să îmi spună că nu înțelege de ce Maria a hotărât să ne facă familia în așa hal de râs, că nu se gândește la consecințe, la faptul că vom ajunge în stradă
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
de o imensă groapă căscată, atât de pierdută și de absentă o simțeam. Am așezat ceașca pe noptieră și m-am strecurat lângă ea, i-am prins capul în brațele mele și am rugat-o să îmi spună ce o macină atât de tare, să îmi spună temerile sale. După câteva secunde, m-a privit în ochi și mi-a spus că nu și-ar dori altceva decât să fugă în occident. Nu înțelegeam ideea de occident, dar apoi am înțeles
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
care parcă le-a înghițit pământul. Acum plătim cu vârf și îndesat, ne răsucim spasmodic în neputințe dând vina unii pe alții. Două aspecte sunt cele mai evidente, cele care au fost lăsate în paragină: sănătatea care a ajuns să macine dureros de nedrept atâtea vieți omenești și învățământul, cel care trebuia să pregătească viitorul țării, deși strălucirea multor minți tinere a atras admirația peste granițele țării. Dar așa cum e, cu bune, cu rele, țara e a noastră și o iubim
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
viitor Și că ne vom trezi-ntr-o dimineață Din visul nost' anost, în viitor ! ȘI PLOAIA Și ploaia înverzind pădurea Și roua strălucind peste cîmpie În legănatul spicelor de grîu Coapte în trilul viu de ciocîrlie În lan doar macii mai iubesc Cerul arzînd de-atita fericire În care doar iluziile cresc În trilul semănat de ciocîrlie ! Și avînd aceeași șansă, Precum spicele de grîu, De ce cerul nu ne lasă Și ne punem minții frîu ? DESPRE SEMINȚE Căzînd în brazda
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
Decadența o privea cu superioritate și ură, șuierând printre dinți: - Ești o perdantă jalnică! - Timpul va cerne aceste lucruri. Vom vedea! ȘANSA îi privi fix, fără culoare sau nuanțe, întorcându-le spatele. Se îndreptă spre ieșire. În urma sa, rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se disipau în deșertul existențelor golite de orele stoarse în beții și petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
da decât a lua sau a primi. Omul darnic seamănă, păstrând evident proporțiile, cu Dumnezeu, care ne-a dat și celor buni și celor mai puțin buni de toate. Nu pentru meritele noastre ci pentru milostivirea Lui. Și dacă ne măcinăm viața în inutile frământări cotidiene, ce se alege în final de ea? Pentru o pârlită de pensie pe care nu știi dacă o mai prinzi, înainte de toate din motive de sănătate?! S-a dus un om acrit de toate acestea
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
spune că au o neliniște, o nerăbdare, un freamăt în plus față de alții. Asta pentru că se trezesc cu un orizont nemărginit(vorba poetului) la picioare, încă de la începutul existenței lor. Faptul obligă fie la visare, fie la înțelepciune. Ceva îi macină în interior. Un dor de ducă, o nevoie de a ști, de a înțelege și a exprima, o dorință de a face ... un sentiment al puterii de a privi și a vedea mult mai departe. E un privilegiu, dar și
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
cu ușurință, intriga. Rădăcinile ei se pierd undeva în negura timpului. Se poate infiltra în medii mici, cu oameni simpli, obișnuiți, dar și în medii înalte, acolo unde se țin frâiele puterii. Intriga este o țesătură de trăiri întunecate, ce macină sufletul și-l cufundă în adâncuri de unde nu mai poate ieși, câteodată. Sinonimele intrigii sunt: uneltirea, discordia, cearta, conspirația. Dacă ești vizat într-o conspirație, te vei simți vânat cu cleștele ei și de multe ori vei fi obligat să
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
numai faptul că fetele mele preferate, nu se mai află acolo, dar din moment ce sunteți aici ... hai, mergi dincolo, acolo este locul tău. O dată cu anii Iulia scăpase de obsesia aceea, care o urmarise toată copilăria, pierise și curiozitatea bolnăviciasă, care o măcina când se gândea la cei ce au adus-o pe lume și-au aruncat-o pur și simplu în viață. Acum gândea altfel, dacă ei ar mai fi fost în viață, cu siguranță că ar fi căutat-o, dar așa
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
fiorii îmbrățișărilor... Pielea păstrează parfumul lui și căldura mângâierilor! Rug de dorință, abia aștept să mă pierd iarăși în brațele sale! Să simt iar și iar, cum șopârle de gheață, aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el, îmi macină măruntaiele... Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?! A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea, lui? Sau el, ei??... O tinerică
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
cotidienele au semnalat trecerea în eternitate a poetului, aducându-i rânduri laudative, găsind în acest moment tragic un subiect de senzație. Sigur că nimeni n-avea să știe că, dincolo de aparențe, mucalitul, expansivul și veșnicul în vervă Mircea Micu era măcinat de o maladie ascunsă și perversă care avea să-l reducă la tăcerea totală. De aceea, mi se pare remarcabilă, acum, inițiativa premonitorie a Valentinei Becart de a-l introduce printre poeții antologiei, numele său rămânând, astfel, legat de cel
DUBLA LANSARE DE CARTE ( PROZĂ ŞI POEZIE).OMAGIU ADUS SCRIITORULUI MIRCEA MICU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348433_a_349762]
-
nume. E vremea să privim oglinda oglindită-n alta După ce ieșim din cuvinte minicinoase, Atunci toți zeii se întorc din Malta , Tăcerea trece în imne și-n clipe păguboase, Iubiri ne știute cum nu ne cunoaștem viitorul, Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară în haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară în haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară în haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
și un copil?” Musafir neanunțat, incertitudinea își făcu apariția: ”Pruncul?”... Da, da, băiatul, Geani!... Geani arde, ajutooor!” - își aminti. Frântura de rațiune a umplut paharul și teama de foc s-a revărsat cuprinzând-o într-un tremur spasmodic. Dorul o măcina. Haotic, părticele din rărunchi deveneau invizibile. Golul se mărea copleșitor. Necunoscutul îi dădea târcoale ca o jivină înfometată: ”Mîrrr, Ana lu’ Manole, a mea ești!”. N-a apucat să explice că ea este, de fapt, o altă Ană. Haț! mîrșav
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]