3,738 matches
-
lunii și razele soarelui, prin forma norilor, prin ivirea zorilor și farmecul amurgurilor, prin orice tunet și trăznet! Doar priviți și ascultați... Oriunde I se simte prezența! Îndrăzniți să-L căutați! Mulți întind lăcrimând brațele spre cer Să-I proslăvească măreția, să-I implore superputerea, frumusețea și bunătatea infinită, să-I atingă vibrațiile, radiațiile invizibile și să-I capteze uriașa lumină totală... Atunci ei se simt mângâiați de valul cald al curenților binecuvântării de sus care le dă fiori întăritori prin
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
modest în aceste publicații, alături de alți creatori din țară și de peste granițe.” Odată deschis portalul de intrare în „Poemele în oglindă”, ne vedem subtil introduși într-un edificiu poetic familial, chiar destul de intim, al vrajei emanate de puritatea impresionantă a măreției iubirii umane, care, aflată în împărăția ei fără granițe, transformă lacrima amară în surâs dulce iar surâsul în forțe dinamitarde atotputernice, știind că, teoretic, dragostea poate dărâma orice zid și poate zădărnici orice intrigă ucigașă. Citind dialogul poetic dintre cei
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
Autorului Omul prin a sa fântână ce poartă izvorul vieții, Devine în timp columnă, ce-o glorifică poeții. Limbajul și rațiunea îi dau propria grandoare. Îl va înghiți genunea de și-o calcă în picioare. Vraja degetelor sale ține trează măreția. Operele muncii sale, sporesc lumii avuția. Adesea simte nevoia să își protejeze forța. Soarta o să vrea să poată să îi ocrotescă viața. Când credința-n el se stinge, moare și Divinitatea. Măreția lui se frânge, rămâne perenitatea. E orb cel
OMUL de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375223_a_376552]
-
calcă în picioare. Vraja degetelor sale ține trează măreția. Operele muncii sale, sporesc lumii avuția. Adesea simte nevoia să își protejeze forța. Soarta o să vrea să poată să îi ocrotescă viața. Când credința-n el se stinge, moare și Divinitatea. Măreția lui se frânge, rămâne perenitatea. E orb cel care percepe omul în acte banale, Fără însă a pricepe înțelesul vieții sale. Atunci când el se înalță, lumea merge înspre bine. Nu vezi ură pe-a sa față, dăruiește și revine, La
OMUL de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375223_a_376552]
-
la pictura făcută de același autor) Dumnezeu este ca un megacomputer uriaș, întins în tot universul, al cărui infinit - deci cosmosul însuși - este inclus cu totul în Ființa Lui! Și - pentru că nu-I putem înțelege nici complexitatea, nici tainele, nici măreția - El S-a proiectat anatomic la noi, aici, pe Terra, la nivelul miniperceperii noastre materiale, luând forma Omului Iisus, Salvatorul Suprem Și Portalul Divin al mântuirii pe veci, prin propria-I jertfă... A fost o Decizie unică, istorică, uriașă, curajoasă
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
la pictura făcută de același autor)Dumnezeu este ca un megacomputer uriaș, întins în tot universul,al cărui infinit - deci cosmosul însuși - este inclus cu totul în Ființa Lui!Și - pentru că nu-I putem înțelege nici complexitatea, nici tainele, nici măreția -El S-a proiectat anatomic la noi, aici, pe Terra,la nivelul miniperceperii noastre materiale,luând forma Omului Iisus, Salvatorul Supremși Portalul Divin al mântuirii pe veci, prin propria-I jertfă...A fost o Decizie unică, istorică, uriașă, curajoasă, de
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
stării de spirit numită Samsara”, afirmată de la filosofiile hinduse ale Vedantei la Jainism și Buddhism. Dintru aceste începuturi orientale se relevă cele trei mari adevăruri: 1. Sufletul omului este nemuritor, iar viitorul lui este un viitor ale cărui dezvoltare și măreție sunt nemărginite; 2 Principiul dătător de viață trăiește înlăuntrul nostru și în afara noastră, e nemuritor și veșnic binefăcător, el nu este auzit, nu este văzut și nu poate fi palpat, iar cel însetat de cunoaștere îl poate distinge; 3 Fiecare
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
acea armonie interioară, izvor limpede care o determină să îmbrățișeze cu doruri poezia. Cel mai frumos veșmânt al poetei este haina de fericiri țesută prin vers și brodată cu metafore de o profunzime aparte. Munții, de altfel, simbolizează puterea și măreția pe care o deține: „Am fost prin roua poleită-n taină De un izvor imens de apă vie, Crescută-n munți și îmbrăcată-n haină De fericiri... ascunse-n poezie”. (Debut) O frumoasă povață este aceea de a dărui oricând
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
de vreme, Ades’ mi-s ochii-nlăcrimați”. (Dor de-acasă) În versurile sale poeta își cântă și dragostea față de țară, revărsându-și mândria de a se fi născut și trăit pe aceste meleaguri. Sufletul său tresaltă cu entuziasm, purtat de măreția râurilor albastre și încununat de florile de munte. Devotamentul față glie se clădește într-un tablou al unicității: „Sunt fiică de român și flori de munte, Râuri albastre-mi curg șuvoi pe ie, Catrință-n fir de aur port, pe
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
drag / de cu seara gospodari / să trăiți voi oameni mari, a dat mereu liniștire sufletului și încrederea într-o viață viitoare. În vârful bradului împodobit creștinii au așezat steaua, ca simbol a împlinirii luminii și a închipuirii locului unde tainele măreției deusiene aveau să se împlinească prin Ecce homo: Steaua sus răsare / Ca o taină mare / Steaua strălucește / Și lumii vestește / Că astăzi curata / Prea nevimovata / Fecioara Maria / Naște pe Mesia... (“Steaua sus răsare”, colind popular românesc). Vârfurile bradului de Crăciun
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
și astăzi în unele părți ale țării, unde colindele mai trăiesc încă timpurile de început ale românismului. În fapt, suntem singurul popor din lume care avem colindători și colinde ca imnuri ale slăvirii muncii, a existenței noastre armonioase și a măreției puterii deusiene. În datina poporului nostru, bradul a avut un permanent și activ rol generativ de existență în viața acestuia, dar și strânse legături cu universul. Bradul îl regăsim în obiceiuri coborâtoare în timpurile străvechi, până la daci: O, brad frumos
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
înalturi Și scârțâie zăpadă sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptata de Maestrul artelor. Eu mă confund cu totul și cu toate. Pulsează-n mine iarnă de cristal, Turnând în lume mii de nestemate Ce-alcătuiesc decorul ireal. Ce măreție-n fulgii de zăpadă! Nicio unealtă n-ar putea crea Atâtea forme. Numai Tu esti, Tată, Neîntrecut în toate, pururea! Referință Bibliografica: Iarnă / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
Ce încălzesc cu drag din nou natura S-au adunat iar astrele în noapte Să vadă cum va înflori grădina. Din doruri s-au născut buchete de iubire Din flori de sub zăpezile ce dor Cu mâinile ei tandre venind cu măreție Primăvara aduce al dragostei fior. Sub cerul luminat de aprinse taine Un dulce licărit se-aude în văzduh E ghiocelul tandru în albele lui straie Zâmbind gingaș în somn ca și un prunc. Și un suspin înmiresmat se aude De
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
Articolele Autorului Vară, Înapoi acasă... Pe fereastră mașinii, Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt, Natura rulează Panorame copleșitoare, Puse cap la cap, cu măiestria unui regizor al splendorii inegalabile: Flori galbene, prinse într-o hora a veseliei, Se întrec în măreție cu lanurile poleite cu aur, În decorul albastru al unui cer imaculat, O frescă, ireal de frumoasă, Contemplata numai de mine, Cu ochii și sufletul, Cu gândul și dorul, Cu toată ființă mea avida de frumos și de viață. Ma
SPLENDOARE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373269_a_374598]
-
nouă, cu chipiul în cap și cu ghetuțele lustruite, am pornit - cu sufletul la gură și cu inima cât un purice - spre Școala generală numărul 2, actuala Ioan Bob - școală la care fusesem arondat, în virtutrea adresei de domiciliu. Din măreția evenimentului deschiderii anului școlar, n-am reținut nimic, în schimb mi-a rămas pentru totdeauna întipărită în memorie imaginea băncilor din clasă, împodobite cu flori și cu manualele așezate pachet, pe locul destinat fiecărui elev. Erau câte trei cărți pentru
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372114_a_373443]
-
a casei - în stare să răscolească și cele mai înghețate inimi, zicea că înțelegerea lucrurilor mici și aparent mărunte ne ajută să ne cunoaștem, că noi cu ele cochetăm, ne însoțim și lângă ele ședem, că numai astfel vom înțelege măreția creației lui Dumnezeu și vom fi în miezul iubirii cu care El ne înconjoară și că pentru asta îi suntem mereu și mereu datori ... Când surpușul a cășunat așa din senin asupra Văii Strâmbii a făcut prăpăd, ploile care căzuseră
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al pâlcurilor de foioase, anini, oțetari și sângeri. Aceștia erau înșirați într-o rânduială aproape divină la liziera codrilor seculari și își profilau, într-o zi însorită
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOAPTEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Cu o mână scuturi cerul și cad stelele în vie Se proptesc ușor pe struguri și primesc din măreție, Șapte greierii dau concert și din strune curge seara, Unul chiar a adormit când își acorda chitara. Luna galbenă mirată se privește într-un lac, De o vreme se întreabă: - Cât de mult l-a adulat? Două sălcii curgătoare îi
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
Ce iese din pisică, șoareci prinde!” Din negură de vremuri, de departe, Ei vin în valuri inundând câmpia, Adorm treziți între coperți de carte Plângând Domniei Sale, POEZIA ! Eminești, Alecsandriști sau Argheziști, Ne tot visăm în straie-mpărătești... Până și-n suflet măreție tu-mi exiști Și-n palida-mi ființă-n care crești. Din sânii grei ai nemuririi voastre Mai curge lapte dulce din belșug, Iar Dumnezeu cu mâinile-i măiastre Făcut-a, din român, poet la plug. Suntem sărmani dar ne
ROMÂNUL ȘI POEZIA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372252_a_373581]
-
ce rezonează în trăirea fericirii, iubirii, bucuriei, în cultura vizuală, în contemplarea eternității. Pentru Națiune, Regele coboară din istorie, este unul dintre domnitorii ce-au urnit istoria din loc! Impresionant în toată înfățișarea Majestății Sale este un ceva suprem, de măreție și strălucire! În mijlocul unei priveliști ce răpește până la uitarea de sine atenția invitaților, Majestatea Sa Regele Mihai I fascinează, atrage cu o putere uriașă mulțimea! Are o soliditate inepuizabilă a principiilor, reverberată într-o statură impozantă de voievod, de domnitor
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ca la un concert de Mozart nu mai aud nimic decât sunetele liniștitoare, în propriul trup ascult într-o catedrală cu orgă transpus în fantezia divinității. Înaltele ogive, arabescurile sculpturale îmi dau măreție gândirii. Ies din mine pe porțile grele de unde mă recuperează prezentul în mișcarea turbată a străzii. Plec spre incertitudine prin lumea cuprinsă de nădejde și teamă, îmi împart clipele pe un cadran de ceas, aștept zile și nopți de rutină
INCOGNITO de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376122_a_377451]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PENTRU MIHAI EMINESCU Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Opera ta, Mihai, e-o măreție! Parcă-i o pictură desăvârșită Și din culoarea ei neliniștită Ar susura -suav- o simfonie... În versul tău plutește veșnicie, -Așa- ca-n,.. iubirile mari. Pitită, Prin strofe, trece-o undă răzvrătită, Fiorul-vânt pornește să adie... Rima prinde iute să
PENTRU MIHAI EMINESCU de LIA RUSE în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376188_a_377517]
-
legănarea doinei din fluier, de la munte, și din tusea clamoroasă a trompetei din “Aida” lui G. Verdi, la întoarcerea triumfală a lui Radames, ori din sacralitatea unei zile importante din calendar. Nanismului funciar al vremii înfățișate în roman îi contrapunctează măreția feerică a Naturii (“vindecătoare de nevroze” - Al. Macedonski) în panorame construite sadovenian, cu un extraordinar simț al amănuntului pitoresc, propriu ochiului avizat, ori pur și simplu fermecat de frumusețe. Grigore Gociu este, vocațional, un om al spațiului paradisiac românesc, un
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
își fac cadou dezinteresat podoaba Cu aurul, roșul și tot buchetul lor de flori Flori de reînviere A unor copaci rămași golași Pentru a noastră fericire .............................................................................. Cu Toamnă ce ne cântă nemurirea și renașterea O renaștere lentă și fragilă În măreții de ghiocei Și crengi goale de tot Eul Această Toamnă ce ne încântă că o Doamnă Rafinată, maternala și iubita naturală ................................................................................ Pregătită cu răbdare Că natura să renască Cu Toamnă și cu anotimpurile vieții Ne bucurăm de răsăritul dimineții! Citește
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
foșnetul din pașii mei ... Acești copaci își fac cadou dezinteresat podoabaCu aurul, roșul și tot buchetul lor de floriFlori de reînviereA unor copaci rămași golașiPentru a noastră fericire.............................................................................. Cu Toamnă ce ne cântă nemurirea și renaștereaO renaștere lentă și fragilăîn măreții de ghioceiși crengi goale de tot EulAceastă Toamnă ce ne încântă că o DoamnăRafinată, maternala și iubita naturală................................................................................Pregătită cu răbdareCa natură să renascăCu Toamnă și cu anotimpurile viețiiNe bucurăm de răsăritul dimineții!... XVIII. VA CONVINE PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ???, de Maria
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]